Arad

• ExpoTexStil – târg de îmbrăcăminte şi încălţăminte (1-5 februarie).

Bacău

• Târg de îmbrăcăminte şi încălţăminte (1-5 februarie).

Braşov

• Târg de produse autohtone (4-5 februarie).

Bucureşti

• Sărbătoare cu muzici – Muzeul Ţăranului împlineşte 22 de ani de la reînfiinţare (5 februarie).
• Cântece şi jocuri la gura sobei – program de activităţi pentru copiii cu vârsta între 2 şi 6 ani (4-5 februarie).
• Ateliere de ilustraţie de carte – atelier de creaţie pentru copiii de 6-13 ani (4-5 februarie).
• La Antipa, în spatele uşilor închise – tema seminarului este „Ce sunt şi câte specii de mamifere există în fauna României?” (4 februarie).
• Dressing Room – târg de haine şi accesorii (4 februarie).
• Atelier de mărţişoare (5 februarie).
• „Mit, Ficţiune şi Realitate” – expoziţie de figurine din ceară (5 ianuarie – 8 februarie).
• Atelierul Năzdrăvanilor, editia a-7a (4 februarie)

Cluj

• Cupa Răchitele – campionatul naţional de escaladă pe gheaţă (3-5 februarie).
• Expoziţie fotografică de concert – imaginile expuse surprind artişti şi formaţii din sfera muzicală naţională şi internaţională (21 ianuarie – 5 februarie).

Maramureş

• FreeRide Challenge – concursuri de schi şi snowboard (3-5 februarie).

Sibiu

• Cupa speranţelor sibiene – concurs de schi alpin (5 februarie).

Suceava

• Weekendul gastronomiei franţuzeşti – preparate ale bucătăriei franceze pregătite chiar de un bucătar francez (3-5 februarie).
• Târgul colecţionarilor – târg de obiecte atinse de patina timpului (4-5 februarie).

Lumea Mare vă doreşte weekend plăcut!

Iar un festival care celebrează prin cromatismul lui tocmai această bucurie de-a trăi ce-ţi iese prin toţi porii, ca sucul dulce-acrişor al unei portocale stoarse, nu putea să nu mă atragă ca un magnet.

Legenda spune că Eva, izgonită fiind din paradis, a luat cu ea un fruct de aur pe care l-a ascuns însă apoi de frică într-un loc anume. Şi singurul loc pe care Eva l-a considerat demn de-a înlocui cu fertilitatea şi bogăţia lui paradisul ceresc a fost Menton. Orăşelul dedică lămâii ce creşte în acest colţ rupt din rai o sărbătoare pe cinste şi, ca să o pună şi mai mult în valoare, o combină cu verişoara ei, portocala, într-un amestec de culori şi forme sugestive.

Îmi plac deopotrivă şi oamenii întreprinzători, cei care au un dar de la natură şi cu muncă, dăruire şi clarviziune fac din el o artă. Desigur Menton, orăşelul medieval, nu a fost chiar abandonat de soartă: venind din Italia te întâmpină cu tot luxul şi farmecul tipic Coastei de Azur, pitoresc, solar şi colorat. Şi acest lucru e cu atât mai vizibil cu cât Festivalul Lămâii din Menton are loc din jumătatea lui februarie şi portocaliul/galbenul fructelor contrastează frumos cu cerul incredibil de albastru pentru această perioadă a anului.

Iar festivalul e fără îndoială o artă, dacă te gândeşti că ceea ce vezi sunt doar fructe, elastic şi oţel. Sau, mai exact, 145 de tone de lămâi şi portocale, 500.000 de bucăţi de elastic şi structuri de oţel pe care apoi migala, răbdarea şi munca titanică a 300 de persoane le transformă în acele capodopere efemere pentru bucuria miilor de turişti.

Fiecare an are o temă în jurul căreia apoi toate statuile şi structurile sunt construite şi eu m-am simţit tare norocoasă să particip la Marile Civilizaţii, nimic mai potrivit pentru a îmbina armonios călătoriile şi cultura în lumea asta mare. Menton îţi propune să-ţi îmbeţi privirea în diferite moduri şi la diferite ore: o grădină imensă împodobită toată cu cele mai impresionante statui ce pot ajunge până la 10 metri înălţime şi care poate fi admirată din nou noaptea, învăluită în jocuri de lumini şi efecte sonore, o paradă de caruri împodobite ce celebrează fructele soarelui cu dansuri, muzică, glamour, extravaganţă şi veselie şi care îţi va da apoi întâlnire la lumina lunii, un festival mai mic al orhideelor care rivalizează din penumbră cu primadonele evenimentului nu doar cromatic dar şi olfactiv; un carnaval pentru cei mici şi, nu în ultimul rând, o vizită la diferitele livezi de lămâi.

Deşi spectatorii sunt numeroşi, odată cu încheierea paradei Menton redevine ceea ce a fost dintotdeauna: un orăşel medieval liniştit în care te poţi plimba printre străduţe strâmte, cocoţate pe coasta de unde, mai ales când se lasă seara, poţi întrezări golful şi luminile orăşelului care încep să se aprindă şi să se oglindească în mare. Poţi admira căsuţele strânse una în alta şi dispuse în formă de amfiteatru, care mai de care mai îngrijite şi mai împodobite cu flori. Poţi parcurge centrul istoric unde diferite magazine îţi propun produse pe baza aceluiaşi ingredient galben şi parfumat.

