impresii din lumea mare » Utile

Simply mussels

Alex — Fri, 30 Jul 2010 05:00:45 +0000

Nu pot să mă gândesc la scoici fără să mă gândesc la Belgia. De fapt, chiar mai precis de atât, la Brugges. De ce? Pentru că amintirea unui munte de scoici poposit în faţa mea, alături de un Chardonnay rece şi parfumat îmi este vie şi acum.

Printre minunăţiile gastronomice ale Belgiei, alături de waterzoi, goffre, bere blonda, bere neagră, salata liegeoise, ciocolată, midiile sunt un deliciu pe care nu trebuie să-l ratezi. Considerată una dintre preparatele naţionale, mâncarea de scoici este de o simplitate dezarmantă, plină de arome savuroase, deseori servită alături de cartofii prăjiţi şi o maioneză de casă (Moules frites, Mussels with fries).

Mie imi plac mai simple, mai au naturelle.

Mulţi se sperie când aud de fructe de mare, mai ales atunci când rezultatul final ar trebui să încununeze o experienţă culinară personală. Cum am spus, cel puţin în cazul scoicilor, prepararea este simplă, ceea ce te face să baţi în retragere fiind doar pregătirea lor. Asta evident dacă le cumperi la plasă cu tot cu bărbi şi nisip. Dacă le iei în pungă pasteurizate şi vidate e mai simplu. Curăţă-le de resturile de alge şi urme de nisip, aruncă fără remuşcare orice scoică deschisă (semn că nu mai respiră şi nu mai este bună de mâncat) şi pune-le deoparte.

Sunt multe variante de sosuri, imaginaţia trebuie lăsată liberă şi dacă îţi lipseşte ceva din bucătărie nu te descuraja, găseşti ceva să pui în loc. Singura problemă e atunci când n-ai scoici …

Am folosit praz, ceapă, usturoi, morcovi baby, porumb dulce şi o lingură de orez basmati. Taie prazul rondele, usturoiul feliuţe şi aruncă-le într-o oala înaltă cu o cană de apă. Focul iute să înmoaie prazul şi să încingă usturoiul şi să umfle orezul. Morocovii ajung şi ei direct în oala încinsă urmaţi îndeaproape de boabele de porumb. După 15 minute se iau scoicile şi se lasă să alunece în zeama clocotindă. Se pune un capac şi agită oala preţ de 3-4 minute cât să le opărească şi să se deschidă de plăcere. Pe cele închise şi supărate le arunc, nu au ce căuta la masă. Mi-am dat seama că nu am vin, ups… am auncat o linguriţă de zeamă de lămâie înăuntru.

Am scos scoicile şi le-am pus deoparte, pescuindu-le cât de bine şi repede am putut, împreună cu morcovii. Între timp am încins 2 linguri de ulei şi am călit ceapa preţ de câteva minute. . Am stins cu zeama în care au stat scoicile (cu tot cu bucăţile de praz) şi le-am lăsat să mai fiarbă timp de 5 minute. Am scos blenderul şi am pasat totul până a devenit un sos omogen. Am adaugat o cană de smântână, am învârtit blenderul înăuntru încă 30 de secunde şi gata.

Cantităţile sunt subiective, depinde de cât de foame şi câţi prieteni ai pe lângă tine . Partea bună e că nu ai nevoie de lingură. Foloseşte cochilia pe post de lingură, trecând-o în drumul său spre gură prin sos.

Poftă bună!

PS. nu ştiu de ce, dar la un google search, puţine reţete mi-au fost pe gustul meu, ca cea de la prânzuldincaserola.ro.

Top 10 lucruri de făcut prima dată în India

Ioana — Wed, 28 Jul 2010 05:00:29 +0000

Privind în urmă la călătoria pe care tocmai am încheiat-o, mi-am dat seama că am acumulat niscaiva noi experienţe de ţinut minte până hăt peste ani. Poate că şi de asta mă simt ca şi cum aş fi petrecut nu o săptămână, ci pe puţin o lună în India. Să purced dară la a va alcătui un top al celor mai haioase, fascinante sau impresionante momente pe care ar trebui să le savuraţi dacă veţi avea vreodată ocazia să plecaţi într-acolo. Never say never, s-ar putea să păţiţi ca mine şi să vă treziţi în India fără să fi apucat să vă dezmeticiţi prea bine şi să înţelegeţi cum de vi s-a întâmplat una ca asta tocmai vouă.

Ei bine nu, nu o să pun la socoteală primul vaccin împotriva febrei tifoide, primele pastile antimalarie ori primele tablete de dezinfectat apa, deşi nu ar fi rău să le luaţi în calcul dacă ştiţi că veţi hoinări de capul vostru prin cine ştie ce zone care prezintă astfel de riscuri. În schimb s-ar putea să vă placă următoarele:

10. Admiraţi frumoşii flame trees pe care s-ar putea să îi întâlniţi destul de des. Eu acolo i-am văzut pentru prima dată.

