impresii din lumea mare » Eseuri foto

Muzeul Satului #prinbucureştiulmeu

Alex — Mon, 21 Jun 2010 05:00:58 +0000

O sâmbătă ca “turist” în Bucureşti alături de alţi bloggeri transformaţi în turişti veritabili, mulţumită iniţiativei Corinei Georgescu, cu sprijinul partenerilor Paralela45, Hotel Stil, Norc.ro, BlueAir şi Hotel Răzvan.

Un popas în Muzeul Satului din Bucureşti.

Toată povestea în articolul Străin în oraşul meu (8).

Oameni #prinbucureştiulmeu

Alex — Mon, 21 Jun 2010 05:00:14 +0000

Toată povestea în articolul Străin în oraşul meu (8).

Palatul Parlamentului #prinbucureştiulmeu

Alex — Mon, 21 Jun 2010 05:00:13 +0000

Un popas la Palatul Parlamentului din Bucureşti.

Toată povestea în articolul Străin în oraşul meu (8).

Lebede şi lebede

Roxana — Wed, 14 Apr 2010 10:30:27 +0000

Ar trebui să încep cu “a fost odată ca niciodată”… pentru că nu poţi să vezi lebede fără să te gândeşti la Lacul lebedelor, fără să auzi fragmente din Tchaikovsky, fără să îţi imaginezi că în spatele graţiei acestei elegante păsări stă asunsă, sub vrajă, o frumoasă prinţesă.

Toate lacurile sunt frumoase, dar prezenţa lebedelor pe ele adaugă o atmosfera magică, în faţa căreia te opreşti în linişte şi visezi. De aceea acest articol nu va avea prea multe cuvinte, imaginile vorbesc singure. Sau tac, pentru că vă spun sincer că atunci când vorbeşte o lebădă ceva din magie dispare, nu ştiu de ce dar cred că te-ai aştepta la ceva mai suav

Chiar şi când nu sunt pe lac sau îşi păzesc oul, au aceeaşi graţie…

Legenda tranformării prinţesei într-o lebădă este întâlnită în variate forme în diverse culturi – de la mitologia greacă şi celtică până la poveşti ruseşti, germane sau chiar arabe. Din toate se poate trage Lacul lebedelor, unul dintre cele mai renumite şi iubite spectacole de balet. Diseara vom admira şi noi Lacul lebedelor pe gheaţă şi de aici mi-a venit şi ideea acestui eseu foto.

(Completare după spectacol):

Ca să închei în acelaşi ton, iată o mică altfel de lebădă (numită uneori şi LumeaMică)

Colecţia de fluturi

Roxana — Thu, 04 Feb 2010 06:00:32 +0000

Ne bucurăm din nou să călătorim vizual, cu ajutorul fotografiilor şi a frumoaselor imagini şi gânduri pe care ni le inspiră natura. Mulţumim Veronica Suta.

Îmi place să o numesc “Colecţia mea de fluturi”, poze făcute în călătoriile mele de până acum surprinzând aceste fiinţe stranii, impresionante prin amestecul de frumuseţe şi fragilitate, martori muţi al trecerii timpului.

In realitate nu este chiar a mea, ci este doar viziunea mea asupra a ceea ce am văzut în natură… sau ceea ce natura mi-a arătat… sau momentul potrivit / locul potrivit / state of mind

În lungile mele călătorii la Viena am descoperit Casa cu Fluturi sau Schmetterlinghaus – o seră situată în centrul Vienei, în zona turistică, având intrarea prin curtea Palatului Hofburg, lângă muzeul de artă Albertina şi Opera din Viena. Încercam sa găsesc o oază de linişte pentru a-mi bea obişnuita cafea şi m-am retras în curtea palatului. Stând pe iarbă am observat sera şi nu m-am îndurat să plec fără a o vizita.

Brusc din aglomeraţia centrului turistic te trezeşti în mijlocul unei vegetaţii tropicale, cu fluturi de toate culorile şi mărimile zburând liberi în jurul tău. Nu m-am putut abţine să nu fur un pic din energia şi bucuria contagioasa a unor copii care se întreceau ademenind fluturii cu felii de fructe. Mi se părea că sunt într-un film SF şi printr-un portal am intrat în altă lume ….

Va sfătuiesc să nu pierdeţi experienţa de a vizita Schmetterlinghaus dacă mergeţi la Viena. Am citit la un moment dat undeva că dragostea este ca un fluture care călătoreşte pe la cine vrea şi aduce bucurie oriunde ajunge.

Imagini din: Viena, Parcul Dendrologic Bazos, Telega

Foto şi impresii: Veronica Suta

La Obidos în Portugalia

Roxana — Fri, 22 Jan 2010 06:00:27 +0000

Deschidem o nouă secţiune în site, cea de eseuri foto, cu acest scurt articol pe care ni l-a oferit Veronica Suta. Sperăm astfel să încurajăm şi pe cei care iubesc fotografia mai mult decât cuvântul să găsească în LumeaMare o formă de comunicare a propriilor impresii.

Am descoperit în vara aceasta Portugalia sau mai bine spus o bucăţică din această ţară minunată. Un loc care m-a impresionat foarte mult este Obidos.

Am ajuns aici într-o zi capricioasă, când cu ploaie, când cu soare, ceea ce am înteles ca a fost de altfel foarte bine pentru că aşa am scăpat de aglomeraţie.

Vechiul sat Obidos este înconjurat de ziduri şi situat strategic pe un deal cu vedere în cele patru zări. Cetatea este străbătută de la un capăt la altul de străduţe înguste care se preling de-a lungul caselor văruite uniform în alb, cu margini viu colorate şi flori care le ornamentează. Magazine de suveniruri, artizanat, restaurante mici şi cochete împânzesc străduţele satului.

După o primă plimbare pe străzi, între două duşuri, am descoperit urcarea pe zidurile cetăţii. Priveliştea este impresionantă atât în afara cetăţii cât şi în interior. Inconjurul acesteia pe ziduri poate lua până la o ora, sunt vreo 3 sau 4 puncte de acces.

Dacă ajungeţi acolo acordaţi-vă timp de pierdut pe străzile înguste şi în magazinele din oraş. Oamenii sunt deschişi. Următoarea destinaţie a fost aleasă în timp se discutam cu proprietarul unui magazin de unde cumpăram apă, conversaţie jumătate în spaniolă jumătate prin semne. Cu toate acestea recomandarea lui de a încheia o minunată zi pe plajă la Peniche a fost excelentă.

Eseu foto realizat de: Veronica Suta