Aşa că hai să ne apucăm de treabă şi să te ajut puţin să te organizezi pentru vizita la Disneyland Paris.

Poţi să alegi un pachet oferit de o agenţie de turism, anul acesta fiind aniversar sunt tot felul de oferte, care s-ar putea chiar să te scutească de prea multe bătăi de cap. Cum noi suntem căpoşi de felul nostru şi ne place să ne organizăm pe cont propriu, hai să îţi spunem ce mai ştim, din proprie experienţă, ca să poţi face o comparaţie corectă.

În primul rând trebuie să îţi cumperi biletele, ieftin! Şi cum pe mine m-a ajutat Alina să aleg cea mai bună opţiune, tot de la ea am primit următorul sfat:

“În primul rând, pentru că în 2012 se împlinesc 20 de ani de când Disneyland Paris există, ai posibilitatea să ceri un bilet gratuit de ziua ta, care va fi valabil pentru o intrare în ambele parcuri timp de şapte zile după această dată. Adică ai opt zile să îl foloseşti. Dacă ziua ta a trecut, îl poţi cere şi pentru 2013. Oferta e valabilă o singură dată în viaţă. Bine de ştiut, dacă ai copii: şi pentru ei va fi gratuit de ziua ta, va trebui doar să precizezi asta când completezi formularul. Vei primi în 24 de ore un bilet electronic pe mail, dar ai grijă să îţi verifici şi spam-ul, în caz că nu îl primeşti în 24 de ore.

În caz că nu poţi să ajungi la Disneyland în perioada în care e ziua ta, încearcă site-ul următor, unde vei găsi bilete care pornesc de la 37 de euro. Pentru Disneyland nu e mult, te asigur. Dupa cum poti vedea, preţul biletelor de pe site-ul oficial e destul de mare.

Nu uita, înainte să pleci către marea aventură să îţi printezi rezervarea, cu care îţi vei putea cere biletul fizic odată ajuns la Disneyland. În unele cazuri vei fi lăsat chiar să intri cu aceea rezervare.”

Cum ajungi şi unde te cazezi

Chiar dacă eu nu mi-am permis asta, ar fi frumos, mai ales dacă ai copii, să stai la unul dintre hotelurile din parc. Oricum îţi va fi imposibil să combini vizita la Disney cu altceva în aceeaşi zi, aşa că nu prea are sens ca la 11 noaptea, când se închide, să mai mergi nu ştiu cât şi cu metroul până în centru. Deşi aş putea spune că până şi această încercare a fost o experienţă deosebită, să priveşti copiii rupţi de oboseală dar cu zâmbetul larg pe buze, însoţiti de părinţii mai veseli şi mai jucăuşi ca de obicei.

Mult mai multe detalii despre cât ne-a costat pe noi şi alte idei utile legate de transport şi cazare, poţi găsi în articolul ”Cât costă o vacanţă la Disneyland Paris“

Tot de la Alina, mai avem un sfat:

“Dacă îţi doreşti să stai câteva zile la unul dintre hotelurile din parc, te sfătuiesc să încerci să rezervi un sejur pe lastminute.com. Ofertele sunt destul de tentante uneori; recent un prieten a plătit 800 de euro/patru nopţi pentru patru persoane. E drept că intrările în parc nu au fost asigurate dar hotelul era de patru stele şi s-au simţit foarte bine. Iar în această perioadă există chiar  pe site-ul oficial Disneyland o ofertă cu cazare gratuită pentru copiii sub 12 ani si o zi suplimentară gratuită pentru toată familia.”

Cât de detaliat îţi planifici vizita

În primul rând e irealist să crezi că vei putea vedea şi încerca totul într-o zi. Ai nevoie de minim două şi tot nu va fi suficient. Dacă ai un copil mic şi o singura zi poţi să te opreşti doar la Disneyland Park, dacă e mai mult de atât, merită să ajungi şi la Walt Disney Studios Park (care e alături). Poţi studia o hartă interactivă înainte de a ajunge acolo, ca să îţi faci o idee. Dar oricât de bine ţi-ai face planul nu uita că atât de multe atracţii la un loc pot bulversa şi cel mai bun strateg. Aşa că sfatul meu preferat, pe care ţi l-am dat şi cu alte ocazii: lasă loc de surpriză, lasă loc de neprevăzut. Eu nu am apucat să studiez hărţi decât după ce am trecut de porţile parcului şi abia mai târziu în zi am început să folosim fast passurile (un bilet pe care îl iei de la anumite intrări pentru a reveni la o oră exactă şi a sta la o coadă mult mai scurtă). Dar nu am simţit că am pierdut prea mult timp iar copiii am văzut că rezistau nesperat de bine pe la cozi, în circumstanţele date.

