Am ales câteva evenimente care mi-au atras atenţia şi despre care mi-ar plăcea sa aflu mai multe:

Moreska Dance pe insula Korkula în Croaţia – în bănuitul loc de naştere a lui Marco Polo are loc astăzi, pe 29 iulie, dar şi în fiecare luni şi joi din vară, un dans al săbiilor. Moreska înseamnă maur şi tradiţia a început din secolul 12 să se răspândească în mai multe ţări Mediteraneene. Korkula pare a fi totuşi ultimul loc în care se mai folosesc încă săbii reale. Găsiţi mai multe detalii aici

Barcelona ne aşteaptă şi ea cu una dintre cele mai gălăgioase şi mai lungi fieste: Fiesta Major de Gracia. Străzile cartierului Garcia sunt decorate şi participă la un concurs pentru cea mai frumoasă împodobire iar turişti din toată lumea vin să vadă decoraţiunile, spectacolele sau teatrele de pe străzi. Vă imaginaţi singuri ce e acolo!

Şi Londra are parte de distracţie: Carnavalul Nothing Hill are o tradiţie de prin 1966 şi te transportă direct în Caraibe.

Tot în Spania, la Bunol, în ultima miercuri din August, are loc La Tomatina, celebra bătaie cu roşii. Am găsit pe Nomadic Matt mai multe detalii

Mai aproape de noi veţi avea ocazia să mergeţi din nou la festival la Sziget, este extraordinar, vă vom povesti în curând mai multe despre el. Până atunci găsiţi detalii la ei pe site.

Şi dacă aş fi în Germania cred că mi-ar plăcea să văd şi Rinul în flăcări, cu focurile sale de artificii şi flotele iluminate, trebuie să fie o experienţă minunată. Mulţumim Ioana pentru fotografie!

Închei cu aceeaşi rugăminte, să ne împărtăşiţi şi nouă impresii dacă aţi ajuns vreodată la unul dintre evenimentele de mai sus şi să completaţi cu altele!

Vă mulţumesc!

Panorame 360 excelente puteţi găsi aici.

Sunet şi imagine de data aceasta puteţi găsi aici şi aici.

Ultimele 3 fotografii sunt dedicate unor fani (sau viitori fani) înfocaţi ai trupei Atelier. La mulţi ani! Claudiu Ciobanu.

.

.

.

.

.

.

Mai multe despre cine este Vlăduţ şi ce puteţi face pentru el aici. Aşa cum a spus şi Mihai Pintilie e o cărămidă pusă la temelia unei vieţi, un început care trebuie să fie continuat şi susţinut pentru că drumul de parcurs este lung şi nici pe departe uşor.

O trupă tânără, proaspătă, plină de umor şi haz care are la bază “greii” #DreamTeamRo: Chinezu, Claudiu, Make, Sfântul Murgeanu şi bineînţeles Dulea, Vlad Dulea. Nu trebuie să-l uităm şi pe Nicu aflat departe  de noi în zilele acestea. Ne-au înCântat, amuzat, şi după cum o să vedeţi, chiar şi ei s-au simţit bine!

Voi continua cu Trupa Atelier şi fanii lor. Continuarea aici.

PS. şi da avem poze şi cu Claudiu Ciobanu!

“Pentru prima dată de când îi cunosc pe băieţii din Razna, fotografiile de la Rock Battle nu le fac cinste. Mă uit la ele şi nu văd decât nişte imagini, îngheţate, incapabile să exprime în imagini ce au transmis ei pe scenă.  La un moment dat am renunţat să mai fac fotografii. Cu obiectivul plecat în pământ, ruşinat parcă nu ştie să surprindă decât imagini, ascultăm…Ce bine a sunat! Băieţii s-au înţeles foarte bine intre ei..  acordurile erau în perfectă armonie cu versurile, audienţa era acolo… Îmi pare rău, băieţi, că nu s-a inventat fotografia muzicală! Îmi zboară prin cap acorduri ale melodiilor, versuri care se incapaţaneza şi rămân în memorie… În seara de 25 Iunie, preţ de patruzeci de minute am fost cu toţii RAZNA!”