9. Plătiţi câteva rupii pentru aşa-numitele Mahendi (Mehndi) decorations. Sunt foarte necăjită că “tatuajul” meu de pe mâna stângă a ţinut mai puţin de o săptămână, deşi mi se spusese că va dura minim 10 zile. Probabil că mă spăl pe mâini mult prea des faţă de localnice.

8. Amuzaţi-vă când, înainte de a decola către India, stewardesele vă vor anunţa că potrivit reglementărilor indiene se văd nevoite să folosească spray-ul antiinsecte în avion. Evident că, în ciuda mirosului înţepător, nu le-am luat-o în nume de rău.

7. Zburaţi cu Kingfisher Airlines (Kingfisher Red). Dacă înainte vă era frică de low cost-uri, probabil vă veţi lecui. Ce să vă mai spun despre cât de bine arată avioanele şi pe dinafară şi pe dinăuntru… Evident peste tot predomină roşul, inclusiv în ceea ce priveşte îmbrăcămintea stewardeselor. E chiar fain. Iar daca veţi prinde o aterizare excelentă şi, odată coborâţi din avion, veţi ridica spontan mâna schiţând semnul “thumbs up” către comandantul aeronavei, un distins domn trecut demult de tinereţe, s-ar putea să aveţi surpriza să vă răspundă mai mult decât călduros ducând mana la “chipiu”. WOW! Noi am nimerit să zburăm cu ei taman la a 5-a aniversare, aşa că am primit şi la dus şi la întors vouchere cu reduceri considerabile la viitoarele bilete achiziţionate.

6. Ascultaţi-i pe localnici cum vorbesc între ei. Dacă vi se va părea ciudată amestecătura de limbi de-ale lor (urdu, telugu şi cum le-o mai chema pe toate) şi engleză şi veţi avea curiozitatea să întrebaţi ce şi cum, veţi afla că sunt atâtea limbi şi dialecte vorbite pe teritoriul Indiei, încât înşişi localnicii – dacă sunt din regiuni diferite – nu se înţeleg între ei decât dacă se folosesc şi de limba engleză.

5. Testaţi-vă limitele încercând să nu leşinaţi de căldură la 45 de grade în condiţii de umiditate crescută. E o provocare, credeţi-mă pe cuvânt. Eu nu am rezistat afară mai mult de 5 minute la ora 10.30 a.m., iar singura dată când m-a prins căldura din toiul zilei ceva mai mult timp afară, am simţit că mi se usucă gâtlejul instantaneu, că nu mai pot respira şi că mă părăsesc puterile. E drept că am neglijat să îmi acopăr bruma de inteligenţă cu o pălărie oricât de străvezie, numai pavăză împotriva soarelui să fi fost!

4. Plimbaţi-vă cu aşa-numitele “auto” (auto rickshaw) sau “tuk tuk” galbene. Şi dacă vă veţi uita în jur în timpul călătoriei, veţi vedea că sunt mult mai încăpătoare decât v-aţi fi gândit vreodată.

3. Lăsaţi-vă răsfăţaţi cu un masaj ayurvedic de la mama lui. Sau orice alt tip de masaj, care vă va prii la fel de mult.

2. Nu vă lăsaţi speriaţi de o noapte cu fulgere. Dacă veţi depăşi momentul de spaimă iniţial, acela în care probabil veţi sări buimaci din somn şi vă veţi simţi fie sub asediu, fie la cheremul unui copil-din-cer gigantic care a scăpat la aparatul foto al părinţilor, dotat cu cel mai puternic flash din univers, veţi descoperi un spectacol fascinant. N-am văzut niciodată fulgere de o asemenea intensitate şi frecvenţă. Şi nici un cer întunecat care să se albească pur şi simplu ca ziua de la astfel de fulgere. Din nou, wow!

1. Aruncaţi-vă (dar nu fără centură de siguranţă) in mijlocul traficului. Sunt convinsă că pentru cineva neobişnuit e sinucidere curată, căci traficul indian este pur si simplu…crazy, în ciuda îndemnurilor tip “Don’t rule the road / Follow the rules of the road” de la tot pasul. Dacă însă veţi da peste un şofer bun si ambiţios, s-ar putea să aveţi parte de o aventură pe cinste. Mai ales daca v-aţi propus imposibilul, cum ar fi să ajungeţi la Taj Mahal după un zbor de 2 ore cu avionul şi un drum de 4-5 ore cu maşina (evident prin traficul de care vă ziceam mai sus), să îl vedeţi şi apoi să vă urcaţi din nou în maşină pentru alte 4-5 ore încercând să prindeţi avionul din aceeaşi seară, pentru a ajunge înapoi intr-o stare vecină cu epuizarea după încă 2 ore de zbor. Şi toate astea într-o zi lucrătoare, numai la orele de vârf, fără să puneţi mai nimic în gură toată ziua. Dar nu mă plâng, am dat uitării orice efort îndată ce am ajuns în faţa poate celui mai frumos monument al lumii şi totodată a celei mai trainice declaraţii de iubire a tuturor timpurilor: Taj Mahal. Pe care eu l-aş rezuma într-un singur cuvânt: Perfecţiune.

