(A fost o petrecere pe teme, iar noi eram pe la secţiunea flower power, ca să înţelegeţi.)

Şi acum să văd dacă pot să vă fac şi pe voi fericiţi. Cum lansarea oficială Zonga va fi abia în aprilie (se urcă încă muzică la greu pe acolo dar merită să aruncaţi un ochi pentru că e foarte bine conceput) şi cum eu am posibilitatea de a asculta deja muzică şi pot să mai invit încă 3 persoane, aştept să îmi spuneţi că vreţi şi… vă bag cu pile Primii 3 comentatori care îşi doresc asta primesc invitaţia!

Trebuie să mă prind şi cum se fac invitaţiile, dar mă documentez eu până luni!

Un weekend fericit şi cu multă muzică vă doresc!

Poate că a citi un interviu nu egalează cu a cunoaşte un om, dar cât de fericită sunt că există comunicarea online! Dovadă este chiar Alina şi oamenii pe care ea are un talent deosebit să îi descoasă! Sau alţi membri din echipă pe care aşa i-am cunoscut. Sau parteneri şi sponsori la Poveşti din LumeaMare pe care mai întâi i-am contactat online. Şi aş putea face o listă lungă aici, dar mai bine vă păstraţi puţin timp pentru a citi interviurile de mai sus.

O seară fericită să aveţi!

Cristina Andone m-a făcut şi pe mine fericită aseară, aşa că are sigur un borcănaş nou cu zâmbete, pe raft. Până aseară nici nu ştiam cine este (la mine asta e normal, sunt ruptă de mass media sau de domeniul în care am activat atât) dar am căutat pe google să văd cine e responsabilă pentru momentul meu de fericire şi am aflat, am găsit şi blogul ei, la fel de frumos scris, păcat că prea rar actualizat. Eu aş vrea să o mai citesc, dar până una alta o să urmăresc această serie de cărticele!

Poţi şi tu să îmi trimiţi o declaraţie de fericire, m-aş bucura să fie scrisă pentru noi şi cititorii noştri. Cele mai frumoase şi inspiraţionale declaraţii vor fi publicate cu numele vostru şi link către blog (dacă aveţi). Aştept declaraţii pe mail, la noutati at lumeamare punct ro!

Curaj!

Şi acum să vă spun care e treaba cu invitaţia.

Pentru că sursele mele de fericire se învârt şi ele în jurul unor subiecte sau persoane fixe din viaţa mea, m-aş bucura să vă încumetaţi şi să îmi trimiteţi şi voi, din când în când, un rând în care să îmi spuneţi ce v-a făcut fericit/ă. Detalii mici, detalii mari, nu contează, important e să alegeţi un singur motiv pentru care, la un moment dat, aţi fost fericiţi. Cele mai frumoase şi inspiraţionale declaraţii vor fi publicate cu numele vostru şi link către blog, dacă aveţi. Hai să arătăm împreună, lumii mari, că există foarte multe motive să fim fericiţi, acum, aici.  

Aştept mesajele voastre pe noutati at lumeamare punct ro.

Ieri am avut o întâlnire undeva pe o stradă pe lângă Barbu Văcărescu şi indicaţia care mi s-a dat a fost: căsuţa aceea din turtă dulce. Am intrat pe străduţă, am mers, m-am uitat după o clădire colorată şi HOP! CE SURPRIZĂ! Ştiam că există o clădire inspirată de Hundertwasser în Bucureşti dar nu reuşisem să o văd şi nici nu reţinusem zona în care e. Aşa că m-am trezit zâmbind fericită, deşi eram îngheţată şi viscolită, la asta:

Poţi admira şi alte locaţii spectaculoase în:

Hundertwasser House, Viena

Relaxare şi frumuseţe la Bad Blumau

Cum furtuna pare să se fi liniştit, hai să vă zic totuşi ce m-a făcut ieri fericită. Am avut de dimineaţa o întâlnire în hotelul care ne-a găzduit acum ceva ani nunta. Aşa cum încerc să demonstrez zilnic, sunt genul de om care face tot posibilul să fie fericit. Şi cred cu tărie că evenimentele importante din viaţă trebuie să fie astfel organizate încât eu să fiu aia fericită, nu ceilalţi, nu rudele, nu invitaţii. Poate vi se pare egoist dar să ştiţi că funcţionează. Noi am fost megafericiţi iar invitaţii s-au simţit minunat. Şi uite aşa, de fiecare dată când intru în acest hotel, mă cuprinde acea stare de bine şi fericire pe care o asociez în mod fericit de una dintre cele mai fericite alegeri din viaţa mea! Vedeţi de câte ori am repetat cuvântul fericit? Încercaţi şi voi şi vedeţi cum o să vă simţiţi dupa…

Ieri Alexandra, un personaj din povestea de mai sus, m-a taguit pe facebook în desenul care ilustra acest moment. Uitasem de el şi am râs, am fost atât de fericită să îl revăd (şi puţin tristă totodată, o combinaţie greu de separat uneori!) Sunt curioasă dacă mă veţi recunoaşte .

Ştiu că mai toată lumea a fugit prin sălile de sport şi ronţăie paşnic câte o funziţă de salată la umbra rezoluţiei de an nou 2012. Între timp, s-a dus şi Boboteaza, a fugit şi Sf Ion, numai aminitirile-mi rămân, amintirile mă chinuiesc… Aşa că dau în voi fără milă cu sarmale şi cârnaţi şi alte „porcării” şi decoraţiuni de Crăciun, cu luminiţe şi ghirlande şi cu mai ştiu eu ce nimicuri surprinse într-o plimbare de duminică prin târgurile şi parcurile împodobite de Crăciun ale capitalei (despre care avem grijă să vă povestim în impresiile de weekend.)

În ce scop? Nu ştiu, poate ca să avem grijă să ne bucurăm şi de zilele astea simple, chiar dacă a trecut Crăciunul, să mâncăm în continuare cu chef şi poftă, că tare-s bune bucatele noastre, dar fără să ajungem prin spitale sau prin magazinele de haine că nu ne mai încape nimica, să ne luăm prietenii de mână să ţopăim la vreun concert, să îi chemăm la o cafea, sau să nu uităm s-o sunăm pe mama.

Şi ca să mă scald în clişee până la capăt: să fim mai buni şi după Crăciun.

Enjoy.

Eu mă duc să-mi fac o salată. Că azi-mâine vine Paştele, şi o luăm de la capăt.

Aşadar astăzi vreau să dedic echipei şi tuturor celor care ne ajută cu contribuţii sau ne citesc, aceasta minunat fragment dintr-o poezie de Nichita Stănescu:

“Despre fericire, dragule, nu pot să îţi spun decât

foarte puţine cuvinte

bunăoară:

cel mai miraculos fapt al existenţei

este faptul că este

De aceea,

Dorinţa fierbinte de a fi fericit

Este miraculoasă şi legitimă.

Ar fi absurd ca existenţa să fie absurdă

Caută, dragule, să fii fericit

cât timp eşti tu de faţă,

cât timp vei avea faţă;

fereşte-te vreodată să porţi mască;

nenorocul te recunoaşte

chiar înainte de a te naşte.”