Dragă Dana, votul meu il au sigur, pentru a ajunge in finala Rock Battle 2! Un vot in fiecare zi, aşa cum spune regulamentul! Aştept cu nerăbdare CD-ul cu autograf!

Artwork by Dana Stavaru

Înger şi demon, demon şi înger – Adi Hădean şi Viorel Copolovici şi-au unit forţele pentru a fi alături de Tara Duveanu la #soupnight la Livada cu vişini.

-

-

-

-

-

La cea de-a cincea ediţie a Poveştilor din LumeaMare  Cornelia şi Miruna a căror prezentare am facut-o aici, ne-au introdus în lumea plină de culoare şi căldură a  Marocului.

Miruna ne-a povestit despre cum e să te rătăceşti prin Fez şi cum să cauţi însetat un stop de bere. Plimbarea a continuat alături de un ghid local descoperind de data aceasta multe din secretele medinei ce datează din secolul al 9-lea. Am poposit apoi la Merzouga, pe dunele de nisip din jur şi povestea ne-a purtat apoi pe traseul celor 1000 de kasbahuri. După atâtea zile de poveste am ajuns în Marrakech şi povestea s-a încheiat cu o ultimă cină în faimoasa piaţă, patrimoniu Unesco de altfel, Djeeema el Fna.

Cornelia ne-a dus în Maroc alături de o expediţie ştiinţifică. Am aflat ce înseamnă să nu ai harta potrivită la locul potrivit. Am văzut poze extrem de interesante, am văzut frumuseţea oceanului cu ochii celui care îl vede pentru prima dată. Am admirat munca celor care au îmbogăţit colecţia Muzeului Antipa cu specii de plante şi animale specifice zonei: gândaci, scorpioni, fluturi, şopârle şi multe altele. Am ajuns ecident şi în piaţa Djeema el Fna unde am văzut povestitorii locali şi imblânzitorii de cobre. Foarte multă culoare şi peisaje  superbe ne-au încântat privirea.

Nu pot descrie în cuvinte poveştile aşa cum le-am auzit, cel mai bine este să fii acolo, este calea cea mai sigură de a vă bucura de ele.

În mica pauză ce urmat s-a votat şi s-au numărat voturile cu ajutor din public. La întoarcerea la mese participanţii au găsit o mică parte din gusturile şi aromele Marocului sub forma unei mici degustări. Pâinea marocană cu măsline, Zaalouk şi Taktoukaa au fost apreciate de cei prezenţi, lucru care nu a putut decât să mă bucure.

Mă bucur de asemenea că ne-a vizitat şi gustat Adi Hădean aflat pentru un scurt timp în Bucureşti (împreună cu Viorel Copolovici a ţinut capul de afiş la evenimentul Full Moon Soup Night – un eveniment de strângere de fonduri pentru Spitalul de urgenţă pentru copii Grigore Alexandrescu).

Invitatul nostru Alin Totorean ne-a lăsat efectiv cu gura căscată. Experienţa exploratorului trăită cum nici la emisiunile de profil de pe National Geographic sau Discovery nu le-am văzut, ne-a captivat fără rezerve. Aşa cum a spus Roxana: “Proiectul său de suflet este “Descoperă-ţi semenii” prin care, începând din 2003, face cunoscute ultimele tărâmuri unde mai pot fi găsite identităţi culturale puternice şi luptă împotriva golirii de spirit şi de cultură a comunităţilor noastre moderne, afectate grav de fenomenul globalizării. Prin mesajele transmise îşi doreşte ca proiectul să deschidă ochii celor mulţi, îndreptându-i spre o mai mare bunătate a sufletului, spre ajutorare şi bun simţ. Tot ceea ce face Alin Totorean este de fapt o pledoarie pentru viaţă şi natură, pentru frumos şi bunătate.” sintetizează perfect mesajul pe care Alin Totorean încearcă să-l ni-l transmită.