Sau poţi face o plimbare în voie pe faleza de-a lungul marii unde restaurantele te aşteaptă deja cu meniuri care mai de care mai apetisante, semn că orăşelul ăsta, deşi micuţ şi pus în umbră de vecinătatea mai marilor şi mai celebrelor Monaco şi Nisa, a ştiut să-şi găsească acel mic element care să-l facă special şi pe care să-l transforme în artă şi în afacere.

Închei astfel spunându-ţi că experienţa m-a învăţat că, parafrazându-i pe englezi, if life gives you lemons, make a festival!

Bine de ştiut

Dacă vrei să vizitezi Riviera franceză pentru acest festival te sfătuiesc să te organizezi în aşa fel încât să prinzi şi carnavalul din Nisa, unul din cele mai mari din lume de acest gen. Poate ar fi mai bine să-ţi găseşti cazare la Nisa, pentru că Menton e micuţ şi, având în vedere numărul mare de vizitatori, posibilităţile de-a găsi un loc de cazare sunt extrem de reduse. La fel şi posibilităţile de parcare, aşa că cel mai bine ar fi să profiţi de trenurile frecvente de la Nisa şi apoi să faci pe jos cei câțiva 100 de metri care te despart de locul festivalului.

Deşi carnavalul de la Nisa poate fi văzut şi fără să-ţi cumperi bilet (cumpărarea biletului online e însă recomandabilă cu aproximativ două săptămâni înainte de ziua în care intenţionezi să participi), în cazul festivalului din Menton totul este îngrădit aşa că biletul e obligatoriu. Dacă l-ai cumpărat online îl retragi, o dată ajuns, de la oficiul de turism ce se află exact lângă grădinile Bioves. Iar dacă nu l-ai cumpărat o poţi face, fără coadă, de la una din numeroasele ghişee puse la fiecare intrare.

Arad

• Schimb de cărţi (29 ianuarie).

Bihor

• Anim`est – premiile Festivalului internaţional al filmului de animaţie (27 ianuarie).

Bucureşti

• Best  Film Fest – cele mai bune filme ale anului 2011 (27 ianuarie – 2 februarie).
• Târgul  boierului – târg de produse tradiţionale şi handmade (27‑29 ianuarie).
• Târgul ţăranului – târg de produse tradiţionale (28‑29 ianuarie).
• Semimaraton Gerar – concurs pe echipe (29 ianuarie).
• Zilele Boulderingului – evenimentul adresat iubitorilor si practicanţilor de bouldering (25‑31 ianuarie).
• „Mit, Ficţiune şi Realitate” – expoziţie de figurine din ceară (5 ianuarie – 8 februarie).

Cluj

• Expoziţie fotografică de concert – imaginile expuse surprind artişti şi formaţii din sfera muzicală naţională şi internaţională (21 ianuarie – 5 februarie).

Sibiu

• Transilvania Rookie Fest – competiţie  internaţională de snowboarding (27‑29 ianuarie).
• Cupa de Ski Arena Copiilor – concurs de schi pentru copii (28 ianuarie).
• „Clopul Turistului” – festivalul omului de munte, eveniment dedicat iubitorilor de natură, oamenilor de munte şi cluburilor cu specific montan din întreaga ţară (27‑29 ianuarie).

Timiş

• Expo Bio – târg de produse bio, eco, naturale şi terapii alternative (27‑29 ianuarie).
• Troc Ad-hoc – schimburi de obiecte si voie bună (28 ianuarie).

 Lumea Mare vă doreşte weekend plăcut!

După însă, mi-am dat seama că deşi sunt deja acolo de două luni, nu prea ştiu nici eu exact care sunt exponatele cele mai cunoscute. În afară de Mona şi Venus, evident. Aşa că într-o seară am plecat la vânătoare, cu gândul la tine, cel/cea care vei citi acum acest articol. Ipoteza e următoarea: o să vii la Paris anul acesta. Că majoritatea turiştilor, o să ai câteva ore pentru Luvru. Ce să vezi, ce să vezi mai întâi?

Ştiai oare ca faimosul Cod al lui Hamurabi e la Luvru? Emblemă a Mesopotamiei, anterior Bibliei, redactat în scriere cuneiformă (ştiu că n-ai uitat orele de istorie!) e dovada vie că istoria, cea pe care noi am învăţat-o din cărţi, pe de rost, există! E vie, e printre noi, trebuie doar să deschidem larg ochii şi să vrem să învăţăm.

Cine nu a văzut măcar o dată în viaţa lui carpeta îngrozitoare cu Răpirea Sabinelor să ridice mâna. Ştii tu, carpeta aia care era atârnată la loc de cinste pe un perete al sufrageriei, în general. Originalul e la Luvru, da. Luigi Omodei, autorul, a pictat o primă versiune care se afla la Metropolitan Museum of Art. Met, mai pe « româneşte ».

Un alt kitsch pe care l-am văzut cu toţii e Nunta din Cana. Tabloul cu Isus şi apostolii, ăla. Opera lui Veronese este la…ştiu că ştii…la Luvru! Nu cumva să înţelegi că aş considera tabloul kitsch. Mă refer strict la copii.

Ai visat să vezi un diamant? « Regentul », descoperit în secolul XVII în India, e tot aici. Se spune că e cel mai frumos din lume: are 135 de carate, iar puritatea pietrei şi forma sunt unice. Cel mai bine ar fi însă să îl vezi cu ochii tăi, ca să îmi dai dreptate.

