jurnal de calatorii

Echipa LumeaMare

Dupa cum se stie, LumeaMare este deschisa tuturor celor care sunt pasionati de calatorii si scris.

Am invitat colaboratorii nostri sa isi faca o scurta descriere, pe care o gasiti mai jos

Membri fondatori ai echipei:

Roxana

Eu nu am creat LumeaMare (desi recunosc, eu am cumparat domeniul, eu mi-am prins urechile in minunile tehnicii si tot eu am scris primele impresii cu degetele incrucisate si sperand sa ma auda cineva). LumeaMare exista in jurul nostru si asteapta sa fie descoperita. Si pentru ca nu putem descoperi intr-o viata intreaga Lume, macar sa impartasim, prin scris si imagine, ceea ce am simtit si invatat in calatorii. Nu doar pentru noi, pentru ceilalti.

Alex

Eu actionez deocamdata din umbra si din spatele obiectivului.  Am cateva experiente pe care as dori sa le impartasesc, sper sa pot sa ma exprim la fel de bine precum reusesc uneori in imagine. Ca si Roxana, sotia mea, sunt pasionat de calatorii si imi place sa descopar natura in toate formele ei.

Ghiocel(a)

Am fost un soarece devotat bibliotecilor dar cu vise calatoare, sperand sa vad, pe viu, ceea ce gaseam in carti si albume. Sotul meu m-a scos din hatisul paginilor si m-a facut sa trec prin 20 de tari unde am gasit mari bucurii in arta, arhitectura sau natura.

Colaboratori:

Adina Caron

“Not all who wonder are lost” – la fel si eu, ma pierd prin lume din cand in cand fara un scop anume, cu doua aparate foto de gat, si fara vreun plan de bataie. Imi plac pasarile, podurile si Bucegii mai mult ca orice. Ii datorez mamei faptul ca am crescut “copil al muntilor”, cu ea am facut Crucea la 2 ani, si Lanturile din Crai la 13. In ultima vreme am calatorit mai mult prin State, cu companionii mei preferati: Sean (hubby), Boris (westie), si prietenul meu bun, Captain Morgan.

Corina Albota

Cand o sa cresc mare o sa ma fac calator. O sa ma plimb in lume si o sa traiesc in fiecare an in alta tara, pe alt continent. Pana atunci dobandesc experienta in calatorii ocazionale si va impartasesc pareri subiective despre locuri frumoase.

Gabi Serea

Hello, Ciao, Selam, Bonjour, Namaste, Hallo, Zdravo, Czesc, Ni hao, Hej, Jambo, Kumusta, Hola, Shalom, Buna ziua, Zdraveite, Szia, Howdy, Slav, Sawatdee, Hei, Terve, Svecinati, Hvala, Salama, Czecese, Kalimera, Kalispera, Ola, Selamat datang. Daca ajung sa folosesc aceste saluturi, ai sa fii primul care va afla cum a fost! Pana acum, majoritatea calatoriilor pe care le-am facut, in tara si nu numai, au fost datorita jocului de bridge. Nu “sufar” de megalomanie, asa ca nu sunt incantat de palate poleite cu aur, ci de floricica de vizavi sau de bunul simt al oamenilor. Eu = dependent de lucruri simple.

Catalina Triboi

Nu stiu cum sunt altii, dar copilaria mea a inceput cu „Moscova iubita, mandra capitala! / Toti copii-ti canta cantece de fala. / Tu ne dai lumina, tu ne dai tarie. / Faci ca o gradina tara sa ne fie.” (autorul acestui text comunist imi scapa), continuand cu „Paris, je t’aime”, „London, my love” si multe „Ciao bella”. Deci hello UE, good bye URSS. Sa inceapa calatoria in spatiu si timp!

Ray

Aterizat de curand in UK, impreuna cu sotia (Moni), incercam sa folosim timpul pentru a cuceri spatiul.. timpul liber se transforma, pe cat posibil, in calatorii mai lungi sau mai scurte, mai vesele sau mai romantice, incercand sa intelegem cultura si istoria acestor locuri. Daca vom reusi sa redam macar o particica din ce traim aici, prin intermediul povestilor si imaginilor, ne declaram multumiti!

