Unde ?i ce este

?

?

nu-i d? nicio ?ans? Grinchului meu, ci îl cucere?te cu mii de culori reflectate în globurile atârnate pe la tarabe, cu arome delicioase ce se strecoar? insinuant în n?ri ?i cu multe, multe alte atrac?ii.

Pe Spittelberg, micu?a strad? ce g?zduie?te an de an o pia?a de Cr?ciun cochet?, am ajuns, spre marea mea bucurie, înso?it? de dou? prietene dragi aflate pentru câteva zile la Viena. Ce s? ceri mai mult de atât? Viena e mai frumoas? al?turi de prieteni, iar pia?a de Cr?ciun de pe Spittelberg, oricum extrem de fermec?toare, a fost parc? ?i mai ademenitoare a?a. Spre deosebire de alte pie?e similare din Viena, aceasta e cu atât mai atr?g?toare cu cât nu e situat? într-o pia??, ci pe o strad? îngust?, continuându-se ghidu? ?i pe alte str?du?e din jur. Aten?ie îns?, seara aici poate fi extrem de aglomerat!

Cu un cornet de castane fierbin?i în mân? am explorat întâi tarabele, unde se g?sesc de toate: tricotaje, obiecte de artizanat, borcane cu miere, lumân?ri parfumate, ceramic?, suveniruri ?i, desigur, nelipsitele bun?t??i, de la covrigi glazura?i la vin fiert. Pre?urile sunt pentru toate buzunarele, de?i în mod clar, pie?ele acestea nu-s dintre cele mai ieftine.

Trecând apoi prin Museums Quartier (da, un adev?rat cartier al muzeelor), am ajuns în pia?a Maria Theresia care g?zduie?te ?i ea o pia?? de Cr?ciun. Aici, alte ispite: dulciurile colorate ne-au transformat din nou în copii, globurile pictate manual nu s-au l?sat pân? nu ne-au convins s? ne cump?r?m unul, iar mirosul de scor?i?oar? ne-a ademenit la înc? o can? de vin fiert. Pe noi ?i pe mul?i al?ii, c?ci nimeni nu poate rezista farmecului Vienei în Advent.

?i-acum? Duminic? am aprins ultima lumân?ric? în coroni?a de Advent, Viena e ?i mai pli

n? de turi?ti, forfota de dinainte de Cr?ciun se accentueaz?, dar, paradoxal cumva, pare s? se ?i estompeze. C?ci dincolo de toata agita?ia ora?ului, casele noastre se preg?tesc încet, încet de Cr?ciun. A?a c? v? urez ?i eu vou? de pe acum un Cr?ciun frumos ?i bun!

Gânduri ?i foto de la: Zazuza

Cite?te ?i despte Pia?a de Cr?ciun din fa?a Prim?riei vieneze

Salut! Sunt un lemur ?i povestea mea e cel pu?in ciudat?, a?a c? trebuie s? v-o spun! Într-o bun? zi am evadat din cu?c?. Nu ?tiu ce mi-a venit, cred c? m? s?turasem de acela?i gard, acela?i îngrijitor, acela?i copac, aceea?i mâncare. O pereche de ochi alba?tri m-au scos din min?i ?i am s?rit mai sus ca niciodat?, nici pân? acum n-am în?eles cum. Ah, ce aventur?, ce suspans, ce spaim?! Am fugit de copiii ce abia a?teptau s? pun? mâna pe mine, m-am ascuns sub o b?ncu?? în cu?ca tigrului (decizie gre?it?, am ?ters-o ?i de acolo imediat ce m-am prins unde m? aflam!). M-am rugat la zâna lemurilor s? m? salveze ?i atunci, în fa?a mea, a ap?rut magazinul. Am intrat în grab? ?i m-am atârnat de ni?te rafturi, al?turi de al?i lemuri de plu?. ?i ?ti?i ce? Era cald ?i bine, mirosea frumos, a?a c? am senza?ia c? am devenit unul dintre ei. Nu sunt sigur, dar nu mi-e foame, nu mi-e sete, m? simt bine. Doar pu?in plictisit. Mai stau pu? in pe aici s

? a?tept, nu ?tiu nici eu ce…

-         Mami, mai avem mult pân? la Hellbrunn?

LumeaMic? fream?t? de ner?bdare, a aflat de la bunica ei c? aici e o gr?din? minunat?, cu tot felul de fântâni ?i jeturi de ap? ce ?â?nesc din cele mai neb?nuite locuri, în cele mai neb?nuite momente.