Foarte cunoscute sunt şi apartamentele lui Napoleon. Nu că Napoleon ar fi trăit vreodată la Luvru! A locuit însă nu departe,  în Palatul Tuilleries, distrus într-un incendiu.

Informaţii practice: intră neapărat pe la Caruselul Luvrului şi nu pe la Piramida Mare.Vei trece de detectoarele de metale şi după îţi vei putea lua bilete de la automate. Nu uita să îţi iei bilet gratuit de la automat dacă ai sub 26 de ani. Luvrul e împărţit în patru aripi: Denon, Richelieu, Sully şi Porte des Lions. Cea mai vizitată e Denon, pentru că acolo sunt cele mai cunoscute opere. Cei care ajung acolo sunt şi cei care se plâng în general de aglomeraţie. Ai fost aşadar avertizat(ă). Miercurea şi vinerea e deschis până la ora nouă, în rest până la ora şase, iar cel mai ieftin bilet costa zece euro.  Bilete online ai aici. Ai de gand să vezi mai multe muzee? Sigur ieşi mai ieftin cu Paris Museum Pass. Dacă nimereşti în prima duminică a fiecărei luni, intrarea e gratuită pentru toată lumea. Dar şi aglomeraţia e serioasă.

Data viitoare te duc la colecţia egipteană, să vedem mumiile! Dar până atunci, te îndemn să nu uiţi că şi tu ai, în locul în care te afli, ce vedea. Te asigur că de când stau în Paris am văzut mai puţin decât atunci când nu stăteam aici şi eram simplu turist. Nu ştiu de ce avem tendinţa să considerăm că dacă stăm într-un loc vom fi mereu acolo şi nu are rost să îi vizităm obiectivele.

Un ultim îndemn: poate ai nevoie de o idee de vacanţă pentru perioada Paştelui, care nu-i chiar aşa departe cum pare. Am două sugestii pentru tine: Portugalia şi traseul care urmăreşte viaţa Ioanei d’Arc. Inspiraţionale, crede-mă pe cuvânt! Sau nu mă crede, convinge-te singur(ă).

PS : De data aceasta nu am nevoie de un număr minim de comentarii pentru a continua această serie de articole. Am încredere că dacă îţi plac, îmi vei lăsa un mic semn al trecerii tale pe aici. La fel dacă nu îţi plac sau ai vreo sugestie. Îndrăzneşte!

]]> http://lumeamare.ro/2012/01/23/bucura-te-de-ce-ai/feed/ 7 http://lumeamare.ro/2012/01/19/idei-de-weekend-20-22-ianuarie/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=idei-de-weekend-20-22-ianuarie http://lumeamare.ro/2012/01/19/idei-de-weekend-20-22-ianuarie/#comments Thu, 19 Jan 2012 13:00:08 +0000 Lorena http://lumeamare.ro/?p=33528 Dragilor, deşi am trecut de jumătatea lui ianuarie, mulţi dintre noi încă nu şi-au intrat în ritmul obişnuit. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre evenimentele acestei luni, care nu sunt foarte numeroase. Însă noi tot am reuşit să găsim câteva care v-ar putea atrage atenţia. De exemplu, pe 22 ianuarie 2012, întreaga lume sărbătoreşte Ziua Internaţională a Zăpezii. România nu se lasă nici ea mai prejos şi organizează un festival al zăpezii pe pârtiile Parc din Vatra Dornei şi Kalinderu din Buşteni. Prin urmare, dacă iubiţi zăpada şi sporturile de iarnă, ştiţi unde să  mergeţi duminică.
Mai avem şi alte recomandări care, sperăm noi, să vă fie de folos. Dacă am uitat ceva să ne fie cu iertare, doar suntem şi noi oameni. Dar suntem deschişi oricăror sugestii venite din partea voastră pe care le‑om primi cu mult drag şi le‑om da drumul mai departe în lumea mare ca să afle toată suflarea despre ele.

Bihor

• Expoziţie de pasări şi animale mici – expoziţie destinată iubitorilor de animale (21‑22 ianuarie).

Braşov

• Gala Şcolilor de arte – momente artistice susţinute de tineri artişti (21 ianuarie).
• Congresul naţional de salsa – întâlnirea anuală a dansatorilor de salsa din România (19‑22 ianuarie).

Bucureşti

• ChocoFest – eveniment destinat amatorilor de dulciuri şi nu numai (19‑22 ianuarie).
• Iarna Cristalelor – expoziţie cu vânzare de cristale, bijuterii din pietre preţioase şi semipreţioase (20‑22 ianuarie).
• „Mit, Ficţiune şi Realitate” – expoziţie de figurine din ceară (5 ianuarie – 8 februarie).

Cluj

• Expoziţie fotografică de concert – imaginile expuse surprind artişti şi formaţii din sfera muzicală naţională şi internaţională (21 ianuarie – 5 februarie).

Iaşi

• EcoAGRIS – târgul naţional de agricultură, apicultură, produse ecologice şi tradiţionale (20‑23 ianuarie).

Neamţ

• Târg de antichităţi – obiecte decorative, numismatică, bijuterii, ceasuri, picturi, filatelie, etc. (21‑22 ianuarie).

Lumea Mare vă doreşte weekend plăcut!