Tot legat de fast pass-uri, la roller coastere (rock’n roller coaster-ul cu muzica celor de la Aerosmith e chiar fantastic!) te vor scuti de o grămadă de timp! Să nu mai spun de Turnul terorii sau de crush coaster-ul Nemo, unde e mereu plin. Atentie, atracţiile acestea sunt pentru adulţii FĂRĂ probleme cardiace.

Mâncarea la restaurante nu e chiar pentru toate buzunarele, aşa că noi ne-am dotat cu sandvişuri pentru toată ziua, lucru care ne-a fost de folos din două puncte de vedere: am cheltuit mai puţin şi nu am pierdut timp la masă – de multe ori le-am halit în timp ce aşteptam pe la o coadă. Copilul ne-a fost recunoscător pentru asta, oricât de atractive ar fi fost restaurantele tot n-ar fi avut linişte să stea locului pentru o activitate atât de plictisitoare cum e mâncatul! Precizare importantă: există restaurante unde poti lua masa cu personajele Disney, pentru copii poate fi interesant.

Cam atât îmi vine mie în cap acum, te rog şi te las să admiri amintirile noastre vizuale şi apoi să mă completezi sau să îmi pui întrebări!

“Prefer să ofer divertisment oamenilor şi să sper că vor învăţa ceva, decât să îi educ şi să sper că vor avea parte de divertisment.” – Walt Disney

Village Troglodyte / Rochemenier – Franţa

unde?

View Larger Map

Cei care au creat imperiul Disney şi parcurile de distracţie Disneyland au crezut în poveşti, au crezut în zâne şi vrăjitoare, în pitici sau uriaşi, în iepuraşi care vorbesc sau jucării care prind viaţă.

“Dacă poţi visa înseamnă că poţi realiza acel vis” spunea Walt Disney

Şi pentru că ei au visat, pentru că ei au crezut, noi astăzi putem să ne bucurăm de magie la orice vârstă şi să le oferim nu doar banii ci şi aplauzele noastre sincere.

Până nu ai propria ta experienţă la Disneyland nu ştii cum e cu adevărat. Poate trăieşti cu teama că va fi aglomerat, ca e sclipitor şi kitch, că eşti prea mare şi prea serios pentru asta sau… poate că te aştepţi într-adevăr la ceva minunat.

Dacă tu vezi o pălărie în locul şarpelui care a înghiţit un elefant s-ar putea să ai nevoie de un copil pe lângă tine, să te ajute să faci deosebirea. Dacă tu te emoţionezi că o vezi pe Albă ca Zăpada poate că ai nevoie de un copil care să treacă indiferent pe lângă ea, lăsându-te indignat în mijlocul mulţimii. Dacă te temi că cel mic se va speria în trenuleţul ce se aruncă trosnind, în maximă viteză, în tunele întunecate, vei vedea că ai avut dreptate. Dar vei avea poate surpriza, ca mine, să auzi după: “mai vreau o dată!”.

La Disneyland îţi poţi duce copilul din tine sau copilul care creşte alături de tine, unul neînlocuindu-l pe celălalt. Asta pentru că, aşa cum spuneam mai sus, experienţa Disneyland este unică şi personală şi nu prea poate fi anticipată. S-a creat ceva atât de frumos şi atât de bine pus la punct încât orice aşteptare îţi este depăşită. Şi trebuie să fii unul dintre încuiaţi ca să te apuci să cârcoteşti şi să spui că nu e adevărat, că e naşpa.

Cine nu a înţeles mare lucru până aici şi nu a priceput care e lagătura dintre zâne, aplauze, pălării, şerpi şi încuiaţi, e rugat să pună mâna să mai citească nişte poveşti şi să revină apoi cu temele făcute!

Cine a priceput poate să se uite mai departe pe fotografii, pentru că va şti foarte bine ce va vedea acolo, fără prea multe explicaţii. Eu mai multe nu vă spun pentru că vreau să vă las să vă bucuraţi de surpriză, la faţa locului.

Iar cine vrea mai multe detalii şi sfaturi despre cum să îşi organizeze excursia la Disneyland, este aşteptat şi mâine pe LumeaMare, pentru a citi continuarea şi a vedea al doilea set de fotografii.

DisneyLand, Paris, Franţa

Oraş întemeiat de romani, fortificat în secolul al XII lea, Calais a dobândit  prosperitatea datorită comerţului pe mare fapt care, ca şi poziţia sa la mică distanţă de Anglia, i-a atras mari neplăceri şi cea mai mare dintre ele s-a petrecut la începutul războiului de 100 de ani. Eduard al-III-lea, fiul regelui englez Eduard al-II-ea şi al Isabelei de Franţa, fiica lui Filip cel Frumos, avea pretenţii la tronul Franţei; s-a născut astfel cel mai lung război din toate timpurile. Un episod al lui a fost asediul oraşului Calais (de pe 29 august 1346 până pe 3 august 1347). Curtea regală engleză şi-a aşezat tabăra în apropiere organizând serbări şi festinuri în timp ce oraşul înfometat, în neputinţa de a primi ajutoare, îşi număra zilele. După aproape un an de rezistenţă eroică s-a luat decizia de a se preda inamicului. Furios pe locuitorii oraşului care îi pricinuiseră mari pierderi de bunuri şi oameni pe mare şi pe uscat, regele a cerut învinşilor să îi predea şase negustori dintre cei mai respectaţi şi bogaţi cetăţeni care să răscumpere, prin viaţa lor, vina oraşului de a fi rezistat atât de mult.