-         Câteva sta?ii ?i ajungem, r?spunde mama zâmbind.

-         Mai avem mult pân? ajungem?, revine întrebarea dup? înc? o sta?ie.

Într-un final cele dou? ajung. E o zi însorit? de iunie, cerul e albastru f?r? urm? de nori ?i e deja cam cald. Se a?teapt? înc? intrarea, posibil? numai în grupuri organizate. Grupul este mai întâi condus de un ghid pân? la masa de piatr? a juc?u?ului arhiepiscop Sitticus. P?rin?ii ?i adul?ii amatori de senza?ii se a?eaz? pe scaunele din jurul mesei. Nu dureaz? mult pân? au parte de prima surpriz?.

De aici încolo vizita devine un prilej nesfâr?it de bucurie ?i amuzament, printre figurine ac?ionate de ap?, m??ti ce scot limba sau coroane care se ridic? ?i cad, ca ?i gloria uman?. Mai multe detalii despre Hellbrun g?si?i în povestea bunicii.

Ude flea?c? cele dou? eroine stau pe o banc? lâng? lac, la soare, s? se usuce.

Pornesc apoi spre ZOO, aflat chiar în apropiere (vezi harta aici).

Bucata de zi r?mas? pare prea scurt? pentru a vedea totul, pe îndelete. Gr?dina nu este uria??, dar LumeaMic? se bucur? de fiecare vie?uitoare în parte, de la ursul brun ?i greoi pân? la micile suricate ce stau dârze la datorie, de la hipopotami pân? la ?oriceii din improvizata buc?t?rie abandonat?. Pe alei nu lipsesc diverse jocuri pentru copii sau b?ncu?e pentru picioare obosite ?i guri înfometate.

Spre sear? cele dou? reu?esc s? se îndrepte spre ie?irea din parc, oprindu-se, bineîn?eles la magazin.

De când am v?zut-o am ?tiut c? ea este! A intrat în magazin ?i a stat o or? pân? când s? m? vad?. Încercam s? îi atrag aten?ia dar erau atât de multe juc?rii pe acolo încât pur ?i simplu nu m? observa! Pân? la urm? a ajuns ?i la mine. M-a dat jos ?i m-a luat în bra?e, strângându-m? strâns. Ah, am crezut c? le?in de fericire!

-         Mami, mami, pe ?sta îl vreau!

-         Bine, s?-l lu?m acas?.

?i uite a?a am sc?pat eu pentru totdeauna de gr?dina zoologic?. LumeaMic? m-a plimbat cu ea în multe locuri. Am dormit de gâtul ei, iar a doua zi m-a plimbat prin ora? ?i m-a dus s? v?d un muzeu grozav, cu tot felul de pe?ti ?i tot felul de aparate sau mecanisme ciudate… La Haus der Natur am aflat foarte multe lucruri, atât de multe încât nu mai ?in minte nimic.

Eh, ?ine?i ?i voi cont c? nu sunt decât un lemur de plu? norocos, pe care l-a luat cu ea o feti?? ?i l-a f?cut fericit. Oricum g?si?i tot ce vre?i despre muzeu aici (da, între timp am aflat ?i ce înseamn? internetul!) – despre acvariu ?i reptile sau despre experimentele ?tiin?ifice care îi vor face pe copii s? în?eleag? mai bine fenomene precum energia, sunetul, corpul uman..

O, vai, am început s? vorbesc precum un profesor. Eu zic c? ar trebui s? m? întorc la joaca mea ?i voi la joaca, aaa, pardon, treaba voastr?.

Auf Wiedersehen!

Când v? scriu rândurile astea, Viena alunec? încet-încet în Adventul cel adev?rat, încercând s? se scuture, ca de un vis urât, de nebunia comercial? care ne impune „spiritul Cr?ciunului” înc? de la finele lui octombrie. N-a? ?ti s? spun exact ce se schimb? odat? cu intrarea in Advent, dar ceva e diferit.