Obidos

Odidos e un orăşel graţios, înconjurat complet de ziduri printre care te pierzi într-un labirint de străduţe, printre căsuţe albe cu marginile colorate de galben sau albastru şi cu castelul care parcă stă de veghe deasupra întregii aşezări. Noi am ajuns seara, numai bine să lăsăm bagajele şi să ieşim la o plimbare prin micuţul orăşel în căutarea unui loc în care să cinăm şi să mai furăm ceva fotografii nocturne. Nici dimineaţa nu am dat de mulţi turişti, dar numeroasele magazine de suveniruri de pe străduţa principală ne-au sugerat că probabil vara situaţia e alta. Vă sfătuiesc să nu rataţi plimbarea de doi kilometri deasupra zidurilor la care puteţi ajunge fie de la castel, fie din stânga porţii principale, împodobită cu azulejos. Perspectiva e cu totul alta:  nu exitati nici să vă pierdeţi pe străduţele lăturalnice!

Nazaré

Nu intenţionam să ajungem aici însă ziua senină şi frumoasă şi vecinătatea faţă de următoarea noastră destinaţie, ne-au făcut să facem un detur şi să petrecem ceva mai mult de o oră cu mirosul de sare în nări şi stropi de ocean prin păr. Ne-am dus direct pe imensa plajă de unde un nor de stropi şi apă pulverizată se ridica deasupra sătucului de pescari. Citisem că vara e îngrozitor de multă lume, noi acum eram vreo cinci persoane pe o distanţă de un kilometru. Valuri uriaşe care se spărgeau de ţărm, o spumă densă care apoi se întindea pe mulţi metri făcându-mă de multe ori să o iau la fugă surprinsă,  un ocean nervos şi albatroşi care strigau batând din aripi au făcut din acest loc un colţişor fermecător. Ne-am urcat apoi pe promontoriul din dreapta plajei unde, mergând până în capăt, în spatele farului, am dat de stânca pe care deja o ochisem din depărtare şi de care, de data asta, valuri periculoase se zdrobeau împroşcând apă până la noi şi creând o puzderie de curcubee.

Alcobaça şi Batalha

Două mănăstiri patrimoniu Unesco, la doar o jumătate de oră departe una de alta, amândouă capodopere arhitectonice, în stil mai sobru prima, mult mai exuberantă cea de-a doua, plină de monştri de piatră ascunşi prin toate unghiurile. Te pierzi prin ele şi uiţi de tine admirând toate dantelăriile de piatră, arabescurile, frescele, azulejos şi curţile pline de portocali şi lămâi. Sunt amândouă foarte extinse ca suprafaţă aşa că timpul dedicat e cam de două ore pentru fiecare. Biletul, pentru cine are intenţia de a vedea amândouă mănăstirile şi castelul din Tomar, e unic.

Tomar

Şi aici am ajuns seara, moment potrivit pentru o plimbare nocturnă prin centru, mai ales că Tomar e de dimensiuni ceva mai mari faţă de ce văzusem în zilele precedente.

Dimineaţa ne-am îndreptat direct spre Convento de Cristo, un alt obiectiv din patrimoniul Unesco, castel al cavalerilor templieri. Dacă mănăstirile mi s-au părut mari aici chiar m-am pierdut: etaje, scări în spirale, turnuri, bucătării, capele şi biserici, dormitoare, curţi interioare, în acelaşi stil manuelin, amestecat cu romanic şi gotic. După mai mult de două ore am luat-o totuşi către ieşire cu gândul că până la următoarea destinaţie ne aşteaptau două ore de condus.

Evora

Evora, cel mai mare oraş din regiunea Alentejo, e şi el înconjurat de ziduri, are un apeduct şi un templu roman. Atracţia majoră e însă chiar oraşul cu străduţe albe, întortocheate şi pieţe multe. Noi l-am găsit însorit şi l-am lăsat învăluit în ceaţa care parcă i-a adăugat şi mai mult farmec.

Ne-am plimbat pe unde ne-au îndrumat paşii, am admirat clădiri, catedrala Se’ şi multele biserici frumoase, arhitecturi romanice în cea mai mare parte şi ne-am minunat pentru gustul pentru macabru pe care acest oraş îl are: celebritatea îi vine de la o capelă mică, Capela dos Ossos din interiorul la Igreja de Sao Francisco, construită în întregime din oase şi nu ştiu dacă e macabră construcţia în sine, cele două schelete spânzurate într-un colţ din care unul pare al unui copil sau faptul că în unele părţi oasele din zid se desprind şi cad.

Beja

În Beja am ajuns când deja căzuse întunericul. Alesesem acest orăşel pentru că era pe drumul către sud, înspre Algarve, unde intenţionam să fim în următoarea şi ultima zi a vacanţei. Ne-a părut însă rău că nu am avut mai mult timp la dispoziţie, orăşelul e drăguţ însă plimbarea nocturnă în care i-am admirat castelul din exterior şi i-am cercetat centrul istoric nu ne-a ajuns.

Algarve

In această regiune nu ne-am oprit să vedem niciun oraş cu adevărat. Din ce citisem, sunt puţine de vizitat, nimic să se compare cu centrul sau nordul ţării, lumea – în special englezi – vine aici pentru vremea minunată şi însorită şi multitudinea de locuri de plajă. Aşa că am evitat complexele turistice şi câmpurile de golf şi ne-am dus direct la ocean, mai ales că voiam să găsesc o grotă al cărei nume nu-l ştiam dar care mi s-a părut extraordinar de frumoasă.