Impresii scrise de: Ioana

Articole similare:

Aventuri la Varanasi

India ţara contrastelor

India – la drum

Lacara camping – de ce aş reveni

Roxana — Tue, 27 Jul 2010 05:00:53 +0000

Când vine vorba de mare şi plajă, rareori mergem în acelaşi loc. Sunt destul de multe opţiuni şi toate frumoase, aşa că merită încercat de fiecare dată altceva. Există totuşi un loc în care am revenit şi am poposit de două ori. Acesta este în Grecia, în campingul Lacara de pe braţul Sithonia, Halkidiki. Sithonia este un braţ liniştit, ferit de gălăgia turiştilor în masă sau a cluburilor. E multă natură, e munte şi mare, peisajele sunt superbe, golfurile frecvente, ca şi campingurile aşezate pe lângă acestea. Despre campingul Lacara am aflat de pe net şi pot spune că a fost o alegere norocoasă. Am făcut, de curozitate, un tur şi pe la celelalte, dar mi s-au părut ba prea mari şi aglomerate, ba prea slab dotate, în timp ce Lacara ne-a oferit acea necesară combinaţie de condiţii bune cu linişte, intimitate, umbră la corturi, apă limpede şi un cor de greieri căpiaţi, activi exact când ai fi tras un pui de somn la prânz – ei bine, de ultimii puteam să ne lipsim, dar erau şi ei incluşi în pachet. Cu insectele acestea scârţâitoare ne-am mai întâlnit şi pe Samothraki, e o specie mai deosebită, nici nu ştiu dacă sunt greieri de fapt…

Recomandarea mea este să nu ajungeţi fix în weekend, atunci când vin multe familii din Grecia, pentru a se relaxa în plăcutul golf în care se află şi plaja, accesibilă doar celor care stau în camping. În restul săptămânii este mai liber şi chiar dacă prindeţi un weekend aveţi locul asigurat! Toaletele sunt decente, se face des curăţenie, m-au amuzat dintotdeauna prezenţa odorizantelor, mai ales că spaţiul este cumva în aer liber, nefiind închis ermetic. Există şi nişte lăzi mari frigorifice în care toată lumea pune mâncarea şi toată lumea o găseşte tot acolo (cel mult se mai schimbă locul dar nu dispare).

Tot în camping aveţi acces la un minim necesar: o terasă restaurant de genul împige tava cu preţuri decente şi mâncare grecească cinstită, un magazin din care puteţi lua mancare de dimineaţă sau de gătit, îngheţaţă, bere… Copiii au un loc de joacă, nu e uluitor dar e ceva, oricum malul mării e o atracţie mai mare decât nişte tobogane. Există un bar deschis pe plajă şi cică e şi un bar de noapte, noi nu l-am prins deschis niciodată.

Plaja este curată şi înconjurată de pădure sau stânci, găsiţi şezlonguri (dacă nu s-a schimbat ceva, sunt gratuite) şi un bar. Iar apa, ca peste tot în Grecia, este limpede precum râsul unui copil. Apă din care vă va fi greu să îi scoateţi pe cei mici, cel puţin dacă se apucă să se ia la întrecere, să se lase aruncaţi, să se plimbe cu barca sau să urmărească peştii mici ce mişună nestingeriţi. Spre seară pe plajă se face sport, se joacă volei, badminton sau orice altceva aveţi în dotare. Nisipul este bun dar nu din cel mai fin, de aceea, pentru partea cu sportul poate că nu v-ar strica încălţările adecvate. Pentru plajă, bălăceală şi fâţâiala de colo colo sunt inutile, nu vă panicaţi!

Când vă plictisiţi puteţi ieşi cu maşina la o plimbare în jurul braţului Sithonia, vă asigur că nu veţi regreta. Cum spuneam mai sus, munte, golfuri, păduri, plaje, porturi, oraşe mici populate mai ales de greci şi nemţi şi ticsite cu taverne cu mâncare delicioasă, plasate exact pe plajă. Unul dintre acestea este Sarti, la capătul căruia veţi găsi un golf mic, separat de plaja întinsă, încadrat de stânci cu forme fascinante. Am stat cândva la vila ce dădea exact în această plajă şi nu am să uit niciodată priveliştea de noapte, sau tinerii ce îşi cântau serenadele la chitară sub lumina lunii, crezându-se acoperiţi de valurile mării. Cât despre încercările culinare, să nu plecaţi de acolo fără să încercaţi salata de caracatiţă de la restaurantul cu măsuţe albastre, îmi pare aşa de rău că nu îi mai ţin minte numele, tot ce am mâncat acolo a fost delicios!

Revenind la cort, îmi rămân şi acum în minte serile pe plaja campingului Lacara, atunci când bălăceala neostenită se mai potolea, când soarele se făcea roşu ascunzându-se după dealuri şi când liniştea se aşeza odată cu marea ce devenea din ce în ce mai tăcută, mai nemişcată. O baie de natură, soare şi pace de care toţi avem nevoie din când în când. Iar de cei mici să nu mai vorbim, pentru ei distracţia este maximă!

