Daca esti din Bucuresti, pana la Giurgiu ai de parcurs aproximativ 60 de km (63 daca intri pe Google) si inca 105 Russe – Veliko Tarnovo. La vama – no problem, in 15 minute esti in Bulgaria cu tot cu vigneta cumparata pe o saptamana – perioada minima. La doar 5 km de Russe sta vrednic primul Metro, de unde poti lua si en-detail produse. Multi vin in Bulgaria pentru a-si face cumparaturile din doua motive: primul este ca preturile sunt mult mai mici (decat la noi) si al doilea ar fi ca preturile sunt mult mai mici (decat la noi). Ca un exemplu, (stiu de la un prieten, nu de altceva, dar eu nu sunt bautor de “uischi”), pretul unui litru de J&B in Romania ajunge la 120 de lei si il poti cumpara de la “peste Dunare” cu doar 40 de lei. Dupa un start – programs – accessories – calculator o sa vezi ca diferenta este tripla. Dar sa lasam Metro-ul, pentru ca noi mergem la munte.

Veliko Tarnovo provine din derivarea cuvantului “tern” – turn in romana – si “veliko”, care inseamna mare. Deci, mergem la marele turn, la fosta capitala a Bulgariei din 1187, unde a fost numit primul cneaz (print sau duce) Alexander Battenberg. Pasionatii de istorie cu siguranta nu se vor satura de povestile  de aici, avand posibilitatea sa viziteze cetatea Tsarevets, ce se ridica parca peste oras. Schimbul de peisaj oras-cetate si cetate-oras este prea greu de “spus” in cuvinte. Se impleteste vechiul cu noul, tarii cu presedintii comunisti. Din cetate poti vedea vila Jivkov, unde poposea ‘mnealui Ceausescu pentru un pahar sau o vanatoare impreuna cu cel ce poarta si numele vilei. Asta ar trebui sa sune a maximum de recomandare; stim cu totii ce gusturi aveau dumnealor comunistii. La granita dintre cetate si oras, incalecati si cu imbracaminte de lupta, stau de veghe fratii Asani. Ridicarea statuetelor lui Petru, Asan I si Ionita Caloian, reprezinta omagiul adus pentru cei care au intemeiat Taratul Vlaho-Bulgar. Comparatia Veliko Tarnovo cu Monte Carlo este una pertinenta. Totul este in trepte! Cladirile au numerotate etajele de deasupra nivelului strazii cu plus, si cele de sub, cu minus. Chiar poti sta intr-o camera ce are ca peisaj burta masinilor. Traficul? Nu exista masini greoaie, zgomot sau ambuteiaje.

Romanii sunt mancai si o zic din experienta! Am ajuns, nici nu ne-am cazat bine si tusti! La matul gros. Mancarea? Buna, ieftina si multa! Recomand sa nu vii cu prea multi bani! Excitat de preturile atat de mici, vei scoate Bulgaria din criza. Ca sa ai o idee in ceea ce priveste banii de aici, 1 Euro = 2 Leva = 4 lei. Ce am uitat sa va zic?! Aaa: bijuterii, strada mestesugarilor, cluburi, muzee, alcool, mancare. Iar pentru credinciosi si nu numai, de vizitat este Arbanassi – satul cu case din piatra. La doar cativa kilometri de oras se ridica din munte manastiri vechi de sute de ani (dateaza din 1600-1700). Daca v-am convins, va recomand acelasi “traseu” pe care l-am facut eu: multele terase cu vedere la cetate, combinatia catorva beri ale locului – Kamenitza si Zagorka (care-mi suna a cuvant bulgaresc, din toata inima) si muzica ce difera de la loc la loc pentru a multumi orice timpan: de la “manele” grecesti pana la Tool si System of a Down. Recomand sa nu veniti “o fuga” aici! Zic din experienta, caci eu, primele zile le-am petrecut pe balconul motelului in care am stat si nu ma induram sa mai plec de acolo. Veti intelege din fotografii! Spre est, la aproximativ 300 de km, este resedinta de suflet a Mariei, mama bunica Regelui Mihai. O oaza a plantelor cu clima propice, castel si cascade. Mergi si la Nisipurile de Aur o fuga si, gata, ai avut un sejur de neuitat! Dar, pentru mai multe detalii despre Balchik si litoral va rog sa ma contactati. Va multumesc!