Mi se pare c? lucrurile intr? într-un fel de normalitate mult a?teptat?, oamenii încep s? se bucure cu adev?rat de apropierea Cr?ciunului ?i turi?tii încep s? invadeze ora?ul. Pat? de culoare neap?rat necesar? Vienei, miile de oameni veni?i de peste m?ri ?i ??ri s? vad? ?i s? simt? Cr?ciunul austriac fac parte din peisaj, iar eu nu-mi pot închipui ora?ul f?r? ei. Cu toate astea, m? bucur de câte ori am ocazia s? merg la pia?a de Cr?ciun din fa?a Prim?riei vieneze în timpul zilei, când ea apar?ine mai mult localnicilor ?i mai pu?in turi?tilor. D

esigur, asta poate c? e doar o iluzie a mea, generat? probabil ?i de mul?imea de copii austrieci care vin cu ?coala s? m?nânce turt? dulce ?i s? bea Kinderpunsch, sau de b?trânelele g?tite la patru ace, care se plimb? agale, ?inându-se de bra? ?i povestind aprins – probabil despre ultimele aventuri ale nepo?ilor n?zdr?vani.

Mai pu?in str?lucitoare pe timpul zilei, Christkindlmarkt am Rathausplatz r?mâne totu?i fermec?toare, iar pentru mine e cu atât mai atr?g?toare cu cât am impresia c? m? bucur de ceva interzis, de luxul atât de rar de a m? plimba acolo în timp ce majoritatea oamenilor sunt la serviciu. De aceea, orice zi în care reu?esc s? poposesc aici îmi pare c?-mi ofer? o vacan?? concentrat? într-o or?, pe care o tr?iesc cu toate sim?urile la maxim. Zumzetul potolit al celor care, ca ?i mine, au privilegiul de a fi acolo la o or? neobi?nuit?, dar ?i mirosurile încânt?toare de castane coapte, Punsch sau ciocolat? cald?, m? înv?luie ?i m? fac s? m? simt din nou copil f?r? griji.

Ieri a fost o zi din asta, în care m-am putut plimba în voie, cu aparatul foto de gât, admirând globuri care mai de care mai frumoase, ron??ind migdale pr?jite stropite cu miere ?i schimbând amabilit??i cu vânz?torii dornici de conversa?ie. La plecare, am întors capul spre o inim? de turt? dulce ag??at? într-o vitrin? ?i-am citit, aproape cu glas tare: „Ich liebe dich… Wien”.

Gânduri ?i foto de la: Zazuza

Dup? zilele întunecoase ?i ploioase din Valea Gastein Murphy î?i face sim?it? cu gra?ie prezen?a: iese soarele fix când trebuie s? ne facem bagajele! Mai avem doar jum?tate de zi în care putem s? ne bucur?m de reîntâlnirea cu vara. Iar doamna de la pensiune

î?i arat? partea mai pu?in riguroas? ?i nem?easc? (firesc, e irlandez?!) ?i ne sugereaz? s? facem un check out târziu, comp?timindu-ne pentru zilele de-a dreptul oribile pe care le prinseser?m într-o regiune atât de frumoas?.

Bântuim prin ora?, cump?r?m mici cadouri, ne mai oprim pu?in în parc, mai juc?m o partid? de ?ah ?i în cele din, urm? plec?m resemnate spre gar?, cu destina?ia Salzburg.

Ajunse acolo, Hercula se pune din nou în ac?iune ?i este cel mai serios provocat? de pasarela care traverseaz? gara, pe care trebuie musai s? o învingem pentru a ajunge la pensiune. În pliant se recomand? celor cu bagaje grele s? ia un taxi dar eu nu ?i nu, Batman, Batman,

nu m? las intimidat?, mi-ar fi prea ciud? s? cheltui din buget când ?tiu c? pensiunea e la o arunc?tur? de b??. Singura problem? e c? valiza mea cânt?re?te cât un bu?tean, nici urm? de b??! Cert e c? pân? ajung pe partea cealalt? simt c? îmi dau duhul de efort, iar Petra de râs. Cred c? am mai scris pe undeva prin articolele anterioare c?, din dorin?a de a nu m? înc?rca cu mai multe gen?i am luat doar una ?i bun?. Vorba aia b?trâneasc?: o mân? pe bagaj, una pe copil! În fine, scap de un final tragic pe pasarela din Salzburg (îmi ?i imaginez titlurile în ziare!), supravie?uiesc ?i urm?m traseul, am?nun?it explicat în scris, c?tre pensiune. Am avut dreptate, e foarte aproape, am ajuns!