Informaţii despre cum puteţi ajunge acolo găsiţi aici iar preţuri aici. O familie cu un copil de până în 10 ani plăteşte până în 30 de euro pe noapte, în sezon. Ştiu că se poate găsi şi cazare cu acest preţ dar nu aş da locaţia în sine şi zilele petrecute în aer liber pe nicio vilă cu aer condiţionat, aşezată la cine ştie ce distanţă de plajă.

Dacă ajungeţi pe acolo să îmi spuneţi cum vi s-a părut şi ce mai e nou!

Articole similare:

Pălăria, Infinity Travel şi Porto Psakoudia
Dor de Samothraki

Biblioteca virtuală cu diverse

Roxana — Fri, 23 Jul 2010 12:00:38 +0000

Dacă săptămâna trecută citeam articole despre călătoriile prin România iar săptămâna aceasta am dedicat-o şi noi impresiilor de prin ţara noastră, astăzi în Biblioteca Virtuală vom amesteca România cu lumea mare şi cu puţină ficţiune.

Prin România l-am urmărit pe Marius Sigheti, care a făcut o călătorie prin Dobrogea, pe motor. Impresii relatate cu mult umor şi informaţii utile găsiţi aşadar în cele trei episoade: ziua 1, ziua 2 şi ziua 3

La categoria “în jurul lumii” avem interviul de pe Mertopotravel, despre o fascinantă călătorie pe apă, cu barca solară. Să fi avut acum buget, mergeam cu ei prin Deltă fără nici cea mai mică ezitare!

E vară şi putem pleca cu cortul peste tot, aşa că putem găsi sfaturi despre cum să alegem sacul de dormit, în Ghidul călătorului oferit de Viajoa.

Şi dacă vă temeţi că trece vara şi nu reuşiţi să ajungeţi la plajă, BootsnAll ne încântă cu un calendar al plajelor din lumea mare, pentru o vară fără sfârşit.

Să lăsăm la final sfaturile şi articolele utile la o parte şi să râdem cu Daily Cotcodac, unde puteţi citi o traducere după o poveste excelentă: O ascensiune pe Moasernspitze! Vedeţi că are şi continuare..

Lectură plăcută şi week-end frumos!

Biblioteca virtuală: România

Roxana — Sat, 17 Jul 2010 06:00:29 +0000

În ultima vreme am citit o grămadă de articole interesante prin biblioteca mea virtuală numită uneori Reader, alteori Twitter. Nici nu ştiu pe care să le aleg mai întâi, voi încerca să fac o selecţie cât de cât inspirată şi pentru că subiectele legate de locurile frumoase din România sunt pe val, mă voi opri la acestea.

Se pare că a călători cu buget zero pentru transport devine o artă bine organizată, aşa că dacă vrei să înveţi “meserie” de la artişti experimentaţi, poate te tentează să răspunzi invitaţiei lui Florin la Întâlnirea Autostopiştilor, la Ocna Sibiului, pe 23-25 august.

Răzvan Pascu s-a prins şi el în jocul promovării României şi a început serialul “România e frumoasă” cu Vulcanii Noroioşi.

Alexandra m-a dat gata cu plimbarea prin Canionul 7 scări, un loc ce promite a fi superb şi mă face să îmi doresc să mă reapuc cât de curând de sport!

De la Sorin Grumăzescu am aflat că avem o rezervaţie de urşi în România, la Zărneşti.

Cornelia a povestit frumos despre o plimbare spre Crai viaTransfăgărăşan, merită să aruncaţi un ochi.

Nebuloasa şi-a propus să fie turist în Timişoara şi am început deja să aflăm detalii interesante despre oraş. Până acum două episoade, sperăm să vedem cât de curând şi continuarea.

Şi la final aş mai menţiona articolul lui Doru Panaitescu, ce momentan hoinăreşte prin Transilvania şi povesteşte tare haios!

Voi ce articole despre România aţi mai citit? E voie cu linkuri aşa că îndrăzniţi să mă completaţi!

Recomandă-ne o pensiune!

Alina — Fri, 16 Jul 2010 12:00:27 +0000

Pensiunile sunt ceva relativ nou în peisajul turistic românesc. În DEX, o pensiune e definită după cum urmează : PENSIÚNE s.f. 1. Întreținere (locuință și masă) primită de cineva într-o casă particulară în schimbul unei sume de bani; (concr.) casă-restaurant în care se dă o asemenea întreținere.

