Am început să avem un obicei nou în familie, atunci când ne întoarcem dintr-o călătorie, mai ales dacă aceasta implică un circuit. Scriem o listă cu toate locurile și experiențele pe care le-am trăit, într-un tabel, apoi dăm toți trei note, fără să ne influențăm unul pe altul. De aici rezultă un top cu cele mai frumoase descoperiri sau clipe petrecute împreună. E bine dacă facem asta imediat, dar e interesant și dacă așteptăm ca impresiile să-și mai piardă din intensitate și ceea ne-a impresionat cu adevărat să se separe de ceea ce a fost mai puțin important. Îmi folosesc notițele pentru a-mi aminti uneori de particularitățile unui traseu, ale unui pensiuni sau ale unui oraș, dar de cele mai multe ori sentimentul care vine odată cu amintirea lor e cel care determină nota pe care o acord. Mai mult de atât, acest sistem mă ajută să observ cum a perceput și apreciat Petra locurile prin care a trecut, ceea ce contează în planificarea vacanțelor viitoare.

În ghidul Passau – Viena pe biciclete, în familie. Itinerariu și sfaturi practice am spus deja tot ce era de spus despre organizarea unei vacanțe pe biciclete între Passau și Viena, pe Donauradweg*. Acum ne permitem să devenim subiectivi și să împărtășim cu tine rezultatul votului, adică lista celor mai frumoase zece locuri și experiențe pe care le-am văzut, respectiv trăit pe acest traseu. Nu le pun în ordinea importanței, ci mai degrabă în ordine cronologică, așa cum ne-au ieșit în cale.

1. Obernzell, oprirea neașteptată

După ce Petra și-a luxat glezna chiar din prima zi, la 16 km de Passau, după ce am sperat să treacă, după ce ne-am dat seama că nu va trece și am căutat febril un loc de dormit, după ce am găsit cazare și ne-am liniștit, după ce ne-am propus să vizităm Muzeul Ceramicii din Obernzell, dacă tot eram acolo, dar s-a închis exact când am ajuns noi la ușă, după toate acestea am profitat de ultimele raze de soare și am descoperit un parc cu câteva jocuri și leagăne, simulări de baraje pentru copii și cea mai elastică, viguroasă și confortabilă iarbă pe care am avut vreodată ocazia să mă întind. Și ce dacă planurile ne erau date peste cap din prima zi? Cine zicea că avem un plan?

2. Traseul dintre Obernzell și campingul Kaiserhof, pe lângă Schlögener Schlinge

Aceasta a fost poate că cea mai frumoasă parte a traseului, în strânsă competiție cu bucata care trece prin Wachau. Drumul de biciclete ne-a dus când prin păduri, pe sub bolte verzi, când pe malul Dunării. Multe lebede pluteau pe apă, iar alte familii se plimbau cu mic, cu mare, pe biciclete, role sau trotinete. După Obermuller panouri tematice au acompaniat traseul, prezentând cu mulaje și text (din păcate în germană) peștii prezenți în Dunăre. Despre peisajul de la curbura Dunării (Schlögener Schlinge) anumite ghiduri pretind că a fost votat pe loc fruntaș în Austria. Poate e puțin exagerat, dar nu pot spune că nu e foarte frumos și că nu ne-a rămas în minte.

3. Camping Au an der Donau: bine, foarte bine, excelent.

A sta la camping poate fi o experiență în sine. De foarte multe ori alegem asta nu atât pentru preț, cât pentru păsările care cântă dimineața devreme și șansa de a petrece mai mult timp în aer liber. La Au an der Donau am avut cortul aproape de un lac, o măsuță de lemn cu băncuțe lângă cort, loc de foc puțin mai încolo și Dunărea la doi pași. Ne-am întins pe păturică și am privit cerul printre crengile copacilor bătrâni, am ascultat poveștile altor călători pe biciclete și ne-am bucurat de siguranța și curățenia pe care toată buna organizare din jur le oferea. Petra s-a jucat în parcul pentru copii de alături, iar eu am scris în jurnal în cel mai plăcut birou posibil.

4. Orașul Grein, ce surpriză!

Unul dintre cele mai frumoase orașe mici de pe drum. Am dormit în campingul din care se vede Castelul Greinburg pe care l-am vizitat a doua zi și în care am descoperit o curte interioară unde poți spune că s-a inventat cuvântul serenitate, dar și o încăpere întreagă tapetată și decorată cu imagini formate din pietricele din Dunăre. Iar teatrul vechi din centrul orașului Grein, păstrat așa cum era el pe la 1791, ne-a amuzat cu poveștile și istorioarele sale și ne-a trimis în trecut fără să fim nevoiți să facem un efort de imaginație. Să spun și de cofetărie? Nu, nu recunosc nimic.

5. Ybbs – traseul până acolo și orașul

Pe drumul spre Ybbs pădurea ne-a ținut răcoare într-o zi cu mult soare, iar Dunărea a clipocit ademenitor, cu coturi liniștite de apă limpede în care în cele din urmă am intrat cu picioarele, cât să ne răcorim. Iar Ybbs ne-a așteptat la final de zi, cu case vechi și străzi înguste, pietruite, un mare parc de joacă pe o faleză generoasă și un apus roz în fața căruia Dunărea s-a acoperit cu o poleială subțire, argintie, încrețită doar de valurile provocate de câte un șlep întârziat.