Am ajuns să vedem oceanul în Albufeira şi, ca baba Dochia, o dată cu ceaţa pe care am lăsat-o în urmă am trecut de la geaca de iarnă la tricou şi la cremă solară. Ziua întreagă a fost o lungă plimbare pe malul oceanului, oprindu-ne la Armação de Pêra şi al ei Praia do Castelo, apoi Miradour Nossa Sra da Rocha, Praia da Marinha şi Benagil ce aparţin de Carvoeiro şi apoi, înainte ca soarele să dispară, am fugit cât a putut Panda noastră de repede la Ponta da Pietade din Lagos.

Grota am găsit-o în Benagil dar ne-a fost imposibil să intrăm în ea. Se intră doar cu barca iar iarna, din cauza liliecilor care îşi au perioada de împerechere, vizitele erau anulate. Nu mi-a părut chiar aşa de rău pentru că toată coasta e incredibil de frumoasă, cu apa turcoaz şi stâncile galben ocru, cu forme care mai de care mai bizare. Praia da Marinha are chiar şi un parcurs pe care poţi să-l urmezi, unde ţi se explică cum s-au format acele forme stranii deşi, cu soarele care îţi mângâie pielea şi vântul ce-ti şopteşte în urechi preferi doar să admiri şi să-ţi laşi paşii să te poarte.

Am reuşit să prindem apusul de soare la Ponta da Pietade, singura care permite o vizită la grote, sau mai bine zis o coborâre pe scări până la ele pentru a le vedea de aproape. În Lagos se găsesc şi agenţii care organizează plimbări cu barca şi-ţi arată coasta dinspre mare dar noi nu am mai avut timp. Am prins însă un apus de soare incredibil care a pictat oceanul într-o culoare roz-mov cum nu mi s-a întâmplat să văd vreodată şi cu aceste culori în priviri am luat lungul drum de 3 ore către Lisabona de unde dimineaţa devreme aveam zborul spre casă.

Se pare că anul acesta e perfect pentru a vizita Portugalia, nu doar pentru că e o ţară mult mai ieftină decât surorile ei europene, dar şi pentru că Guimaraes e anul ăsta oraşul culturii şi eu zic că o comparaţie cu al nostru Sibiu trebuie neapărat făcută.

Vă organizaţi? Dacă v-am convins, citiţi şi articolul de ieri sau articolul de mâine în care vă voi da toate detaliile legate de transport şi cazare.

Eu aveam şapte zile şi am plecat cu două vise în bocceluţă: să văd castelul de Pena din Sintra şi să reuşesc să găsesc o grotă a cărei poză o văzusem în internet şi de care ştiam doar că e pe undeva prin Algarve. Şi dacă tot mergeam în Portugalia, m-am gândit să fac pe marea descoperitoare, fără milă pentru ale mele picioare, fără multă odihnă şi fără pardon faţă de al meu aparat de fotografiat care a ţăcănit ca o mitralieră.
Aşa că mi-am organizat vacanţa în felul următor:

Click pe hartă

• Prima zi: Lisabona
• A doua zi: Lisabona
• A treia zi: Lisabona
• A patra zi: Sintra
• A cincea zi: Obidos, Nazaré, Alcobaça, Batalha
• A şasea zi: Tomar, Evora, Beja
• A şaptea zi: Albufeira, Armação de Pêra, Benagil, Lagos

Lisabona

Trei zile cred că sunt suficiente pentru descoperirea capitalei deşi, dacă vrei să intri bine în atmosfera ei probabil că şi o săptămână ar fi prea puţin.

Noi am reuşit să pornim în cunoaşterea oraşului doar în jurul orei 16 şi, cum era deja târziu, am hotărât să dedicăm restul din zi zonei numite Baixa. Oraşul e construit pe şapte coline şi străzi abrupte leagă un cartier de altul, unica parte din centru care se întinde în orizontal e aceasta – v-aş sfătui să căutaţi cazare aici pentru că de aici pornesc toate drumurile. Parcurgând Rua Augusta, strada pietonală plină de artişti de stradă, magazine, restaurante şi cafenele elegante ajungeţi sub impunătorul Arco da Victoria şi la Praça do Comércio de la marginea raului Tejo. Întorcându-vă înapoi daţi apoi de eleganta Piaţă Rossio, de Piaţa Figueira şi al ei teatru naţional. Dacă o luaţi înainte la stânga veţi da de clădirea gării şi vă veţi fi impresionaţi de frumoasa ei faţadă în tipicul stil manuelin cu care vă veţi obişnui de acum încolo. Baixa turistică se termină în Piaţa Restauradores, de unde porneşte Elevador Gloria către Bairro Alto.

Puteţi să-l luaţi pe acesta sau, cum am făcut noi, să vă întoarceţi puţin înapoi şi să luaţi Elevador de Santa Justa, liftul din 1902 în stil neogotic care, dacă aveţi răbdare să staţi la coadă, vă duce 32 de metri mai sus până în Chiado, zona comercială al Barrio-lui. În staţia de sus, o scară vă duce la o cafenea de pe terasa căreia panorama e minunată atât în timpul zilei cât şi în timpul nopţii. Dacă nu vreţi nici să aşteptaţi, nici să cheltuiţi şi nici să urcaţi pe jos, scările rulante gratuite de la staţia de metrou Baixa-Chiado din apropiere fac un traseu asemănător.