Alina Danciu

Ce-mi doresc mai mult? Sa-mi pot tine promisiunea facuta unei persoane dragi, si anume ca voi incerca sa ajung in toate locurile in care ma poarta gandul!  Imi plac calatoriile si imi plac oamenii! Imi place sa le ascult povestile de viata si cred ca avem de invatat de la fiecare ceva…trebuie numai sa fim deschisi si…sa ascultam! Viata insasi e o calatorie, nu?

Bogo

sunt Bogo. si-mi place sa ma plimb. pentru mine destinatia nu-i altceva decat un simplu pretext. cel care conteaza e drumul. din cauza asta incerc sa-l lungesc cat pot de mult. asta mai ales cand nu caut vreo scurtatura prin cine stie ce coclauri.
in rest am o mare bucurie: lumea-i chiar mare. si-o si mai mare certitudine: e atat de vasta incat in mod cert n-am s-o cuprind vreodata. insa asta nu ma impiedica sa incerc.

Imperator

La cinci ani, trageam de mama sa ne ducem la Campina… Si m-am dus intr-o calatorie din care imi aduc aminte de un autobuz obosit care a stat o ora la bariera. Dupa, au urmat mii de kilometri prin tara si sute de mii de kilometri prin lume. Pana acum am ajuns la 71 de tari, dar inca 2 se coc pentru la iarna… Iar in restul timpului, sunt un marketoid si corporatist si necorporatist… dar mandru ca a lucrat pentru unele dintre cele mai interesante marci din Romania.

Nelly

Am visat dintotdeauna sa calatoresc, cum probabil multi o fac, dar nu mi-am imaginat ca voi avea vreodata banii necesari! Oferta de a lucra pe vase de croaziera a venit ca un miracol si mi-a daruit sansa extraordinara de a-mi transforma visele in realitate! Imi amintesc cu nostalgie ce multitudine de emotii traiam ajungand in diverse locuri cu nume despre care doar auzisem din carti, documentare sau reviste! De foarte multe ori imi venea sa ma ciupesc ca sa realizez ca nu era un vis, ca eram chiar acolo!

71 de orase vizitate din 29 de tari de pe 4 continente: o tolba plina de povesti, amintiri, impresii, trairi pe care sunt incantata sa le impartasesc cu voi toti! Ma bucur enorm ca am gasit un loc – Lumea Mare – care isi doreste sa exprime mai mult decat partea fizica a calatoriilor, deoarece cred cu tarie ca atunci cand calatorim, trebuie sa o facem in primul si in primul rand cu… sufletul!

Yoshi Kumine

Konichiwa, watashi wa Yoshi Kumine desu. Tin minte de parca ar fi fost ieri, prima mea calatorie am facut-o de la maternitatea Polizu in Drumul Taberei. Initial nu mi-a placut in lumea asta. Era prea mare, prea galagioasa. Era prea frig, prea neprimitor. Apoi, am vazut Lumina. Asa de multa lumina…. si lumina aducea cu ea caldura. “Hai ca merge, m-as putea obisnui” mi-am zis. Apoi, imi aduc aminte soarele care se vedea printre frunzele grabite ale copacilor. Mergeam cu parintii in concediu si stateam culcat pe bancheta din spate. Vedeam o lume aiurea, invers, cu copaci care fugeau prin lumina. Am cautat lumina peste tot, si peste tot am gasit. Chiar si noaptea in Bucurestiul cafeniu. Chiar si o frontala in varf de munte. Chiar si o lumanare de Inviere. Chiar si luminitele din ochii sotiei cand ma prostesc sa o fac sa rada. Chiar si intr-un fulg de zapada inghetat, si care luceste ca un diamant intr-o mare laptoasa. Lumea, mare sau nu, ti-o faci tu insuti.


Share and Enjoy:
  • Print
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • Twitter
 

You need to log in to vote

The blog owner requires users to be logged in to be able to vote for this post.

Alternatively, if you do not have an account yet you can create one here.

Powered by Vote It Up

Powered by Wordpress | Designed by Elegant Themes