După cinci sute de ani comunitatea oraşului Calais a comandat sculptorului Auguste Rodin un monument în comemorarea lor. Acesta a fost inaugurat pe 3 iunie 1895.

Şase bărbaţi se îndreaptă către moarte, cu faţa la mare, sperând că astfel concetăţenii lor vor fi cruţaţi. I-au însoţit familiile înlăcrimate şi disperate, alţi notabili şi populaţie. Despărţirea de toate acestea este foarte grea. Aici, geniul artistului s-a manifestat pe deplin. Deşi subiectul este eroic, sacrificiul de sine pentru salvarea comunităţii, sculptorul a ales dimensiunea impunătoare dar nu şi-a prezentat personajele în poze neutre, glorioase, după cum se obişnuia în monumente ci a dezvăluit zbuciumul interior ca şi modul personal de a-şi înfrunta destinul manifestat prin gesturi sau chiar prin absenţa lor. Contemporan cu impresioniştii, Rodin respinge maniera clasicizantă şi preferă să redea momente, trăiri, sentimente, fragmente din viaţa însăşi. Monumentul impresionează prin dimensiunea să profund umană. Privirile burghezilor sunt îndreptate spre exterior şi spre interior în acelaşi timp. Purtătorul marii chei a oraşului are scrisă pe chip tristeţea neagră, vecină cu lacrimile înăbuşite bărbăteşte, cu demnitate. Lângă el, bărbatul copleşit, învins, (pare cel mai în vârstă) priveşte numai în sinele său acceptându-şi cu amărăciune soarta. Altcineva, în spatele lor, încovoiat de durere, aproape prăbuşit, se ţine cu mâinile de cap. Gesturile celorlalţi sunt fie interogative fie resemnate, fie invocări ale divinităţii. Întreaga compoziţie integrată într-un cub imaginar este solicitantă; ea impune nu numai o privire admirativă ci şi implicarea într-o dramă smulsă din secolul al-XIV-lea şi adusă în actualitatea contactului vizual cu ea, drama în faţa căreia fiecare se poate întreba dacă ar fi su nu capabil de asemnea gest extrem.

Regele Eduard a impus viitorilor sacrificaţi să fie aduşi desculţi şi cu funii de gât, asemenea sclavilor, umilindu-i înainte de a-i omorî. Aduşi în faţa sa şi a curţii de către Gauthier de Mauny, burghezii slăbiţi de foame au îngenunchiat, au predat oraşul şi au încercat să îl înduplece pe suveran să le cruţe viaţa. Acesta, în culmea furiei, a refuzat. Gautier de Mauny l-a rugat să-şi înfrâneze furia şi să dovedească bunătatea şi nobleţea care îl cracterizau şi să-i ierte pe prizonieri, păstrându-şi astfel renumele. “Dacă nu vă va fi milă de aceşti oameni toată lumea va spune că este o mare cruzime să îi condamnaţi la moarte pe aceşti cinstiţi burghezi care de bunăvoie s-au pus la dispoziţia dumneavostra pentru a-i salva pe ceilalţi” (Froissard – Cronicile). Suveranul a respins acesta propunere şi a chemat călăul.

Încarnare a patriotismului francez monumentul rememorează şi activează în acelaşi timp. Deşi comunitatea ar fi preferat ca grupul  “Burghezilor” să fie amplasat la înălţime, pe un arc de triumf, Rodin a înfruntat o lungă dispută, şi-a impus punctul de vedere şi anume, aşezarea pe un soclu (opera arhitectului Decroix) destul de aproape de sol şi de oameni, în acest fel efectul trăirilor exprimate de acesta operă de artă să fie mult mai puternic. Contrastul dintre vestimentaţia jalnică, lipsa încălţămintei, înjositoarea funie de gât şi trăsăturile nobile ale unor bărbaţi ce au fost puternici atât fizic cât şi moral măreşte tragismul evocării unor personalităţi.

Cronicarul povesteşte mai departe ca însăşi regina Philippa de Hainault plângând a îngenuncheat şi a cerut iertarea condamnaţilor; “Ah, bunule sire, de când am traversat marea în mare pericol după cum ştiţi, nu v-am cerut nimic. Deci, vă rog  şi vă solicit să mi-i dăruiţi şi în numele fiului Sfintei Mării şi a dragostei ce mi-o purtaţi să îi iertaţi”.