Cornelia Florea (câştigătoarea acestei ediţii) şi Miruna Avram au primit premiile oferite de ceainăria GreenTea.

Mulţumim din nou gazdelor noastre de la GreenTea, datorită cărora putem ţine aceste evenimente în cea mai frumoasă ceainărie din Bucureşti.

Mulţumim tuturor pentru prezenţă şi vă mai aşteptăm şi la următoarele ediţii - Poveşti din LumeaMare.

N-o să vă recomand acum să mergeţi la unul dintre aceste concerte, pentru că multe au avut loc deja, iar celelalte sunt sold-out. O să vă vorbesc despre un eveniment din Fire club, Rock Battle 2, care are loc în 25 iunie. E ultima seară dintr-o serie de şase etape săptămânale; la fiecare etapă au cântat trei trupe, care au fost votate online în săptămâna de după concert. Proiectul îşi propune să susţină scena underground a rockului românesc, intrarea fiind liberă. Dacă până acum v-aţi susţinut favoriţii online, în ultima seară vă trebuie să o faceţi live, în sală!

Şi pentru că la LumeaMare ne place rockul, o să vă prezentăm astăzi o trupă care participă în finală, şi anume Razna. Trupa e reprezentantă a noului val de rock românesc şi are patru componenţi : Andrei, Angus, Radu şi Pablo. L-am rugat pe Pablo să îmi vorbească despre conceptul Razna :

« De ce Razna, Pablo? »

« De la ce poate să vină Razna ? De la faptul că suntem noi nişte tipi conservatori şi cuminţi, evident.

Ne cheamă aşa pentru că lumea a luat-o razna şi n-avem ce-i face, altceva decât să constatăm şi să ne doară… Iar chestia asta ne afectează starea de spirit, relaţiile, ne face să trăim într-o stare permanentă de spleen, din care nu ne-ar putea scoate decât o mare schimbare. Ascultă-ne cântecele, citeşte versurile, şi o să afli mai multe.

Arta noastră e complexă, nu e vorba doar de muzică. De exemplu textele au fost scrise, toate, ca şi poezii… pe parcurs s-au melodizat, apoi s-au transformat încet în mult mai mult. În viitor le vom transforma şi mai mult, din melodii, într-o artă conceptuală, neo-psihedelică, însoţită de imagini, totul încercând să zguduie temeliile conformismului şi rutinei din noi, să ne trezească la o nouă realitate, diferită de cea care ne-a fost trasă peste ochi ca să nu vedem şi să nu auzim.

Trăim pentru muzică, nu din muzica, ar fi greu, fără să facem mari compromisuri. Deocamdată obiectivul nostru e să transmitem mesajul, să ascuţim conştiinţele. »

Mai multe despre trupa Razna pe Facebook şi MySpace, unde veţi găsi până vineri frânturi din cântecele trupei, din care am cules şi eu câteva, pentru voi :

Acum din ce simt mi-am făcut şevalet
Pictez cu toxine şi stivui în vraf
Cuvinte cu poze pliate încet
Şi mor tandru, ca la cinematograf.

(din Frumos Stins)

Too late, my soul-mate, I can no more await
I hungered for you, for a while… then I ate.
I dreamt of your lip shape and of your heart rate,
But slowly and surely my dream would deflate.

(din Self Debate)

Mi-e frig, şi mi-e ciuda, îmi crapă şi capul
Şi dinţii-ncleştaţi îmi scrâşnesc – fier pe fier
Am mintea plecată în lume cu sacul
În ochi am cuţite, şi-n suflet doar ger…

(din Urlet de Smoală)

Concertul de vineri, ora 20:00, e gratuit, iar dacă doriţi vă puteţi anunţa prezenţa aici.