Ne-am dorit de la bun început să formăm o comunitate în jurul pasiunii pentru călătorii, o comunitate în care experienţa fiecăruia poate fi benefică pentru ceilalţi. De-a lungul timpului ţi-am cerut părerea în legătură cu muzeul tău preferat sau colţul din România care ţi-a intrat în suflet, ca să dau doar două exemple. Sigur că nu toţi călătorim la fel, însă în ultima vreme tot mai mulţi dintre noi se cazează la pensiuni, din mai multe motive. În primul rând atmosfera intimă, de casa familială în majoritatea cazurilor, grija pe care o au gazdele pentru oaspeţii lor (concurenta funcţionează !) şi nu în cele din urmă preţurile care sunt mult mai avantajoase decât la hotel.

Nu ştiu voi cum faceţi când căutaţi o pensiune, dar eu am două surse : internetul şi recomandările prietenilor. Din păcate nu toţi proprietarii de pensiuni sunt familiarizaţi cu tainele website-urilor, aşa că, dacă ştii o pensiune care merită recomandată, spune-ne şi nouă de ea! Eu am început deja seria recomandărilor, în articolul despre Poiana Mărului. Aşa cum spuneam şi acolo, mi-a plăcut Casa cu Meri pentru gazdele care au fost mereu zâmbitoare si atente, pentru că e chiar mai frumos decât în poze, pentru că am simţit că am fost primiţi cu drag şi cu ospitalitatea de care am fost mereu mândră, a bănăţenilor mei!

In calatoria ei magică din Maramures, Roxana a recomandat şi ea pensiunea Carmen, un loc cu gazde primitoare si preţuri accesibile. Cat despre Roua de Munte de la Baile Herculane, mai bine o las pe ea să vă povestească: “Mi-aş dori să pot deschide ochii în fiecare zi către această privelişte, să simt gustul mâncării sănătoase şi să respir aerul de acolo. Chiar dacă e puţin mai mult de mers de la pensiune până în centrul vechi, locaţia este deosebită iar oamenii, ca de obicei, fac diferenţa.”

Dragi călători, vă aşteptam cu drag recomandările! Dacă e posibil, trimiteţi-ne şi o fotografie la e-mailul : noutăţi (at) lumeamare.ro

Noi vom aduna toate ponturile primite de la voi într-un articol, pentru că toţi cititorii noştri să poată profita de pe urma lor!

O călătorie culinară prin Maroc

Alex — Fri, 16 Jul 2010 05:00:17 +0000

Acum după ce ecourile Povestirilor din LumeaMare s-au stins, poate că este momentul potrivit pentru a face o incursiune culinară în bucătăria marocană.

Am avut mari dificultăţi în a alege ceva specific Marocului. Evident că primul imbold a fost cuş-cuş, dar evident logistica şi locul nu ar fi reuşit să se împletească cum trebuie.

Aşa că am ales ceva simplu, plin de arome orientale: Zaalouk, Taktouka alături de o delicioasă pâine marocană cu măsline.

Să începem cu începutul: pâinea marocană cu măsline.

Nu a fost prima dată când am făcut pâine, dar de data aceasta am încercat să uit obiceiurile deja bine înfipte între neuroni şi am urmărit fidel reţeta marocană.

Întăi am”‘activat” drojdia (evident că pe pacheţelul de drojdie scria NU DIZOLVAŢI, REUŞITĂ SIGURĂ), adică am făcut exact pe dos: amestecăm o lingură de drojdie cu o linguriţă de zahăr şi un pic de apă călduţă. Agităm uşor şi lăsăm 5 minute, când vom avea nişte mici vulcani noroioşi (evident exagerez) în bucătărie. Peste drojdia “activată” se adaugă 1 cană şi jumătate de apă călduţă, 3 linguri de ulei de măsline, 2 linguri de cimbru şi o linguriţă de sare. Amestecăm uşor şi începem să adăugăm, amestecând continuu, 3 cani de făină (o să fie un pic mai mult sau mai puţin în funcţie de făina pe care o folosiţi). Nu vă speriaţi, chestia lipicioasă obţinută va fi la un moment dat pâine. Se adaugă 200 g măsline negre (fără sâmburi) tăiate în bucăţi mari, se amestecă uşor şi se lasă în vasul acoperit, la loc călduţ o jumătate de oră. După jumătatea de oră, volumul trebuie să se fi dublat. Se răstoarnă pe masa presărată înainte cu făină şi se frământă timp de 10 minute, adăugând făină la nevoie.

Evident că puteam folosi mijloace mecanizate (vezi maşina de pâine), dar vrem să se mai vadă şi să se simtă măslinele. Obţinem un aluat maleabil pe care-l impărţim după cât de mare vrem să fie pâinea. Putem face baghete, chifle şi ce ne mai trece prin cap. Întindem aluatul cu sucitorul şi apoi îl rulăm în forma dorită. Cu un cuţit ascuţit facem nişte mici crestături. Punem în tavă, acoperim şi lăsăm la crescut încă o jumătate de oră.

Între timp încălzim cuptorul la 200°C, după care introducem pâinea în cuptor şi o lăsăm 30 de minute sau până e gata.

Dacă aş fi povestit-o în timp real acum mă duceam la culcare. Ceea ce evident voi face după ce scriu postul, deci să continuăm.