Afar? e înc? soare a?a c? nu facem prea mul?i purici prin camer? ?i d?m fuga în ora?. Urmeaz? s? ne petrecem aici trei nop?i, adic? prea pu?in pentru câte ar fi de f?cut ?i de v?zut. Motiv pentru care am ales cele trei obiective principale pentru a o încânta pe Petra ?i despre care v? voi povesti data viitoare:

1. Castelul Hellbrunn ?i gr?dinile sale juc?u?e
2. Gr?dina Zoologic?
3. Muzeul pentru copii Haus der Natur

La acestea bineîn?eles c? s-au mai ad?ugat, f?r? s? le aloc?m prea mult timp, Castelul din Salzburg sau Gr?dinile Mirabell, o plimbare prin centru, pe lâng? statuia ?i casa lui Mozart ?i ale nimicuri.

La fort?rea?? am ajuns la apus, dup? o scut? h?l?duial? pe str?du?ele pietonale. Nu am f?cut decât s? urc?m cu funicularul ?i s? admir?m una dintre cele mai frumoase priveli?ti pe care le cunosc în Austria (natur? + ora? la pachet). Ini?ial nici nu inten?ionam s? urc dar Petra, de cum a v?zut imaginea semea?? a castelului, nici nu a vrut s? conceap? c? nu va ajunge acolo. Pentru gr?dinile Mirabell am rezervat o diminea?? pl?cut?, acestea fiind cumva pe traseul autobuzului ce ne aducea de la pensiune spre centru. Mai pu?in impresionat? de flori sau statui ?i mai încântat? de ni?te tobogane aflate în imediata apropiere, Petra s-a zbân?uit fericit? în timp ce eu am prins încântat? un fir de wireless.

Pentru mine revenirea la Salzburg, dup? vreo zece ani, a fost o mare bucurie. Ora?ul m-a impresionat la fel de mult ca în 2001 ?i culmea e c? am re?inut detalii pe care acum le-am reg?sit cu pl?cere (am scris despre zilele respective aici). Cu diferen?a c? acum a fost var?, iar ploaia ?i frigul ne-au l?sat definitiv în pace! M-a? întinde prea mult dac? m-a? apuca s? v? povestesc detalii ?i despre cele trei obiective, a?a c? le voi dedica un articol separat, s?pt?mâna viitoare!

Pân? atunci po?i citi ?i episoadele anterioare:

Episodul 4

Episodul 3

Episodul 2

Episodul 1

Mergem în sta?ia de autobuz, unde observ o modalitate ingenioas? ?i util? de a c?uta cazare. Un panou pe care diverse pensiuni î?i afi?eaz? datele de contact ?i disponibilitatea (becule?e aprinse acolo unde sunt camere libere), înso?it de un telefon de la care po?i suna.

DIN NOU “LA BULBUCI”

Vine ?i autobuzul ?i facem prima oprire, bineîn?eles la piscin?. Aici ca peste tot: ape calde, bulbuci, tobogan cu efecte, piscin? exterioar? ?i tot felul de bazine cu locuri de relaxare sau masaj, la interior. E mai liber ca la Alpen Terme, despre care v-am povestit într-un episod anterior. Petra se d? din nou pe tobogan, în toate pozi?iile posibile. Eu încerc toate pozi?iile de masaj cu jeturi de ap?, în diverse locuri din piscin?. La un moment dat m? ?i plictisesc. Ea nu. Noroc c? expir? timpul pentru accesul  gratuit inclus pe card ?i trebuie s? plec?m.

PODUL SUSPENDAT

Vremea nu arat? prea bine ?i eu parc? nu a? vrea s? mai d?m banii ?i pe urcarea cu telecabina. V? aminti?i, pe card e inclus? do

ar o urcare ?i coborâre, pe care le-am folosit deja în Bad Hofgastein. Dar LumeaMic? insist?, câteva raze ne fac promisiuni mincinoase a?a c? m? înduplec ?i urc?m.

Priveli?tea din telecabin? e minunat?, se poate vedea foarte bine întreaga vale. Dar odat? ajun?i sus nu apuc?m s? vedem mun?ii mai mult de dou? minute c? un nor ce?os, gros ?i nesuferit se las? peste noi, peste pod, peste tot. Despre pod sau atrac?iile turistice de pe mun?i am mai scris în Turism de mas? pe munte – pân? unde?

Citisem c? e transparent ?i aveam deja emo?ii, eu una nefiind foarte bun? prieten? cu în?l?imea. Dar la fa?a locului constat c? e vorba de un grilaj destul de dens, prin care nu se vede mare lucru, a?a c? ies cu mândria nep?tat? din încercarea travers?rii lui. Din nefericire n-am nici bucuria de a m? bucura de priveli?te, aceasta este obturat? de acela?i nor care nu ?i-a înv??at prea bine lec?ia de marketing turistic.

