Un motiv în plus să mergem la Londra anul ăsta – Olimpiada 2012 (II)

De la primul articol despre Londra ca oraş gazdă al Jocurilor Olimpice şi Paralimpice de anul ăsta, în care am spus câte ceva despre cum s-au pregătit englezii din punct de vedere al transporturilor, s-a mai întâmplat ceva – ceva care merită menţionat. The Tube (metroul londonez) şi-a redenumit staţiile cu numele sportivilor din toate ţările care au avut rezultate excepţionale (şi chiar...

Şi dacă norii deşi se duc …

Natura e deseori capabilă de un mare altruism şi îţi dezvăluie un spectacol nemaipomenit chiar înaintea ochilor. Un început de furtună lângă...

Traficanţii de corali

ZECE ZILE ÎN CROAŢIA, PARTEA III O oprire în Dubrovnik Cu soarele în cap, marea în dreapta şi muntele în stânga, am cunoscut faţa de piatră şi pământurile cultivate între şosea şi mare. Din cauza vântului bora care deşertifică totul, micii fermieri din zona Splitului cultivă legume în solare acoperite cu pânză şi în grădini. Vegetaţia este mediteraneană: leandri cu flori albe, roz,...

Mic dejun cu vedere

O măsuţă, vântul ce adie plăcut, chelnerul ce se apropie cu cafeluţa aburindă şi priveliştea asta!  La Sorrento,...

Far breton – prăjitură cremoasă cu prune uscate

Far breton este un desert tradiţional francez din zona Bretania, o regiune plină de mister, mituri şi spirite, unde legendele sunt sculptate până şi în stâncile care înfruntă imensitatea oceanului. Poate că bretonii au inventat acest desert aşa de alb inspiraţi de spuma valurilor oceanului sau dimpotrivă pentru a se simţi în pace şi siguranţă în intimitatea casei, departe de furtună…...

Picnic la mare

Bine, pâinea am luat-o, salamul şi roşiile le-am luat, dar unde-i sarea? În Bretania,...

O lună în Europa (2)

De aici începe aventura noastră. V-am povestit puţin despre cum am ajuns să o trăim ca să ne cunoaştem mai bine. Duminică după nuntă mai aveam încă oaspeţi şi nu puteam pleca. Dar luni 1 iunie pe la trei după-masă am făcut bagajele. Să nu credeţi că m-am apucat de ordonat, gândit, înşiruit pantofi, rochiţe, tricouri. Nu avea niciun sens. Eram în luna a cincea de sarcină, începuse să se...

O băbuţă mai cu moţ

Nu-i bai că-s ştirbă, tot mi-am pus pălărie nouă! La Alta Badia,...

Mi-s frumoasă, da’ ruşinoasă!

Vai, nu mă fotografia, nu am apucat încă să mă machiez! La Valencia,...

Nisipul e… pietre!

ZECE ZILE ÎN CROAŢIA, PARTEA II După umblătura fenomenală de la Plitvicka Jezera ne-am oprit înainte de Zadar, la o vilă cu etaj, locuită la parter de proprietari  şi o căţeluşă prietenoasă. În grădină cineva culegea caise, fructele mele preferate. Nici vorbă să cer, eram „om mare”, dar faţa mea şi privirea pofticioasă au spus mai mult decât doream aşa că acel cineva a venit spre mine...