Zaalouk, sau mai pe româneşte zacuscă marocană. Începem cu o vânătă mare pe care o facem zebră, după care o tăiem cubuleţe. Punem cubuleţele la fiert în apă cu sare pentru o jumătate de oră, după care le scoatem într-o sită şi îndepărtăm pe cât posibil cât mai multă apă, prin presare cu o lingură.

Într-o tigaie adăugăm 2 linguri ulei de măsline, 3 roşii mari fără pieliţă şi tăiate cubuleţe, aruncăm peste ele vinetele fierte şi le asezonăm cu un mănunchi de miresme: 1 lingură de usturoi mărunţit, 1 linguriţă de cumin, 1 linguriţă de boia de ardei dulce, 1 jumătate de lingurăţă de sare, piper după gust. Ca să fim în ton cu natura aruncăm un sfert de cană de pătrunjel verde şi un sfert de cană de coriandru verde. Amestecăm şi lăsăm pe foc mediu 25-30 minute. Între timp nu ne vom odihni ci vom zdrobi cu o lingură de lemn amestecul din tigaie. Cu 5 minute înainte de a opri focul adăugăm o linguriţă de oţet. Amestecăm şi gata. Se poate mânca rece sau caldă funcţie de anotimp (sau orele zilei :=)).

Şi în final Taktouka sau mai pe româneşte …. nu ştiu… salată marocană cu roşii şi ardei.

Este o salată de legume – cubuleţe. Tăiem o ceapă mare, un ardei verde mare (pentru că reţeta mea a fost multiplicată – am folosit pe lângă cel verde, ardei galben şi roşu), 3 roşii fără pieliţă în cubuleţe. Într-o tigaie punem 2 linguri de ulei şi asezonăm cu câte 1 linguriţă piper, sare, boia de ardei dulce, usturoi tocat, usturoi tocat (nu e greşeală sunt 2 linguriţe). Călim timp de 5 minute, după care adăugăm roşiile şi lăsăm pe foc mediu 10 minute. Adăugăm ardeiul, amestecăm şi mai lăsăm 20 minute. Gata.

Ceea ce a rezultat în final au apreciat participanţii la Povestiri din LumeaMare ediţia a 5-a.

Nu pot să nu mă bucur şi de aprecierea unui bun prieten, cu “vechime” în ale bucătăritului Adi Hădean:

“Și mai cred că Alex are simţ în bucătărie, am mâncat nişte mâncăruri africane făcute de el, absolut delicioase.”

Mulţumesc tuturor pentru încredere!

Poftă bună!

Aventuri la uşa cortului

Roxana — Fri, 02 Jul 2010 08:00:24 +0000

Sau LISTA DE BAGAJ PENTRU CAMPING ÎNTR-O FORMĂ APROAPE DE FINAL

A pleca într-o excursie în care principalul loc de cazare este campingul înseamnă, dincolo de un act de libertate amestecat cu puţin romantism şi aventură, o decizie care ar trebui foarte bine planificată în avans. Nu trebuie decât să uiţi câteva din lucrurile esenţiale şi călătoria ta se poate transforma foarte curând într-o incursiune plină de stres. Asta ca să nu spun că relaţia ta poate suferi, în urma unor dialoguri de genul:

Studiu de caz 1

El, asudat, chinuindu-se să înfingă cuiele în pământul uscat, tare ca piatra: Futu-i, s-a îndoit cuiul!! Ea, muscă la arat şi iute ca săgeata (vorba vine) Serios? Lasă că pui altul… El: Da de unde, nu mai am în plus. Ea: (cuvinte greu de reprodus)

Studiu de caz 2

Noapte, linişte în cort, el sforărie. Ea: Costele! El: Îîîî. Ea: Costeleeee! Tu n-auzi? El: Ha? Ce-i? Hoţii? Ea: Nu, plouă! El: - Ei şi? A plouat şi ieri şi azi toată ziua, care-i noutatea? Ea: Noutatea e că mă picură între ochi, scoală-te şi pune ceva pe cort! El: Ce să pun? Ea: Păi cum ce să pui? Ceva, că doar tu ai vrut la camping, ar fi trebuit să ştii să faci şi bagajul dacă tot te dai mare iubitor de aventură… şamd

Studiu de caz 3

Dimineaţa, păsărelele cântă, aerul e proaspăt… Ea: Aoleu, ce e asta? El: Ce e draga mea? Nu te speria, sunt doar păsările care cânta dragostea noastră… Ea: Auzi, tu crezi că mie de păsărele îmi arde, mă doare spatele de mor, parcă aveam o saltea sub noi atunci când ne-am culcat! El: Hm, ciudat, aşa îmi amintesc şi eu… unde o fi dispărut? Ea: Se pare că s-a desumflat! Ai idee de ce? El: Nu prea.. şi acum îmi dau seama că am uitat să iau kitul de reparaţie, iar bani de alta nu avem… ei hai, nu pune bot, că e bine şi pe pământ… serios… sau nu? Ea: ….. El: OK, strângem cortul şi căutăm o pensiune!