Regele şi-a înghiţit cu greu furia (nu a răspuns imediat), şi a declarat :

- Ah! Doamnă! Aş fi preferat să fiţi în altă parte, nu aici. Mă rugaţi în asemnea mod încât nu îndrăznesc să vă refuz; cu toate că regret vi-i dăruiesc; faceţi ce vreţi cu ei!

Regina a mulţumit. I-a luat în camera ei, le-a scos funiile de la gât, i-a îmbrăcat şi hrănit pe săturate şi însoţiţi fiecare de şase nobili au fost scoşi din tabără şi conduşi în siguranţă. Regele le-a cruţat viaţa dar locuitorii oraşului au fost alungaţi iar oraşul a rămas englez până în 1558 când a fost recucerit de Francois de Guise.

Copii ale monumentului sunt în Paris, Copenhaga, Bruxelles, Basel, Londra, Filadelfia, Los Angeles, Tokio.

Înconjuraţi de peluze şi flori burghezii îşi spun în continuare memorabilă poveste. În apropierea lor s-a înălţat monumentul eroilor care au căzut pentru Franţa.

Far breton este un desert simplu de făcut, cu ingrediente originale şi la îndemâna tuturor… are o consistenţă cremoasă şi catifelată ca de budincă iar prunele, romul şi coaja de lămâie îi dau un parfum plăcut. Aşa cum le stă bine tutoror reţetelor tradiţionale, şi cea de far breton are diferite versiuni; eu am folosit-o pe cea a faimosului patiser C.Felder.

Ingrediente pentru o formă de tort de 24cm diametru
120g făină
100g zahăr
4 ouă
450 ml lapte proaspăt integral
50 ml smântână lichidă*frişcă lichidă
50 ml de rom
200g prune uscate fără sâmburi
Coaja răzuită a unei lămâi
20g de unt topit (de preferat cel sărat)pentru a unge prăjitura când o scoatem din cuptor
Unt sărat pentru a unge forma de copt

Preparare

Încălzim cuptorul la 210°.

Ungem formă cu unt din belşug şi aşezăm prunele pe fund.

Strecurăm făina prin sită, o punem într-un recipient încăpător şi o amestecăm bine cu zahărul. Adăugăm pe rând ouăle întregi, unul câte unul, amestecăm bine cu o lingură de lemn pentru a obţine o compoziţie omogenă.

Într-o crăticioară amestecăm laptele cu smântâna dulce şi încălzim puţin pe foc; trebuie să fie caldă pentru a se încorpora mai bine. O luăm de pe foc, adăugăm romul şi coaja de lămâie şi amestecăm cu o lingură pentru a omogeniza.

Vărsăm treptat compoziţia astfel obţinută peste amestecul de făină, zahăr şi ouă, amestecând cu un tel pentru a încorpora şi omogeniza amestecul cât mai bine. Se obţine o compoziţie foarte lichidă, asemănătoare celei pentru clătite… nu vă speriaţi, exact aşa trebuie să fie!

Cu ajutorul unui polonic, turnăm uşurel compoziţia peste prune având grijă să nu le facem să plutească. Punem prăjitura în cuptorul deja cald la 210° şi o coacem cam 25/30 de minute, până când suprafaţa devine aurie şi marginile prăjiturii se umflă şi se desprind de pe formă de copt.

Când e gata o scoatem din cuptor şi ungem cu delicateţe suprafaţa cu unt topit. O lăsăm să se răcească înainte de a o scoate din formă.

Se păstrează la frigder pentru 2-3 zile. Poate fi degustată, după gust, călduţă sau de la frigider. E chiar mai bună şi aromată a doua zi.

Notă:

• Compoziţia fiind foarte lichidă, este necesar să folosim o formă de tort normală (adică nu cu fund detaşabil);
• Nu trebuie să tapetăm forma cu făină, ci doar să o ungem cu foarte mult unt;
• Dacă nu vă plac prunele, le puteţi înlocui cu o cantitate egală de caise uscate;
• Reţeta originală prevedea 500 ml de lapte, eu am folosit 450 ml de lapte şi 50 ml de smântână lichidă(frişcă lichidă) pentru a obţine un lapte mai gras, asemănător celui de la ţară. În plus, faţă de reţeta originală, am adăugat coajă de lămâie şi rom pentru un desert parfumat.

Între timp să facem o călătorie imaginară prin Bretania “sugestionaţi” de minunatele fotografii ale Mariei.

Tu ce-ai face? Dacă ai alege o evadare din oraş în ce ţară ar fi “ţara” ta? Eu aş alege Franţa sau Italia… tu?

Disneyland, Paris

şi Bonus

ZooParc de Beauval, Franţa