LA PAS PRIN BAD GASTEIN

Ne întoarcem în sta?iune unde lu?m la pas str?du?ele abrupte, pentru a g?si cascada cu pricina. G?sim mai întâi o echip? de fotbal a României (nu mai ?tiu care, a?a de tare m? intereseaz?). Mai g?sim o înghe?at? ?i câteva case frumoase vechi sau gr?dini. În cele din urm? se aude ?i vuietul. O vedem mai întâi de sus, apoi coborâm pentru a ajunge la podul

pe sub care trece. E într-adev?r impresionant?, iar pozi?ia ei, printre hoteluri de eopc?, e inedit?. Ne mai plimb?m pu?in la vale, dup? care vine ?i momentul s? urc?m toate str?zile pe care am coborât. Etap? deloc amuzant? pentru LumeaMic?, deja obosit? de atâta umblat. Nu atât de obosit? încât s? nu vrea s? mai juc?m un minigolf dup? ce ajungem din nou în Bad Hofgastein. Sau s? lu?m masa la restaurantul nostru preferat, ca un fel de adio, pentru c? e ultima sear? aici ?i ne va fi cu siguran?? dor. Ciocnim un suc ?i un pahar de vin promi?ându-ne c? vom reveni. ?i c?, dac? mâine e soare, vom trage cât mai mult de timp, alegând un tren de sear? spre Salzburg.

Dar despre asta în episodul urm?tor.

Cite?te ?i:

Episodul 3

Episodul 2

Episodul 1

]]> http://lumeamare.ro/2011/08/03/cu-lumeamica-prin-salzburgerland-4/feed/ 1 http://lumeamare.ro/2011/07/15/cu-lumeamica-prin-salzburgerland-3/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=cu-lumeamica-prin-salzburgerland-3 http://lumeamare.ro/2011/07/15/cu-lumeamica-prin-salzburgerland-3/#comments Fri, 15 Jul 2011 05:00:40 +0000 Roxana http://lumeamare.ro/?p=23325 V? aminti?i de trezirea for?at? din ziua anterioar?? Ei bine, nici ziua asta nu începe mai bine, pentru c?, la aceea?i or? (5:00) se lanseaz? aceea?i întrebare: „Mami, ast?zi mergem pe munte?” Bine, bine, mergem orice ar fi, numai las?-m? s? dorm. Dormim, mânc?m, ne echip?m cât mai bine cu putin??, gazda noastr? sun? la telecabin? s? întrebe dac? merge, afl?m c? da, a?a c? pornim f?r? ezitare c?tre ea. Pe drum admir?m detaliile „nesemnificative” ale unor case „neinteresante”, ale unor oameni complet „neinteresa?i” în a-?i face mediul în care tr?iesc mai frumos. Iaca exemplu:

U?a unui garaj se deschide ?i vedem o c?prioar? moart?. Vai, o fi cea pe care am v?zut-o ieri pe deal? ?i ce-o fi p??it? Nu avem cum s? afl?m r?spunsul a?a c? uit?m de sup?rare în fa?a unei frizerii interesant semnalizate.

SUS SUS SUS, LA MUNTE SUS

Ajungem în cele din urm? ?i la Schlossalmbahn* ?i, când se face trecute fix (urca doar una pe or? în perioada în care am c?l?torit noi) ne avânt?m ne-sportiv spre în?l?imi. De acas? visasem s? facem ?i noi pu?in mi?care, s? urc?m pe jos m?car de la jum?tatea drumului. Dar e prea frig ?i chiar nu e cazul sa ne prind? ploaia singure pe munte.

Sus, la 2050 m, pe vârful Schlossalm, ne a?teapt? un loc de joac?, un al mod al austriecilor de a face turism. Dar despre asta am ales s? comentez separat în Turism de mas

? pe munte – bine sau r?u?, unde v? invit la discu?ii ?i p?reri.

Ne juc?m a?adar chiar dac? ne cam înghea?? nasul, apoi plec?m u?or zgribulite pe potecile semi-amenajate, s? c?ut?m lacul ?i formele stâncilor ingenios asemuite unor animale.

Cum arat? lacul

Cum arat? o stânc?