Şi scenele de gen pot continua. Cu siguranţă că pe unele dintre ele le-aţi trăit, cu nervii sau râsul adiacente.

Ca să evitaţi situaţiile de mai sus, vă sfătuim să consultaţi lista de mai jos şi să ne ajutaţi să o completăm, dacă am mai scăpat ceva… Ştim că v-am mai rugat şi aici însă nu am primit suficiente răspunsuri aşa că ne-am apucat de treabă. Vom pregăti ulterior şi un document pe care să îl puteţi descărca şi utiliza. Lista este flexibilă şi se adresează în general celor care au un portbagaj, pentru cei care merg cu rucsacul in spate lucrurile se reduc simţitor !

Ca să ai unde dormi (esenţiale)

Cort (nu uita cuiele şi nu fi zgârcit cu ele, mai bine mai multe decât să pleci acasă)

Folie de pus sub cort (mai ales daca stai mult)

Izoprene sau saltea gonflabilă (să nu uiţi pompa de umflat)

Saci de dormit

Cearceaf sau husă pentru saltea

Kit de reparaţie saltea

Ciocan (când locul în care înfingi cuiele este mai tare decât ţi-ai închipuit)

Ca să ai unde dormi (opţionale)

Perniţe mici

Folie de naylon pentru acoperirea cortului pe timp de ploaie (în nefericita situaţie în care cortul tău se trezeşte cu găurele sau cusături care s-au hotarât să cedeze)

Folie de pus în faţa cortului (nu vrei sa intri cu noroiul direct în cort)

Ca să te simţi ca acasă (esenţiale)

Masă pliantă

Umbrela de soare

Scaune

Rafturi de plastic demontabile

Ca să te simţi ca acasă (opţionale)

Pavilion (cu pereţi sau nu)

Faţă de masă

Televizor (mai bine nu, dar am văzut)

Gărduleţ

Curăţenie şi igienă

Detergent de vase

Burete

Saci menajeri,

Ladă plastic pentru transportat vasele de colo colo

Hârtie igenică şi şerveţele

Prosoape de bucătărie de hârtie

Lighean mic

Detergent de rufe, sfoară şi cârlige

Bidon apa de 5 L

Duş portabil (foarte util dacă mergi în locuri mai puţin amenajate)

Pentru a nu face foamea (esenţiale)

Aragaz camping

Butelii

Brichetă, chibrituri

Tigaie, oală înaltă cu capac

Ibric

Farfurii, căni, tacâmuri pentru fiecare om

Cleşte de bucătărie, paletă de întors, lingură pentru amestecat

Desfăcător de conserve, sticle de vin, sticle de bere

Sare, zahar, piper, condimente (după preferinţe)

Cafea / capucino / ness / ceai

Alimente de prim ajutor, dacă eşti sigur că există un magazin în apropiere

Ulei

Cutii de plastic pentru stocare alimente

Pentru a nu face foamea (opţionale)

Lada frigorifică + brichete frigorifice

Grătar + ustensile

Pentru siguranţă şi prim ajutor

Medicaţia personală (în cantitate suficientă. Unele medicamente nu vor fi disponibile în farmaciile din afara ţării)

Bandaje, plasturi

Tifon, comprese sterile

Şerveţele antibacteriene

Unguent pentru arsuri

Cremă de plajă cu factor de protecţie

Foarfece

Kit antivenin

Comprimate de paracetamol / ibuprofen

Spray împotriva ţânţarilor

Spirale împotriva ţânţarilor

Personale

Pastă de dinţă

Periuţă

Prosop

Săpun

Aparat de ras (nu uita crema de ras)

O gentuţă de plastic în care să vă ţineţi toate cele de sus când mergeţi la duş

Cârlig cu ventuză pentru duşuri (multe astfel de încăperi nu au nimic de care să poţi agăţa ceva..)

De îmbrăcat

Şlapi dar şi bocanci

Ciorapi călduroşi

Costum de baie

Pelerină ploaie

Şapcă

Saci pentru rufe murdare

Diverse

Toporişcă

Lopaţică rabatabilă

Felinar

Lanterne + baterii de schimb

Briceag

Hărţi, busolă, gps

Cutter

Ac şi aţă

Scotch şi/sau powertape

Ochelari de soare

Hârtie + pix

Telefon mobil şi încărcător

Aparat foto + baterii + card + …….

Rucsac pentru drumeţii

Alte liste utile:

Lista generală pentru concedii şi călătorii mai lungi cu maşină, avion sau tren.

Lista de bagaj pentru călătorii pe două roţi.

Zâmbeşte, e gratis!

Alina — Thu, 01 Jul 2010 05:00:08 +0000

Se ştie, Parisul e un oraş scump. Să fie chiar aşa? În primul rând… zborul până acolo poate fi extrem de ieftin, în jur de 50 de euro dus-întors, dacă zbori cu o companie low cost. O să încerc să îţi prezint câteva activităţi care se pot face fără a scoate nici un ban (sau foarte puţini) din buzunar.