Noi am decis să ne petrecem seara în Barrio Alto, cel mai tradiţional din cartierele din Lisbona  şi sufletul vieţii nocturne plin de localuri unde poţi să asculţi un concert de fado, să bei ceva sau să cinezi în numeroasele restaurante speciale pentru turişti, mai ales că era noaptea de revelion. Tot de aici poţi admira panorama oferită de miradour Alcantara, sau să admiri biserica Sao Roque, pe care noi din păcate am găsit-o închisă.

Problema asta cu atracţiile închise va fi, din păcate, leitmotivul şederii în Lisabona, deoarece pe 1 ianuarie (duminică) majoritatea erau închise iar lunea e ziua de închidere pentru 90% din muzee. Şi asta va fi şi un mare punct negativ pentru această capitală care, în pofida prezenţei numeroase a turiştilor, nu a învăţat încă să se vândă bine.
Miezul nopţii ne-a prins pe miradourul Alcantara unde, împreună cu mulţi alţii, ne-am adunat în speranţa de-a zări ceva din focurile de artificii făcute în  Parque das Nações.

A doua zi dimineaţa am dedicat-o cartierului Belem. Luând tramvaiul 15 sau autobuzele 28 ori 43 din piaţa Figueira şi dându-vă jos la Mosteiro dos Jeronimos, veţi găsi în drepta impunătoarea mănăstire în stil manuelin iar în faţă, lângă apă, Padrao dos Descobrimentos la care veţi ajunge prin pasajul ce trece pe dedesubtul şoselei. Nouă ne-a fost permis să vizităm doar biserica între două slujbe, minunată totuşi şi ea cu coloanele ei imense şi mormântul lui Vasco da Gama, curtea şi toată mănăstirea patrimoniu Unesco fiind închise până marţea.

Ca să ne înecăm amarul ne-am îndreptat  către centrul Belem, imediat în dreapta, unde ne-am delectat o oră în muzeul gratuit de artă contemporană Museu Coleção Berardo. Apropiindu-ne apoi de apă am admirat înaltul monument, de forma unei bărci cu prora către râu şi ocean, dedicat exploratorilor şi având sculptat pe laturi personaje ilustre din istoria navigaţiei, ca Vasco da Gama sau Magellan. Intrarea ce include şi liftul care vă duce până în vârf şi care, evident, nu era deschisă! În mod normal v-ar permite să admiraţi nu doar panorama fluviului ci şi imensa busolă şi harta traseelor nautice din acea perioadă, desenate pe asfalt.

Puţin mai departe se găseşte şi bizarul şi izolatul turn de Belem, plin de sculpturi extrem de detaliate, de la funiile de piatră până la micile turnuri în stil maur. Am înţeles că e tare frumos înăuntru dar să vă mai spun că l-am găsit închis?
În această zonă se afla şi multe dintre muzeele Lisabonei, Museu de Marinha, Museu Nacional dos Coches dar o să-mi spuneţi voi dacă sunt într-adevăr frumoase. Şi dacă tot vizitaţi această zonă, nu uitaţi să vă opriţi la Antiga Confeitaria din faţa staţiei de tramvai, care scoate din cuptor pentru voi calzii Pasteis de Belem, prăjituri dulci pline de cremă şi parfumate cu scorţişoară.

După-masa am petrecut-o în Alfama,  printre străduţele abrupte ce duc la castel, pe lângă Catedrala Sé care seamănă mai mult cu o fortăreaţă şi prin caracteristicul Largo das Porta do Sol  unde vă puteţi relaxa la o ceaşcă de cafea, aşezaţi la măsuţele de pe terese sau admirând oraşul de la  Miradouro de Santa Luzia, o terasă cu o panoramă splendidă asupra râului şi a acoperişurilor roşii ale oraşului.

Castelo de Sao Jorge: mai mult o ruină, deşi puteţi să urcaţi încă pe turnuri sau pe ziduri, nu atrage desigur prin eleganţa sa ci prin poziţia spectaculoasă şi vederea pe care o oferă asupra Lisabonei sau a râului Tejo.
După acest urcuş cam obositor am hotărât să coborâm în centru, ba chiar să facem o plimbare circulară cu vechiul tramvai 28, din care, într-un sfârşit, ne-am dat jos din nou în Barrio Alto unde am încheiat seara.

A treia zi de dimineaţă am lăsat bagajele la hotelul unde stătusem şi ne-am îndreptat din nou către Alfama pentru a vizita biserica Sao Vicente de Fora şi ale ei azulejos inspirate din fabulele lui la Fontaine dar găsind-o şi pe aceasta închisă ne-am consolat şi am luat-o către Parque das Nações. E zona nouă a Lisabonei, construită cu ocazia EXPO-ului din ’98 şi puteţi ajunge aici cu metroul până la staţia Oriente. Am petrecut astfel câteva ore în Oceanario, imensul acvarium, admirând multitudinea de peştişori, rechini, pinguini, nutrii şi ţestoase, sporăvăind apoi la soare pe frumoasa promenadă care duce către turnul Vasco da Gama şi admirând telefericul ce se legăna deasupra noastră. Astfel, ne-a rămas doar recuperarea maşinii închiriate şi părăsirea capitalei.