După concert veţi putea vedea şi auzi înregistrările care vor fi publicate pe Internet, iar eu voi reveni cu un articol cu impresii!

Fotografii: Artwork by Dana Stavaru&Razna

]]> http://lumeamare.ro/2010/06/22/rock-battle-2-in-fire-club/feed/ 1 http://lumeamare.ro/2010/06/15/povesti-din-lumeamare-editia-5/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=povesti-din-lumeamare-editia-5 http://lumeamare.ro/2010/06/15/povesti-din-lumeamare-editia-5/#comments Tue, 15 Jun 2010 12:11:17 +0000 Roxana http://lumeamare.ro/?p=8986 Căldură mare… a venit Africa peste noi! Aşa că ne gândim să ne adaptăm şi să povestim despre asta, în a cincea ediţie a întâlnirii – concurs de Poveşti din Lumea Mare. Ne vom întrece în poveşti despre Maroc şi îl vom asculta pe Alin Totorean, un mare expediţionar şi fotograf, despre care veţi găsi detalii mai jos.

Detalii şi cum poţi participa mai jos:

CÂND?

Sâmbătă, 26 iunie, ora 12:30

UNDE?

Ceainăria GreenTea

Strada Doctor Burghelea Nr 24, Sector 2, Bucureşti

CUM PARTICIP?

Participarea se va face pe bază de rezervare lăsând un comentariu la acest articol sau trimiţând un mail la noutati (at) lumeamare (punct) ro. Numărul maxim de locuri disponibile este de 50.

Juriul va fi alcătuit din toţi cei care îşi vor exprimă această dorinţă.

PREMII ŞI SURPRIZE

Există două premii oferite de magazinul GreenTea.ro pentru cei doi povestitori, care se vor împărţi în funcţie de votul juriului:

Premiul I: T41 Bahati Gold, Cutie African Dream, 100g şi 3 ceaiuri la alegere

Premiul II: Cana Tea Hour şi – 2 ceaiuri la alegere

Toţi povestitorii vor primi din partea casei un ceai aromat, iar Alex şi-a propus să încerce o mică surpriză cu gust marocan, să sperăm că va reuşi!

CINE POVESTEŞTE?

POVESTITORII INTRAŢI ÎN COMPETIŢIE

Miruna Avram – şi-a descoperit pasiunea pentru călătorie pe munte, a intrat în aventura cuceririi capitalelor europene, iar acum se îndreaptă către cea mai mare provocare de până acum: o călătorie cu trenul până în Asia. Miruna este ambiţioasă, curajoasă, curioasă şi dornică de aventură. Excursia în Maroc de care ne va povesti a fost prima din afara Europei, un prim contact cu pafrumul oriental. În rest, când nu călătoreşte, lucrează în consultanţă financiară şi îşi planifică următoarea plecare!

Cornelia Florea – a mai fost alături de noi la prima ediţie a Poveştilor din LumeaMare, când ne-a povestit despre Cernobîl. Cornelia lucrează într-o agenţie de turism şi călătoreşte oriunde, cu orice ocazie. Consideră că cel mai frumos loc în care a ajuns până acum este Maroc şi despre asta ne va povesti!

INVITAT SPECIAL

Alin Totorean

Cu siguranţă că cei mai mulţi dintre voi, pasionaţi fiind de călătorii, ştiţi deja despre cine vorbim. Vom face totuşi o scurtă prezentare: Alin Totorean este primul român care a efectuat o expediţie românească solitară, în Mongolia, singurul român care a traversat, pe jos, deşertul Atacama, autorul primei explorări solitare româneşti a deşerturilor australiene. Are 24 de ani de experienţă în turismul montan, de altitudine, 18 ani de speologie, a scris şi a publicat foarte mult despre expediţiile sale în Mongolia, Turcia, India, Maroc, Chile, Australia, iar recent s-a întors din Etiopia.