Cazarea e scumpă în Paris, sunt de acord cu tine. Aruncă însă o privire pe site-ul ăsta. Vei găsi apartamente de lux, situate ultracentral, pe care le poţi închiria pe termen scurt sau lung. Un sejur de şapte nopţi pentru un apartament care poate găzdui patru persoane se ridică la 800 de euro. Asta înseamnă 200 de euro de persoană. Mai ieftin decât la hotel, nu?

Şi daca tot eşti la Paris, poate vrei să iţi imbunătăţeşti franceza şi cultura generala, cu aceeaşi ocazie. Ce-ar fi să urmezi gratuit cursuri de istoria artei la Muzeul Orsay, despre care am mai povestit aici? Pe site-ul muzeului vei găsi o listă actualizată permanent a cursurilor disponibile. De exemplu, în iunie ai de ales, printre altele, între cursuri legate de modele sau de fotografiile nud.

Un alt loc unde poţi urma cursuri gratuite este Colegiul Fran ţ ei, unde ţin conferinţe inclusiv laureaţi ai premiului Nobel. Nu e nevoie de nici o înscriere, iar cursurile sunt foarte variate : matematică, fizică, ştiinţe naturale, filosofie, sociologie etc. Colegiul se afla chiar lângă Sorbona, în Cartierul Latin.

În caz că vrei să petreci câteva ore într-o bibliotecă pariziană, cea din Centrul Pompidou se adresează oricărui tip de public, gratuit şi fără formalităţi. Tot aici, pentru trei euro, te poţi bucura de una din cele mai frumoase panorame ale Parisului.

Nu uita de asemenea că tinerii Uniunii Europene care au sub 26 de ani beneficiază de gratuitate în majoritatea muzeelor din Franţa, iar în prima duminică a fiecărei luni accesul e liber pentru toate tipurile de public.

Şi dacă tot eşti în Paris, capitala modei, poate vrei şi o schimbare de look. Marile şcoli de coafură vor fi încântate să te aibă ca model! Vei avea un public numeros format din studenţi, însă ăsta e mic detaliu când ştii că plăteşti doar 11 euro pentru spălat, tuns şi coafat. Şi crede-mă, 11 euro pentru Paris e aproape gratis, când vine vorba de un salon de coafură! Uite două adrese care poate îţi vor fi de folos :

Académie Franck Provost Internaţionale:
36 rue Laugier
75017 Paris
Tel : 01 56 21 10 50

Académie Franck de Roche
55, rue du Faubourg Saint-Antoine
75011 PARIS
Tel : 01 43 46 05 00

Acum că ai alergat la cursuri, la bibliotecă şi ai fost şi la coafor, eu zic ori să te bucuri de o plimbare pe malurile Senei, ori în unul din nenumăratele parcuri din Paris! Iar la căderea serii, ia-ţi prietenii şi o sticlă de vin şi mergeţi lângă turnul Eiffel, pentru a vă bucura alături de sutele de turişti de priveliştea oferită de turnul iluminat.

Şi mai ales, zâmbeşte, e gratis!

Articole similare:

Parisul din spatele Parisului

Provocare Pariziană

Pe urmele lui Cioran

Biblioteca virtuală: blogosfera în călătorie

Roxana — Fri, 25 Jun 2010 05:00:17 +0000

Se vede că a venit vara şi odată cu ea a crescut pofta de hionăreală prin lume. Acţiunile “bloggeristice” se concentrează tot mai mult pe concedii, vacanţe, destinaţii, descoperire sau redescoperire, lucru care ne umple de bucurie, avem şi mai mult de citit!

Să vedem aşadar ce e nou în zonă – şi am rugămintea să mă completaţi cu ce aţi mai descoperit şi voi!

Aşadar, începem cu o acţiune de redescoperire a Bucureştiului, iniţiată cu entuziasm şi emoţie de Corina Georgescu. Am fost şi noi pe acolo, ne-a plăcut şi am scris despre asta.

Continuăm cu o acţiune mai amplă, de redescoperire a României, de care am aflat de la Bobby Voicu. Şi la asta vom merge, chiar dacă nu suntem parte din echipa oficială. O plimbare nu strică niciodată!

Cu puţin mai departe de graniţele României, Budapesta a fost şi ea descoperită de blogosferă şi cu ocazia asta am aflat de ce îl doare noada pe arhi sau cum a fost luat prin surprindere Alex Negrea.

De muuult mai departe, din Africa, aflăm tot felul de lucruri haioase de la Piticu sau e-costin. Ca să nu mă oftic mă consolez cu ideea că fotbalul nu este pasiunea mea cea dintâi (şi nici cea din urmă, de fapt, chiar nu e pe listă…)

Însă nu pot să nu oftez citind poveştile lui Chinezu, mai ales când acesta sunt despre vacanţa în Tenerife

De pe twitter, Nicu de la info-delta.ro ne tentează cu impresii din Grecia … aşteptăm cu interes şi poveşti!

Altcineva? Cine se mai înscrie pe lista?