Sintra

Sintra e unul dintre locurile cele mai frumoase din Portugalia, în care se respiră o atmosferă romantică datorată numeroaselor palate, parcuri şi grădini, un loc de basm în care timpul parcă s-a oprit, recunoscut şi de către Unesco, care l-a declarat patrimoniu al umanităţii. O zi întreagă nu e de ajuns ca să vezi tot ce are de oferit şi veţi rămâne, cum mi s-a întâmplat mie, cu regretul că aţi lăsat în urmă locuri nedescoperite. Noi am ajuns seara, din păcate şi din greşeală, prea târziu ca să mai apucăm să găsim vreo atracţie deschisă. Am reuşit doar să tragem o fugă până sus pe deal şi să admirăm de la intrare turnul luminat al Palacio de Pena. Aşa că a doua zi de la 10 şi până la 18 când s-a închis tot, nu ne-am oprit deloc.

Am dedicat primele două ore bijuteriei care e Palacio de Pena în culori pastel şi mi-am bucurat ochiul şi sufletul cu toate unghiurile lui şi ale parcului. Vă sfătuiesc să nu-l pierdeţi şi, dacă îmi urmaţi sfatul, să-l vizitaţi la prima oră; după aceea se formează o coadă prea mare la bilete.

La sfatul celor de la hotel şi la comentariile nu prea entuziasmate citite prin diferite bloguri am decis să las pentru la urmă (s-a întâmplat că nu am mai avut timp) Palacio Nacional de Sintra aşa că ne-am îndreptat către Quinta da Regaleira, căruia i-am dedicat alte două ore. Palatul elegant în stil manuelin e micuţ însă veţi uita de voi prin parcul imens şi vă veţi descoperi din nou copii printre ale lui tuneluri, turnuri şi intrări segrete. Luaţi-vă neapărat cu voi o lanternă, eu era să-mi descarc complet bateria de la aparatul de fotografiat pentru a-mi lumina drumul.

De acolo am fugit la Palacio e Quinta de Monserrate, un alt palat cu o arhitectură minunată şi un parc exotic plin de cascade şi copaci tropicali, căreia i-am dedicat o oră jumătate. Şi cum după ora 17 nu mai poţi să intri nicăieri, ne-am grăbit să prindem încă deschiderea la Castelo dos Mouros, un fel de Mare Zid în miniatură, care oferă privelişti extraordinare a Sintrei şi a celorlalte palate, la apus de soare.

Pentru Pena şi Monserrate am cumpărat un bilet cumulativ de 12 euro, la care s-ar fi putut adăuga, dacă am fi ştiut că ajungem, şi castelul final. La Regaleira am plătit 5 euro iar la Castelo alţi 4 euro.

În afară de Pena şi Castelo dos Mouros care sunt la zece minute pe jos unul de altul, dar amândouă departe de centrul oraşului şi cocoţate pe o colină, celelalte palate sunt mai departe. Aşa că turul trebuie făcut ori cu maşina, ori cu autobuzele care circulă destul de des (noi am văzut unul şi seara, când deja totul era închis). Singura atracţie ce se poate vizita dacă ajungeţi în centru e Palacio Nacional de Sintra şi, eventual, muzee.

De aici am plecat, o dată cu înserarea, către Obidos care ne întâmpina o oră mai târziu cu zidurile lui medievale pline de luminiţe, dar despre asta şi multe altele vă voi povesti în articolul de mâine…

Bine ar fi cu adevărat ca lucrurile să meargă din prima, aşa că de astăzi, de două ori pe lună, voi încerca să vă duc cu mine la Luvru. Fără cozi, fără aglomeraţie şi mai ales,  fără să plătiţi foarte mult. Va trebui însă să vă doriţi să mergeţi acolo: veţi vedea la sfârşit de ce.

Începem astăzi cu câteva sfaturi pentru cei foarte tineri. Vestea foarte bună e că pentru voi intrarea este gratuită. Dacă ai sub 26 de ani, tot ce ai de făcut e să mergi la automate sau la casă şi să ceri un bilet gratuit. Atenţie, ia-l neapărat, altfel cei de la controlul biletelor nu vor fi încântaţi. Ştiu că atunci când ajungi la Luvru vei fi tentat să te îndrepţi spre intrarea de la piramidă. Vestea proastă e că nu vei fi singurul, aşa că în vacanţe poţi sta şi o oră la coadă. Fii inteligent şi caută celelalte intrări, de exemplu cea de la Carusel. Am spus cuvântul magic, vacanţă! Ei bine, dacă se poate, NU veni în vacanţă la Luvru. În niciun caz în vacanţa de Crăciun, mii de alţi oameni vor avea, surpriză, aceeaşi idee. Sau dacă nu poţi face altfel, fă un efort şi trezeşte-te la ora 8, ca să fii la muzeu la deschidere, adică la ora 9.  Altfel o să îţi petreci ziua fiind îmbrâncit de alţi oameni. Ultimul meu sfat : nu visa că poţi vedea TOT muzeul, nu visa că poţi vedea cât mai mult din el. O să sfârşeşti prin a alerga de colo, colo, în mod haotic. Cel mai bine ar fi să te uiţi pe site, să îţi alegi o anumită secţiune, să citeşti puţin despre ce vei vedea înainte, ca să poţi profita cu adevărat de vizită. Trei idei de reţinut, aşadar: evită să mergi în vacanţe la Luvru, fii devreme acolo şi pregăteşte-ţi vizita din timp.

