călătoria ca mod de viaţă
sau viaţa ca o călătorie
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux
Home > Timp Personal > Sociale si Educative

Pune mâna şi fă ciocolată!

Nu îţi place ciocolata, ştiu. E groaznică: e dulce, e aromată, te binedispune, te răsfaţă, o poţi degusta în sute de variante, cum ar putea să îţi placă? Ce, îngraşă? Hai că aş putea să cred toate cele de mai sus da pe asta nu o cred. Ca orice lucru bun de pe lumea asta, trebuie consumat cu măsură. Şi atunci nu îngraşă şi nici nu creează dependenţă, sunt convinsă de asta. Ne-am uitat...

Poate fi internetul un loc sigur?

Răspunsul meu este NU. În ciuda eforturilor anumitor organizaţii de a face din internet un loc MAI sigur, eu nu cred că un mediu virtual în care circulă personalităţi a căror identitate reală poate fi oricare va deveni vreodată un loc sigur, dimpotrivă. Noi, bloggerii, ne-am obişnuit să spunem online cam tot ce facem, pe unde suntem şi pe unde vom fi. Punem pe tavă informaţii extrem de valoroase...

Îţi asculţi cu adevărat copilul?

- Mamiiiii, mă doareeeee, m-am lovit rău la degeţel! strigă copilul smiorcăindu-se. Tu te uiţi, vezi că nu are mai nimic şi încerci să îl linişteşti: - Nu-i nimic mami, e doar o zgârietură mică, hai nu te mai comporta ca un bebeluş, o sa vezi că trece repede! Tu crezi că faci bine ceea ce faci, dorind să îl ajuţi să depăşească momentul. El oare ce crede? Se simte înţeles? Se simte oare...

Muzeul Antipa, înainte şi după nişte ani. Anii mei.

Da, am fost şi eu la Muzeul Antipa. De trei ori chiar. Prima oară nici nu-mi mai amintesc, e un episod din copilăria mea şters cu buretele, probabil că m-a speriat vreun fetus la borcan. Totuşi, am garanţia părinţilor că am fost acolo… A doua oară eram mai mare – cam prin liceu – şi nu îmi doream nimic altceva decât să ajung acolo, că doar nu eram mai prejos decât colegii. Nu ştiam...

Cum a devenit Teatrul Evreiesc de Stat zâna bună a elevilor

Nu pot uita ziua în care am călcat pentru prima oară în TES: eram în clasa a IX-a şi ajunsesem acolo însoţită de alte câteva colege, toate la fel de indispuse ca şi mine. Profesoara de logică ne promitea note de 10 pentru participările la spectacole de teatru. Ce credeţi că ştiam noi la 15 ani? Era primul teatru în care intram vreodată (excepţie Ţăndărică) şi cu atât mai incomodă îmi...

Incubator107, un proiect de creativitate surprinzător

Deoarece i-am promis Roxanei  că voi avea grijă de Bucureşti, unul din cele două oraşe adoptate de mine, astăzi revin cu o poveste despre un loc special. Să ştiţi că prin oraşul meu viaţa poate fi tare interesantă, îţi poate aduce tot atâta bucurie ca şi escaladatul unui munte. Sau pe-aproape. Doar că îşi ţine aşa de ascunse micile lui frumuseţi încât oamenii sunt tentaţi să creadă că...

Festivalul Artelor şi Multiculturalismului la Cluj

Cred că o spun a mia oara dar da, sunt o idealistă şi o naivă. Acestea fiind declarate, am curajul să vă spun că eu chiar cred că orice ţară din lume ar trebui să încurajeze păstrarea identităţii comunităţilor, să accepte faptul că istoria ne-a amestecat şi că migrarea dintr-un loc în altul e un fenomen absolut natural, că dacă sunt maghiar sau palestinian nu trebuie să devin 100% român...

Aplauze din online

Un altfel de bibliotecă virtuală Dacă acum câţiva ani bloggerii erau o specie ciudată pe care nu foarte multă lume o înţelegea (including me), acum trebuie doar să ridici ochii din problemele tale, să priveşti în jur, pe net, şi să vezi că se întâmplă lucruri din ce în ce mai faine în lumea asta online, care e la rândul ei din ce în ce mai mare… Şi partea şi mai bună e că se...

Biblioteca virtuală cu fapte bune

Nenorociri se întâmplă peste tot în jurul nostru. Oameni care se îmbolnăvesc, copii care suferă de foame ori de o boală incurabilă, femei care se lasă călcate în picioare şi alte multe dovezi clare şi evidente că omul este o sursă inepuizabilă de suferinţă, răutate sau, la polul opus, de bunătate şi fericire. Astăzi am adunat pentru voi două cauze şi un proiect care au scos la iveală...

Crezi că ştii să conduci?

Păi suntem români, deci ştim………. ştim tot! Asta până când ţi se explică cu foarte mult calm şi un zâmbet larg că de fapt nu eşti un mic Schumacher şi că mai ai multe de învăţat. Cu o singură condiţie – să vrei. De fapt mai este o condiţie: să ajungi şi în locul în care ţi se pot spune asemenea lucruri. Unul dintre ele este Şcoala de Conducere defensivă şi pilotaj...
Pagina 1 din 3123
Copyright © 2009-2012 LumeaMare.ro ® LumeaMare e marca inregistrata OSIM.