călătoria ca mod de viaţă
sau viaţa ca o călătorie
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux
Home > Jurnale > Jurnalul călătorului năprasnic

Training la Tirana

La Tirana am fost de două ori, da’ prima tură cu Cindre o fost aia de care trebe să vă zic. Treabă românească, cum ar veni. Am plecat cu Malevu’ de la Budapesta, poporul albanez neavând legături directe cu poporul român, decât prin intermediari. N-ar fi avut Cindre chef de mine, da’ l-o încălţat Ani, şefa noastră de atunci, bă, ia-l p-ăsta cu tine (adică pe mine) şi arată-i ce şi cum cu...

Întâmplări din Grecia

În care aflăm cum rezolvăm o rezervare buclucaşă, unde să mănânci pe bani puţini, cum să faci poze la business class şi cum să faci faţă unei aterizări mai mult sau mai puţin forţate când laşi copilotul în faţa panoului de bord. Ca şi restul lumii, nu am multe grozave de zis despre Grecia, da’ no, io din alte motive, mult mai terestre. Prima surpriză o fost la hotel: am ajuns pe la 12 jumate...

Aventuri în BLS: începuturi

Odată cu intrarea mea în Business Logic Systems (BLS, cum i se mai zice pe la noi prin sat) o început una dintre cele mai incredibile perioade din viaţa mea, cu bune şi cu mai puţin bune deopotrivă. Alea rele uite, chiar nu mi le mai amintesc, da’ alea bune şi bunoacele, da. Să vă dau un mic hint, fix în perioada aia am cunoscut‑o pe Lori (scrie pe lumea asta mare cu numele ei adevărat, Lorena). Ce...

Salzburg: prima şi ultima delegaţie (2)

Cum să faci faţă unei o cine fastuoase cu 6 feluri de mâncare servite într-o casă de 1 milion şi ceva de euro, de ce trebuie să ştii ceva germană ca să prinzi ultimul tren spre Viena atunci când este o bombă la mijloc şi aventuri în tren cu un însoţitor de vagon de naţionalitate română. Ursula (v‑am zis de ea, marketeriţa lor) făcuse parte tot din populime, ce e drept a lor. Dăduse nenea...

Salzburg: prima şi ultima delegaţie (1)

De această dată, năprasnicul călătoreşte cu trenul, se cazează la o pensiune cu aură de vechi mai mult sau mai puţin autentică, rezolvă nişte probleme legate de recuzită, îşi cizelează gusturile culinare şi găseşte propriile soluţii la anumite situaţii. La Salzburg m‑am dus cu Robert (ăla de era român, nu evreu), ăsta era production manager la sucursala din Cluj. Nu l‑am iubit foarte...

Interviu la Salzburg

În care aflăm ce învăţăminte a tras năprasnicul din prima lui delegaţie şi cum le‑a aplicat în următoarele călătorii, cum stă treaba cu taxiurile, ce mai pun oamenii în seifurile din camerele de hotel şi ce întrebări să pui la interviul de angajare. Aflasem de job de la nevasta lui Lazea (ăia din Cluj, dacă vă trebe mobilier personalizat, el e ăla), povestisem cu ceva austriac chel care...

Prima delegaţie ever (6)

Vineri am fost la ultimele cumpărături: am văzut un magazin Quelle (pentru ăştia mai mici – Quelle, Neckermann, Bader erau nişte cataloage de vânzare directă, şi părinţii voştri visau cu cărţoaiele alea în faţă la putreziciunea capitalismului). Habar nu aveam că au şi magazine, aşa că am intrat. Cruntă dezamăgire, de altfel – o dugheană plină cu nimicuri. Fost la babă, plătit 24 de...

Prima delegaţie ever (5)

Marţi o început una din cele mai faine săptămâni din câte mi-or fost date: dimineaţa laptele şi mierea (baba de la pensiune) fierbea cu lasere în ochi, iar la fabrică am văzut doo chestii care m-or lăsat mască: prima o fost că l-am văzut pe un nenea cărunt şi cu mustaţa răsucită cum tot muta el un birou şi punea telefoane. Altfel, la costum băiatul. Întreb pe un coleg neamţ da’ cine e...

Prima delegație ever (4)

Luni dimineaţa ne‑am reluat locurile la tanti la pensiune, da’ de data asta cu strategia făcută: atât io, cât şi Laci, am spart un ouţ, nu ne‑o plăcut gustul, am spart alt ouţ, nici ăla nu corespundea. I‑am zis gata, io mănânc cereale cu lapte, el şi‑o luat ceva musli cu iaurt. Ioi, tre’ să guşti neapărat laptele lu’ ăştia, zic io. Laci, şi ăsta fără creţe pe minte, la fel de...

Prima delegaţie ever (3)

În Frankfurt m-am minunat cel mai tare de aeroportul ăla imens (asta până am ajuns în Asia şi am văzut ce au ăia): într-o sală erau nişte scaune atârnate de tavan cu nişte aţe, nişte prunci erau la ceva competiţie de karate (da, în aeroport), apoi am dat de ceva stâlpi pe care tot scria Samsung. No, faină treabă, era net moca, am trimis acasă un mail scurt că am ajuns şi dus am fost către...
Pagina 1 din 212
Copyright © 2009-2012 LumeaMare.ro ® LumeaMare e marca inregistrata OSIM.
This site is protected by WP-CopyRightPro