Cum vezi a ce seam?n?, pe un panou care s? te lumineze. C? altfel n-ai prea avea ?anse s? vezi altceva decât o stânc?.

P?cat ?i de peisaj, ar fi fost cu totul altfel f?r? nori.

Nu reu?im s? batem chiar tot traseul pentu c? Petra cedeaz? de frig, a?a c? ne înc?lzim în caban?, la un ceai, apoi coborâm înapoi.

ÎN LUMEA LUI ROBIN HOOD

Cu o zi înainte, la biroul de informa?ii, LumeaMic? a pus mâna pe un pliant care prezenta un traseu de tras cu arcul în animale de cauciuc. Este în Angertal, undeva mai sus de Bad Hofgastein, o zon? bun? de ski iarna, cam pustie vara. Aici o pensiune a avut ideea sa profite de un teren generos ?i s? creeze un traseu pentru amatorii de tras cu arcul. Treaba e bine gândit? ?i nu prea exist? riscul s? te treze?ti cu o s?geat? în p?r?ile moi, chiar dac? e mai mult

? lume.

Bineîn?eles c? iau b?taie dar m? r?zbun ?i eu, f?r? s? vreau. În încercarea mea disperat? de a smulge o s?geat? dintr-un lemn în care aceasta nu ar fi trebuit s? fie (expediat? tot de mine acolo!) cad peste Petra, iar Petra cade în spate ?i nu oriunde ci într-un râu. Se sperie, plânge pu?in, apoi evalu?m daunele ?i dup? ce observ?m c? nu e mare lucru ne punem pe râs. Priceput? mam? mai sunt, nu glum?!

DIN SERIA „EXIST? OAMENI BUNI”

Problema apare abia la final, când ne ducem s? pred?m echipamentul. „Nu mai e niciun autobuz pân? în ora? la ora asta”, ne anun?? omul. Sunt doar 5 kilometri pân? în Bad Hofgastein, o nimica toat? dup? o zi de umblat ?i stat în picioare. Cum nu vrem s? ne consum?m bugetul zilei de mâine pe un taxi, promit o marmot? cânt?toare de iodlere contra efortului de a merge pe propriile picioare. ?i pornim la drum… Nu mergem prea mult c? un domn pe care îl v?zusem ?i la tras cu arcul opre?te lâng? noi ?i se ofer? s? ne duc? jos. Pare un personaj de încredere a?a c? ne suim în ma?in?. „Mami, dar o s? îmi mai iei marmot??” se aude o voce timid? din spate…

Jurnalul Petrei (copiat cuvânt cu cuvânt, cu tot cu gre?eli)

25 iun 2011

Diminea?? am încercat s? o trezesc pe mami la ora 5:00. Dar nu am putut s? o trezesc a?a c? am adormit înapoi. Apoi am mers pe munte ?i am v?zut: mamut, berbec.

Apoi m-am dus s? trag cu arcul. Pe mami am b?tut-o m?r ras. 116 la 54 (aici e desenat? o medalie).

Era un nivel la care trebuia s? tragi în ni?te crocodili peste râu. Lui mami ia fost fric? ?i a dat în lemn. Când scotea o s?geat? a c?zut peste mine. Eu am c?zut cu fundul în lac. Am pierdut ultimul autobuz. Era sa mergem 5 K.M dar un om ne-a luat cu ma?ina.

Cite?te ?i:

Episodul 2

Episodul 1

Bine de ?tiut

Toate detaliile despre mijloacele de a urca pe munte în zona Gastein, plus orar ?i pre?uri, le g?si?i aici. Cardul SalzburgerLand  include doar o urcare ?i o coborâre. La a urm?toarele pute?i ob?ine o reducere folosind cardul Gastein, pe care îl primi?i automat ?i f?r? costuri la cazare.

M? voi limita acum la Austria ?i la turismul pe munte. Am discutat chiar acolo, cu oamenii locului, ?i am în?eles c? nici ei nu sunt atât de încânta?i de schimb?rile care au loc ?i de inven?iile menite s? atrag? cât mai mult turi?ti. Regret? pentru c? în acest fel se pierde spiritul muntelui.

Eu nu sunt un om de munte sau sunt prea pu?in, la cât am mers. Îmi place natura în forma ei brut? ?i mi se pare ?i mie hilar s? g?sesc o saltea plasticoas? pentru ?op?ieli la 2000 m altitudine sau b?nci de lemn pe malul unui lac de munte. Cred c? oricine poate s? ia loc pe iarb? pentru a admira piscurile din dep?rtare. ?i mai cred c? oricine poate s? mearg? pe o potec? f?r? ca aceasta s? fie în mod vizibil îmbun?t??it? cu pietricele albe.