6. Melk, dincolo de abație

N-am îndrăgit orașul numai pentru impresionanta sa mânăstire, pe care o cunoșteam deja. L-am îndrăgit pentru străzile și clădirile sale istorice, pentru gazdele minunate pe care am avut șansa să le întâlnim sau pentru iepurii sălbatici care ieșiseră cu zecile din pădure la apus, pe o pajiște din apropierea Dunării. Bine, să recunoaștem, nici abația nu ne-a lăsat rece, e imposibil să nu fii impresionat de statura sa, cum stă acolo sus, între pământ și cer, dominând orașul.

7. Wachau, cu de toate

Wachau a intrat în categoria experiență completă care a inclus peisaje, cultură și bucurii culinare. Am ajuns într-o zi caniculară și la o oprire am comandat un pahar de vin alb rece foarte bun, spunând astfel Noroc! ocupației ce modelează relieful și peisajul întregii zone. Am continuat cu vizite la restaurantele mai mici sau mai mari ale localnicilor, numite heuriger, unde am degustat vinuri bune și feluri gătite în casă. În plus, nu am simțit nicăieri bucuria pe o aveam seara, când priveam din campingul de la Rossatz, chiar peste Dunăre, către unul dintre orașele mele preferate: Dürnstein. Mi-a plăcut enorm să-l văd așa, de la distanță, fără turiștii înghesuiți prin magazinele de suveniruri. Trebuie să spun că și traversarea Dunării între Dürnstein și Rossatz a fost o experiență, cu un bike ferry electric ce făcea cu greu față curentului și avea o traiectorie halucinantă până ajungea de pe un mal pe altul.

8. Tulln, orașul înflorit

Când am ajuns în Tulln mi-am dat seama că păstrasem în amintire o imagine mult simplificată a orașului. Țineam minte doar faleza luminoasă a Dunării, frumoasa Fântână a Nibelungilor (pentru care am citit toată epopeea, înainte de a pleca la drum) și o experiență dezamăgitoare trăită la muzeul dedicat pictorului Egon Schiele. Pe toți trei ne-au surprins culorile și mulțimea de flori de pe malul Dunării, dar și parcurile uriașe aflate la extremitățile orașului. Alesesem între o noapte în Krems sau în Tulln doar pe bază de preț, ca apoi să ne dăm seama că am fost mai mult decât norocoși să rămânem în Tulln.

9. Oportunitățile de bălăceală pe drum

Pentru că tot am pomenit, la punctul anterior, parcurile verzi din Tulln, folosesc acest prilej pentru a menționa toate ocaziile de bălăceală pe care le-am avut pe drum, între Passau și Viena. Ar fi fost chinuitor să pedalăm atâta amar de kilometri pe malul Dunării fără să putem, la un moment dat, să facem și noi o baie. Mai întâi am întâlnit cele patru lacuri de lângă Feldkirchenner, în drum spre Ottensheim, un loc în care poți face baie, poți sta pe iarbă (și ai loc din plin) sau poți practica sporturi acvatice. Apoi am aflat că la cinci kilometri de Melk erau alte lacuri curate în care ne-am îmbăiat liniștiți și nederanjaţi de nimeni, cot la aripă cu peștii. La Dürnstein am descoperit Kuenringerbad  un ștrand cu apă naturală, curat, fără chimicale, împodobit cu stuf și nuferi, o minune. Ca să nu mai spun că lângă camping era o plajă cu nisip și cu intrare lină în apă, un fel de beach with a view, adică baie cu priveliște către oraș. În cele din urmă am ajuns în Tulln unde am făcut baie alături de rațe, în Aubad Tulln, un parc natural care se întinde pe o suprafață de treizeci de hectare, după care am dat fuga și până în parcul alăturat grădinilor din Tulln (o expoziție uriașă de plante), unde ne-am plimbat cu bicicletele pe potecile umbrite și am făcut o plimbare cu caiacul, pe canale.

10. Time travel la Viena

Viena iese întotdeauna câștigătoare în alegerile și preferințele noastre. De data aceasta am votat pentru o experiență nouă: o expoziție interactivă și o lecție de istorie așa cum ar trebui să fie, pentru copii. Cu informații puține prezentate cu umor, cât să nu plictisească, cinema 5D și manechine care vorbesc, e o introducere plăcută în istoria orașului. Se numește Time Travel, e foarte aproape de Michaelerplatz și merită încercat, nu explicat. Dacă vrei totuși mai multe detalii, vezi aici.

„Topul” nostru se încheie aici, dar  n-ai idee câte alte experiențe și locuri frumoase au rămas în umbră, doar pentru că am vrut să limitez lista. Voi face însă dreptate cât de curând și le voi da șansa să iasă la lumină. Dacă n-ai răbdare și n-ai citit încă articolul anterior, îți promit că poți găsi acolo câteva indicii, pe lângă multitudinea de sfaturi practice.


* Donauradweg face parte din Eurovelo 6, un traseu care se întinde de la Atlantic până la Marea Neagră, teoretic cel puțin, pentru că imediat ce intră în România este reprezentat prin puncte puncte, după cum poți vedea aici.

Această călătorie a fost susținută și promovată de Descoperă Austria și Oficiul de Turism al Austriei. Am avut și avem libertate deplină în planificare, desfășurare, alegerea traseului și opiniile exprimate.

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.