Proiectul său de suflet este “Descoperă-ţi semenii” prin care, începând din 2003, face cunoscute ultimele tărâmuri unde mai pot fi găsite identităţi culturale puternice şi luptă împotriva golirii de spirit şi de cultură a comunităţilor noastre moderne, afectate grav de fenomenul globalizării. Prin mesajele transmise îşi doreşte ca proiectul să deschidă ochii celor mulţi, îndreptându-i spre o mai mare bunătate a sufletului, spre ajutorare şi bun simţ. Tot ceea ce face Alin Totorean este de fapt o pledoarie pentru viaţă şi natură, pentru frumos şi bunătate. Aşa că abia aştept să îl ascultăm!

Acestea fiind spune dăm drumul la înscrieri şi vă aşteptăm la poveşti!

Din acest motiv, uneori e mai înţelept să îţi îndrepţi paşii către expoziţiile temporare, unde turiştii sunt mai rari şi unde încă mai poţi petrece zece minute în faţa unui tablou fără ca cei din spatele tău să îţi arunce vreo privire dezaprobatoare.

Expoziţia Crimă şi pedeapsă retrasează perioada cuprinsă între 1791, când juristul Lepeletier de Saint-Fargeau a cerut pentru prima data abolirea pedepsei cu moartea, şi 30 septembrie 1981, dată a votului istoric care a marcat respectiva abolire în Franţa. În toţi aceşti ani, literatura şi cinematografia au creat nenumăraţi criminali. De altfel, însuşi titlul expoziţiei a fost inspirat de Dostoievski, expoziţie pe care puteţi găsi la Muzeul Orsay până în 27 iunie 2010.

Goya, Géricault, Picasso sau Magritte au creat tablouri incredibile reprezentând crime sângeroase sau condamnaţi la moarte. Arta ca martor al violenţei umane, omniprezenţa ghilotinei şi mai târziu a scaunului electric amintesc de cruzimea crimelor şi în aceeaşi măsură de cea a pedepselor. E frapant faptul că în zilele noastre totul se petrece în spatele gratiilor, în timp ce înainte moartea era un spectacol la care toată comunitatea participa. Din toată expoziţia, parcă nici pozele făcute cadavrelor unor nefericiţi asasinaţi în urmă cu 30 de ani nu m-au impresionat la fel de mult ca uşa celulei condamnaţilor la moarte. Cuvintele scrijelite acolo, un ultim gând către o iubită care aştepta poate deznădăjduită graţierea (Adio Josette!) au ceva cutremurător şi fascinant în acelaşi timp.

Acesta este cuvântul potrivit pentru a descrie expoziţia, după părerea mea : cutremurător. E o expoziţie cutremurătoare, de la primul tablou reprezentându-i pe Cain şi Abel, continuând cu ghilotina acoperită de voaluri negre, cu diferitele tablouri şi sculpturi reprezentând deopotrivă crime şi execuţii, până la fascinaţia pe care moartea violentă a exercitat-o mereu asupra publicului larg şi primele articole din ziarele vremii descriind crime pasionale…

O curiozitate: ştiaţi că la început, fotografii de identitate aveau doar cei care comiseseră un delict şi erau în evidenţa poliţiei? Doar mai târziu ele au devenit emblema fiecăruia dintre noi, odată cu apariţia actului de identitate.

Dacă vreţi să vă relaxaţi într-o după amiază cu o vizită într-un muzeu din Paris, nu mergeţi să vedeţi această expoziţie. Nu ai cum să nu te întrebi ce e de fapt o crimă şi până unde putem merge cu pedeapsa, când vezi mărturii ale epocii  în care femei care sufereau pur şi simplu de boli psihice erau arse pe rug în numele unei aşa zise credinţe, fiind acuzate de vrăjitorie. Întrebarea de la vremea respectivă îşi aşteaptă şi astăzi răspunsul. Cum e mai bine? Să pedepsim doar sau să încercăm şi să aflăm de unde vine problema şi  cum o putem rezolva?