Cum spuneam ?i în Cu LumeaMic? prin SalzburgerLand (3), zona Gastein este foarte bine organizat?. G?se?ti o hart? care î?i prezint? toate atrac?iile celor trei piscuri principale : Schlossalm, Stubnerkogel sau Graukogel. Ai pe hart? desenate toate activit??ile posibile, de la para?utism ?i alpinism, pân? la rutele pentru plimbare,

pentru scutere sau carturi montane sau locurile de joac? (unele din ele chiar la interior, ceea ce mi se pare o blasfemie!). Se promoveaz? podul suspendat din Bad Gastein de parc? ar fi cine ?tie ce minune a tehnicii. Te a?tep?i s? treci de pe o culme pe alta, pe deasupra unei pr?p?stii ame?itoare. În fine, pr?pastia e adânc? dar totul se desf??oar? în jurul cabanei. Adic? te dai jos, ie?i din caban?, faci trei pa?i, urci pe pod, faci poz? la panoram? din locul indicat pe pod cu bulin? ro?ie, apoi acesta te duce înapoi în caban?, direct în restaurant. Inteligent, nu?

V-am prezentat partea negativ

? a tabloului. Acum s? privim ?i partea pozitiv? acestuia. S? ne întreb?m ce ?anse ar putea avea p?rin?ii no?tri s? vad? priveli?tea uluitoare a mun?ilor privi?i de sus dac? nu ar fi toate aceste funiculare, telecabine, trasee amenajate? Ce e r?u în faptul c? un copil care nu pare foarte interesant de drume?ii alpine s? se joace în aer curat în timp ce tu te relaxezi savurând momentul?

Cumva cele dou? laturi ale acestui fel de a face turism trebuie s? se împace. Pân? la urm? pre?ul pentru a urca nu este tocmai mic. ?i n-am v?zut peturi sau mizerie la în?l?ime (nici jos, dar asta e alt? poveste).

Voi ce crede?i? E bine sau e gre?it? Ce experien?e sau exemple asem?n?toare a?i mai întâlnit în drume?iile voastre?

]]> http://lumeamare.ro/2011/07/15/turism-de-masa-pe-munte-%e2%80%93-pana-unde/feed/ 3 http://lumeamare.ro/2011/07/08/cu-lumeamica-prin-salzburgerland-2/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=cu-lumeamica-prin-salzburgerland-2 http://lumeamare.ro/2011/07/08/cu-lumeamica-prin-salzburgerland-2/#comments Fri, 08 Jul 2011 05:00:59 +0000 Roxana http://lumeamare.ro/?p=23041 M-am întors de ceva timp dar m-am trezit dintr-o dat? atât de ocupat? încât mi-a fost greu s? m? adun ?i s? îmi ordonez impresiile din frumoasa c?l?torie în Austria, f?cut? cu LumeaMic?. În introducere am fost destul de zgârcit? cu detaliile, sper îns? ca în continuare s? v? pot oferi mai mult? poveste. Spuneam c? Bad Hofgastein ne-a întâmpinat cu nori ?i ploaie ?i a?a a ?inut-o pân? în ultima zi. Chiar dac? am regretat peisajele pe care “am fi putut s? le vedem” ?i faptul c? a trebuit s? ne echip?m cu bluze grosu?e ?i geci, ne-am v?zut de distrac?ie ?i ne-am sim?it minunat. Dar s? nu ne gr?bim ?i s? începem cu prima zi.

«Mami, hai s? ne trezim, e soare!» Dac? nu ar fi fost vocea sub?ire ?i drag? în spatele cuvintelor, a? fi spus ceva urât. M-am culcat târziu, a?teptând s? râ?neasc? netul ?i m-am înc?lzit foarte greu, cu dou? pilote, dup? ce am înghe?at în livingul vilei la care suntem cazate (de ce n-am dat drumul la calorifer nu ?tiu…). În fine, procedez la deslipirea ochilor cu mâna ?i m? uit pe geam. Nori gro?i. M? uit la ceas. 5 :30 diminea?a!!!