Cuvinte ajutatoare de folosit in Bulgaria: edin = una, blagodariosti = multumesc. Eu cu ele m-am descurcat!

Acum doi ani am fost in Varna, Bulgaria. Acum un an am ajuns pe insula Thassos. Anul acesta, pentru cele 3 zile a unui week-end ceva mai elastic (traiasca din nou ziua muncii) si a unui buget ceva mai putin elastic daca nu chiar intrat la apa, am optat din nou pentru Bulgaria. La recomandarea prietenilor si impreuna cu ei, am purces spre Nessebar.

Si uite asa, laolalta cu noi, in efervescenta zi de 1 mai soselele Bulgariei s-au umplut de mijloace de transport cu numere de Romania. Spre mirarea generala si in virtutea unui principiu nescris politistii au disparut din cale si au renuntat la vanatoarea obisnuita de 5 euro. Chiar si vremea s-a aratat ingaduitoare si a rasturnat toate previziunile oferind soare in loc de ploaie pe aproape tot drumul sau grabindu-se sa isi faca norma de udatura in timp ce ne aflam intr-un restaurant. Adica un complot general ca lumea sa se simta bine si sa cheltuie cat mai mult ca doar … o data pe an e 1 mai!

Dupa un drum superb pe sosele cu mult mai bune decat cele ale patriei noastre, ne-am cazat undeva in zona Sunny Beach, la un hotel de 4 stele care ar face de rusine multe locatii cu acelasi numar de asa zise stele din Romania. Nu in ultimul rand pretul ar face pe patronii romani sa crape de ciuda, pentru ca asa e romanul, in loc sa invete si sa ia exemplu, mai bine tine coada sus si da vina pe sistem, ignorand un adevar de baza: ca serviciile bune se vand de la sine si ca un lucru de proasta calitate nu poate fi scump oricate stele ar purta in frunte. Si ca turismul romanesc e un fel de cometa pe langa constelatia de optiuni aflata destul de aproape de granitele tarii.

Nessebar, aflat la mai putin de 400 de km de Bucuresti, ne-a fermecat. Bineinteles ca a trebuit sa facem un mic efort sa ignoram masele de turisti, asta nu ne-a impiedicat totusi sa ne bucuram de strazile boeme ale acestui oras vechi si sa ii admiram spiritul intact chiar si in ceea ce era nou construit. Daca multe orase au o strada pietonala veche Nessebar este el insusi o increngatura de astfel de strazi. E o insula a carei respiratie inspira si respira antic si medieval, a carui inima bate intre ziduri vechi si terase sau restaurante pitoresti si a carui trup se impodobeste in exces cu forme omniprezente atat de necesare turismului. Pe toate stradutele gasesti un amestec de suvenituri kitch, bijuterii, costume de baie, palarii, vechituri sau amintiri ale razboiului si tot ce tine de atmosfera pestrita a unui bazar de care, trebuie sa acceptam, ca aceasta parte a lumii nu se poate lipsi.
Fiecare straduta te suprinde placut cu ceva, fiecare piateta e incarcata de istorie. Un singur lucru a fost constant pe tot parcursul plimbarii si anume cererea repetata la nesfarsit a copilului pentru care toate piertrele din jur nu inseamna decat prelungirea inutila a momentului in care isi va gasi o papusica

Din pacate timpul a trecut repede si in a treia zi am pornit din nou la drum, cu dorinta clara de a reveni. Imi vine in minte o secventa din Alice in tara minunilor. Aceea in care isi sarbatoreste ziua de ne-nastere si in care un lucru foarte adevarat e scos la lumina. Ziua de nastere e doar o data pe an, mai ramam insa 364 de zile care pot fi sarbatorite pentru ca sunt zile obisnuite. Asa ca o fi 1 mai o zi importanta o singura data pe an. Insa mai raman inca multe alte zile obisnuite in care sunt sigura ca Nessebar poate fi descoperit si sarbatorit pe indelete.

Articol publicat in 05 mai 2009 si preluat de pe www.idstudio.ro/blog