Există ţari, că de exemplu Statele Unite, în care pedeapsa cu moartea există încă. E bine, e rău? Voi ce părere aveţi?

Precizare : vă reamintesc că în Franţa, cetăţenii UE care nu au împlinit încă 26 de ani au acces gratuit în majoritatea muzeelor, Orsay fiind unul dintre ele. De asemenea, în prima duminică a fiecărei luni, accesul e gratuit pentru toate tipurile de public. Pentru expoziţia menţionată în articol, fiind  o expoziţie temporară, există totuşi o taxă suplimentară de 1,50 euro. Biletele, în cazul in care aveţi nevoie, se pot cumpăra şi de pe site-ul muzeului; în felul acesta castigaţi timp preţios! Cea mai apropiata staţie de metrou este Solferino, linia 12. Vizită plăcută!

Creditele fotografiilor aparţin Muzeului Orsay.

]]> http://lumeamare.ro/2010/06/08/crima-si-pedeapsa-in-paris-la-muzeul-orsay/feed/ 7 http://lumeamare.ro/2010/06/07/twitter-si-noroi/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=twitter-si-noroi http://lumeamare.ro/2010/06/07/twitter-si-noroi/#comments Mon, 07 Jun 2010 06:00:16 +0000 Roxana http://lumeamare.ro/?p=8659 Aşa-i că v-am dus cu titlul ăsta? Dacă nu ştiaţi deja care e legătura parcă văd că v-aţi aşteptat să găsiţi ceva împroşcat de noroi asupra oamenilor de pe twitter. Ei bine, nu se va întâmpla asta ci dimpotrivă, am de gând să vă spun că am întîlnit oameni minunaţi prin intermediul acestui instrument de comunicare. Şi pentru că mi-ar lua prea mult ca să scriu întreaga poveste, mă voi limta la întâlnirea #tweetmeetbz, la care am avut plăcerea să particip în week-end.

Din varii motive nu am reuşit să ajung până acum la aceste întâlniri organizate în afara Bucureştiului şi îmi pare rău. Sunt ocazii de a întâlni oamenii din spatele unor nume sau nick-uri mai mult sau mai puţin extraterestre, de a le cunoaşte proiectele, pasiunile, motivele pentru care activează pe net. Sunt oportunităţi pentru oricine, indiferent unde se poziţionează în “list-uri”, “Ze-listuri” sau alte ierarhii, de a învăţa. Şi nu spun eu asta, care sunt mică şi evident am încă multe de înăţat, a spus-o în aceeaşi întâlnire chiar şi Chinezu.

Eu personal am aflat că încă nu ştiu să povestesc despre LumeaMare cu aceeaşi pasiune cu care mă ocup sau scriu. Nu am idee de ce, dar a trebuit să mi se sufle ca să spun mai multe! Vom lucra şi la acest aspect!

Dincolo de asta m-am relaxat, am râs şi ne-am simţit bine, aşa cum mi s-a promis! Şi să nu uit, am mâncat prajituri bune aduse de Sabina de la Cofetaria Cornovac.

Iată cine a mai fost:

Iulyan si Laura, DreamTeamRO adică Stefan Murgeanu, Claudiu Ciobanu, Vlad Dulea, Marius Matache, Chinezu si absentul Nicu, apoi Robert si Adriana, Alex Farca, Zapakitul, Mihai Baboi, Paun Eugen, Cutzitaru, , si George Jipa.

Şi dacă vă întrebaţi totuşi unde este rima cu noroiul observaţi pozele de la finalul galeriei de mai jos!

Iata şi un prim filmulet, cu Vlad Dulea şi Marius Matache şi o porţie bună de râs… vom mai adăuga!

După ce am terminat întâlnirea ne-am grăbit către Vulcanii Noroioşi. A fost o plimbare extraordinară căreia îi vom dedica un subiect special, aici punem doar un teaser…