Mă mut la mama sau folosim biciul?

Asta-i o întrebare la care numai în sala Teatrului Mic poţi găsi răspunsul. Nu-i nimic exagerat, îţi spun de pe-acum, însă sunt două spectacole pe care le-am trăit complet diferit: “Mă Mut la Mama” este un proiect pus la cale de doi oameni de televiziune, Andreas Petrescu, prezentatorul “Tonomatului de pe 2” care a scris această piesă de teatru, şi Gabriel Fătu, da, îţi amintești bine,...

“Carnage”: cel mai bun teatru din cinematografele noastre

Îmi plac filmele lui Roman Polanski atât de mult încât poate că te-aş convinge să încerci până şi cele mai obscure scurt-metraje făcute prin vremea studenţiei sale. Ți-aş putea înşira o mulţime de motive pertinente pentru care îl consider unul dintre cei mai buni regizori din lume. Dar nu o voi face, pentru că ticăie ceasul şi în curând va dispărea din cinematografe cel mai recent film al...

Un început de an, o viaţă într-o zi, un film

S-a dus încă un an, a venit altul sigur mai bun pe care eu l-am început cu un film despre care ar trebui să fiu tare egoistă ca să nu vă povestesc câteva impresii. Nici nu ştiu dacă îl pot numi film, însă este sigur un colaj de filme aparţinând unor amatori, oameni simpli din întreaga lume. “Life In A Day” (O zi din viaţă) a apărut la iniţiativa YouTube în vara anului 2010....

Muzeul Antipa, înainte şi după nişte ani. Anii mei.

Da, am fost şi eu la Muzeul Antipa. De trei ori chiar. Prima oară nici nu-mi mai amintesc, e un episod din copilăria mea şters cu buretele, probabil că m-a speriat vreun fetus la borcan. Totuşi, am garanţia părinţilor că am fost acolo… A doua oară eram mai mare – cam prin liceu – şi nu îmi doream nimic altceva decât să ajung acolo, că doar nu eram mai prejos decât colegii. Nu ştiam...

De ce poartă scuteriştii cască şi pasagerele nu

Eu sunt genul ăla de motociclist care nu pleacă de pe loc dacă nu îşi pune toată armura pe el, indiferent de lungimea traseului pe care urmează să îl parcurgă sau de temperatura din termometru. Iar când îl prind pe Alex mişcând-o pe Loona prin curte încălţat în papucii care alunecă pe gresie, fac criză. Fiecare cu păsărelele lui, ce să faci! În acest context vă imaginaţi cât de tare mă...

Invitaţie la dans

Am găsit asta întâmplător şi, pentru că e zi de sărbătoare, m-am gândit să vă întreb: dansaţi? PS: aţi rezista măcar 10 secunde în ritmul...

Tango. Radio and Juliet

Mi-am dorit să merg la acest spectacol de când i-am citit numele pe programul de la casa de bilete de la Opera Naţională. Nici nu aş fi vrut să aflu prea multe detalii, combinaţia în sine făcându-mă extrem de curioasă. Despre Tango am mai scris pe blogul personal, înşirând motivele pentru care îmi place şi încerc să îl şi învăţ. Iar când am citit în prezentare că e vorba de muzică de...

Curiozităţi din viaţa unui bătrânel bicentenar: Oktoberfest

Îmi doream de multă vreme să ajung, am trecut de atâtea ori prin München şi totuşi nu ştiu, zău, cum de nu s-a brodit niciodată să mă aflu în capitala bavareză în perioada festivalului lunii octombrie. Habar nu aveam eu în tot acest timp de ce, însă anul acesta am elucidat într-un final misterul: pentru că nici anul trecut, nici acum doi ani, nici acum cinci-şase ani când începeau, timid,...

Cărările minţii

Nu a fost prima dată când l-am vazut pe Vlad Grigorescu performând. Cred că prima oară a fost acum doi ani la nişte zile ale Bucureştiului (să-mi fie iertată plasarea inexactă în timp şi spaţiu) și mai “curând” la GreenTea, anul trecut în iarnă, unde chiar am fost lângă/peste el şi tot degeaba, întrebările au rămas fără răspuns …… Râsete, voie bună, inexplicabil, tensiune, uimire...

Între Buda şi Pesta, un ocean de posibilităţi:

Sziget Festival! Nu prea ştiu de unde să încep povestea asta. În mod normal ar trebui sa încep cu drumul până acolo. Zece ore cu motorul, Bucureşti – Oradea, cu maxim o oră de pauză. Dar, drumul e acelaşi, aproape, cu cel facut până la Cluj, pe care vi l-a povestit Roxana aici. Ce-i drept, dupa Cluj, spre Oradea, e altă poveste – drumul frumos, curbe largi, peisaje faine si căpiţe de fân. Dar...