Din nou în Piaţa Navona

Cred că aţi observat şi voi că atunci când vizităm un oraş se întâmplă să existe un anumit loc în care tot revenim, fie pentru că ne place, fie pentru că ne place. Ce, credeaţi că e întâmplător? Acum câteva zile zapam prin toate pozele de la Roma, alături de familie şi ne-am dat seama că aveam un refren la poveste, care suna cam aşa: “şiiii… am ajuns din nou în Piaţa Navona”...

Zece zile la Roma (1 bis)

Ziua 1 – partea a doua Spre castelul Sant’Angelo, Piaţa Navona şi Capitoliu (Colle Campidoglio) În prima parte a articolului v-am relatat primele ore petrecute în Roma şi am promis că voi continua cu o plimbare lungă către colina Capitoliului. Vă lăsasem cu ochii la Pieta lui Michelangelo, păstrată ca într-un acvariu în imensitatea Bazilicii Sfântul Petru. De acolo ieşim mai departe, pornind pe...

Zece zile la Roma (1)

Ziua 1 – prima parte, am ajuns la Roma În Bucureşti e frig, tocmai a nins. Nu-mi vine să cred că trebuie să mă trezesc cu noaptea în cap dar asta e ca un laitmotiv, de fiecare dată când plecăm într-o călătorie ne trezim când toată lumea încă doarme. „Bine, bine, dar cine va fi în Roma la prima oră?” apare şi gândul salvator care mă aruncă, fără milă şi amânare, jos din pat. Nici...

Roma, o introducere

Înainte să va povestesc cu lux de detalii cum a fost la Roma simt nevoia să îmi cern puţin amintirile şi să încep cu un amestec de idei, sentimente şi concluzii. În primul rând 10 zile sunt insuficiente. Nu e nicio descoperire în asta, toată lumea ştie cât are Roma de oferit… Au rămas astfel locuri nevăzute şi nu am apucat să interacţionăm prea mult cu alţi oameni. Puţine dintre cele...

Sfântul Francisc la Assisi

Oh! Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale: Unde este ură să aduc Dragoste Unde este jignire să aduc Iertare Unde este discordie, să aduc Unire Unde este îndoială, să aduc Credinţă Unde este greşeală, să aduc Adevărul Unde este disperare, să aduc Speranţă Unde este tristeţe să aduc Bucurie Unde este întuneric, să aduc Lumină. Oh! Stăpâne, învaţă-mă să-mi doresc mai mult Să...

Capri, insula fermecată (2)

Despre drumul până aici ai putut citi în prima parte a articolului. Povesteam la finalul acestuia că se spune că la Sorrento, în timpuri mitice, au locuit sirenele care prin cântecul lor dulce îi ademeneau pe navigatori, însuşi Ulise căzându-le în capcană. Acum capcanele sunt altele; după ce ne-am aşezat într-o modestă parcare un personaj vânjos semănând mai degrabă a pirat decât a paznic de...

Capri, insula fermecată (1)

DRUMUL SPRE INSULĂ Insulele sunt ca oazele în deşert; corăbii obosite, oameni care nu gustă viaţa în marile aglomeraţii urbane, iubitori de mare şi stânci, găsesc în insule un univers special. Capri face parte dintre insulele celebre chiar din antichitate alături de Ischia, Creta, Corfu, Malta etc. şi a fost îndrăgită de romani  chiar de acum 2000 de ani – împăraţii Augustus şi Tiberiu...

Dolomiţii, o ţară a uriaşilor

Trecând din nordul Sloveniei în Italia prin Passo Predil am mers de-a lungul unui mare lac verde şi am fost întâmpinaţi de două feluri de munţi: unii cioşmoliţi şi înverziţi, alţii mai înalţi, golaşi, gri deschis, cu zăpezi pe vârfuri. - Cum adică “cioşmoliţi”? mă întrebă Michel. - Parcă un uriaş ar fi aşezat nişte covoare enorme,verde închis, foarte groase, pe nişte...

Coasta de Azur – Poveste de miere (2)

O călătorie în luna de miere, pe două roţi. Povestită de Vlad Ivan. Partea aII-a – Veneţia A doua zi dis-de-dimineaţă, cu fizicul împrospătat şi atmosfera de vacanţă deja instaurată în psihic, plus electronicele reparate graţie tatălui doamnei Buki (motociclistul, campionul, vă mai amintiţi) care ne-a împrumutat pistolul de lipit, îndeplinim ritualul “pune bagajele”, ne...

De ce Bologna

Am evitat până acum să scriu despre Bologna, recunosc. Şi asta pentru că mi-a plăcut atât de mult, încât sunt sigură că nu o să fiu absolut deloc obiectivă în rândurile care urmează. Cum să nu îţi placă oraşul ăsta? E la o oră/două de tren de Veneţia, Verona, Milano sau Florenţa. Bineînţeles, eu nu am fost la Florenţa, am ales să văd Pisa. De parcă turnul ăla ar putea întrece geniul...