«Petra, ce-mi faci? E prea devreme ?i nu e soare, e doar lumin?, plou?, nu e de mers pe munte, gata, înapoi la culcare»

Dup? înc? vreo 4 ore de somn ne trezim mult mai optimiste, ne lu?m micul dejun privind la priveli?tea ascuns? de nori dar spre care d? geamul camerei ?i hot?râm: nu are sens s? mergem pe munte, hai la Alpen Terme.

Pe drum admir?m o c?prioar? pe dealul din spatele pensiunilor, travers?m un parc, ne îndr?gostim de nori, ne juc?m cu statuile ?i facem o partid? de sah. Nu spun cine pierde c? mi-e ru?ine.

În general în Austria termele sunt o combina?ie de piscine cu ape termale, calde a?a cum au ie?it din p?mânt (sau l?sate pu?in s? se r?coreasc?, în cazul în care e prea de tot!), cu spa, jacuzzi, masaje, locuri de relaxare sau de joac? pentru copii, atât de vaste ?i de minunate încât ai putea petrece o zi acolo f?r? s? te plictise?ti. Sau mai multe la rând, cu condi?ia s? nu stai doar în partea de copii, ceea ce v? da?i u?or seama c? mi se întâmpl? mie. Nu spun nu, m-am dat pe incredibilele tobogane pline de lumini?e ?i surprize, am încercat de cobai chiar ?i toboganul de vitez?, ca s? m? vad? Petra cu ce fa?? ajung jos. Nu am poz? cu fa?a dar dac? v? spun c? ea nu a îndr?znit dup?, v? pute?i imagina! A, ?i era s

? ne uit?m ?i la desene, exist? chiar un loc în care stai bini?or în apa cald? ?i te ui?i la proiec?ie. Pentru c? înotatul printre copii nu e tocmai o distrac?ie ?i nici de 100 de ori pe tobogan nu m? pot da, a? fi preferat s? m? uit la desene dar nu am avut noroc, nu i-au pl?cut ?i nici nu vedea bine f?r? ochelari. A?a c? am e?uat pe un ?ezlog pân? când a expirat timpul ?i cele 1000 de ture pe tobogan. Aveam doar 4 ore la dispozi?ie, atât era gratuit pe cardul Salzburgerland*, o investi?ie care chiar merit?.

Oricum, în 4 ore LumeaMic? are ochii ro?ii ?i e frânt?, chiar dac? nu recunoa?te. Foamea e maxim?, a fost prea preocupat? s? se joace ?i s? profite de fiecare minut la piscine, nu a vrut s? ia pauz? de mas?.

Dup? o mic? oprire la biroul de informa?ii aflat chiar lâng? terme, un loc în care g?se?ti foarte multe pliante ?i idei, ajungem într-un restaurant dr?gu?, c?utând sup? gula?. E ceva nou pntru LumeaMic?, vrea s? încerce. ?i hale?te tot castronul, destul de mare, ba chiar ?i pu?in picant! Ce face piscina din om! Aici ne întâlnim ?i cu Darius, un chelner român foarte amabil care, dup? ce comand?m noi în englez?, ne aude la un moment dat c? vorbim român?. Îmi aduc aminte de articolul mamei, P?s?ri migratoare, români în Europa.

Desertul îl lu?m în mers spre cas?, precum ?i aprovizionarea pentru zilele care urmeaz? ?i nenum?ratele sandvi?uri. Avem un buget de respectat! Încheiem ziua la un ceai, f?când planuri mai ambi?ioase pentru zilele urm?toare ?i rug?ciuni pentru apari?ia soarelui. La final Petra scrie în jurnal (nu modific nici o virgul?, copiez doar din caietul ei)

24 iun 2011

Diminea?? ne-am dus la bulbuci. Norocul nostru c? avem un card.

Cu el am intrat gratuit, dar cardul a costat o c?ru?? de bani. M-am dat pe un tobogan super fain. Apoi m-am dus la un restaurant la care, surpriz?, un domn care aducea mâncare vorbea român?. Apoi ne-am dus la informa?ii de unde am luat mascota Gasti.

Jurnalul va continua!

Citeste ?i:

Episodul 3

Episodul 1

Bine de ?tiut:

*Intrare la Alpen Terme: între 22,5 ?i 27 de Euro / adult ?i 14-16 Euro / copil, sau 53-63 / familie cu un copil. Mai multe variante ?i detalii g?si?i aici. Gratuit pentru o intrare cu Cardul Salzburgerland, mai multe detalii aici.