Anul acesta am lucrat în dimineaţa zilei de 24 decembrie. Traversând la un moment dat pasarela care duce de la secţiunea Sully la Richelieu, nu am putut să nu invidiez vizitatorii fără griji, în vacanţă, care se bucurau de Luvru. Ulterior, mi-am dat seama că după vacanţă, ei nu vor mai fi acolo. Eu însă da, iar voi veţi merge cu mine, atât cât e posibil.

La fel ca data trecută, aştept trei semne de la voi, sub formă de comentarii. În caz că nu le voi avea, nu voi continua această serie de articole. Şi de data aceasta le «interzic» membrilor echipei să comenteze. Aşadar, tu, cel care mă citeşti acum, alegi!

Relaţia mea cu Luvrul nu a fost una foarte fericită mereu. Prima dată am alergat să văd Mona Lisa, Venus din Milo şi apartamentele lui Napoleon. Am strâmbat din nas şi am decretat : «Prea multă lume, dom’le, e sufocant, eu aici nu mai vin!». Am revenit însă, de fiecare dată când vreun prieten voia să vadă muzeul. Şi o luam iar de la capăt: Mona Lisa, Venus, poate şi colecţia egipteană… «Multă lume dom’le, prea multă lume, eu aici nu mai vin!»

După câteva zile de când am început să lucrez însă, vorbind cu vizitatorii, am început să îmi dau seama că, aşa cum e şi firesc, există «turiştii» şi «cunoscătorii». În mod curios, cunoscătorii nu se plângeau niciodată de aglomeraţia din muzeu. Evident, ei vizitau orice altceva decât Mona Lisa, Venus şi Egiptul… Şi uite aşa am ajuns eu în aripa «Oceania» unde nu era mai nimeni. E o senzaţie absolut incredibilă să te plimbi într-un asemenea muzeu şi să ai impresia că eşti singur pe lume.

Bineînţeles, Luvrul are şi foarte multe expoziţii temporare. Dacă ajungeţi până în ianuarie aici, mergeţi să vedeţi «La cité interdite», care retrasează istoria Chinei, şi «Alexandre le grand», care îl prezintă pe Alexandru cel Mare. Sunt expoziţii din care nu pleci cu mâna goală, dacă mă pot exprima aşa. Înveţi enorm despre evenimente istorice, dar mai ales despre omul din spatele puterii…

Concluzie: ideal este să vizitezi cu adevărat un muzeu, nu să bifezi un obiectiv. Mai bine nu te duci dacă simţi că nu ai timpul şi dispoziţia necesare. Nu uita că dacă ai sub 26 de ani pentru tine Luvrul e gratuit. Ajunge să iei un bilet pentru cei sub 26 de ani de la automatele care-s peste tot sub piramida  (e gratuit!) şi după să îl arăţi, împreună cu paşaportul sau buletinul, la punctul de control al biletelor. Pentru restul vizitatorilor intrarea e gratuită doar in prima duminică a fiecărei luni. Dacă aş fi în locul tău, aş încerca să intru în muzeu pe la «Porte des Lions», unde nu e nimeni, mai mereu. La celelalte intrări e mereu plin, pentru că acolo sunt Mona şi Venus…

Invitaţie: pentru că nu aş vrea să plictisesc pe nimeni, vă las să alegeţi. Dacă acest articol va avea cel puţin cinci comentarii, promit că va avea şi o urmare. Altfel, capitolul Luvru se va opri aici. Voi hotărâţi!

Arad

• Daruri de Crăciun – târg de cadouri (14‑18 decembrie).
• I made this – ediţia de iarnă a târgului handmade (16‑18 decembrie).
• Maratonul Moş Crăciunilor – maraton caritabil (17 decembrie).
• Zâmbete pentru toţi – concert caritabil pentru copiii defavorizaţi (18 decembrie).
• Metal Attack Fest – festival de muzică rock (17 decembrie).

Bihor

• Târgul de artă şi cadouri handmade de Crăciun – târg de Crăciun (16‑22 decembrie).
• Festivalul naţional de datini si obiceiuri – copiii pleacă la colindat (16 decembrie).
• Festivalul judeţean de datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou – festival de colinde străbune (19 decembrie).
• Gala de operă – eveniment muzical de excepţie cu solişti cunoscuţi (17 decembrie).
• Socotelile de Sărbători ale pisicuţelor – campanie de colectare fonduri, alimente şi jucării pentru cele 40 de pisici găzduite în adăpostul Asociaţiei Prietenii Pisicilor din Oradea (17 decembrie).

Braşov

• Christkindlesmarkt – târg de Crăciun (16‑26 decembrie).
• Braşov – oraş de poveste – serie de evenimente dedicate sărbătorilor de iarnă (6‑31 decembrie).
• Crăciun la Cetate – târg de produse tradiţionale (16‑18 decembrie).
• Festivalul „Magia Sărbătorilor de Iarnă” – spectacole de colinde şi obiceiuri de iarnă, tradiţii legate de Crăciun, dar şi serbări folclorice (6 decembrie 2011 – 7 ianuarie 2012).
• Mineralia – expoziţie cu vânzare de cristale, minerale, bijuterii cu pietre semipreţioase (15‑18 decembrie).
• Baby Boom Show – ediţia de iarnă a târgului dedicat copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi 5 ani (16‑18 decembrie).

Bucureşti

• Târgul Cărtureştilor – micul târg de cadouri deştepte (5‑31 decembrie).
• Desaga lu’ Moş Crăciun – târgul cadourilor de iarnă (17‑23 decembrie).
• D’ale Crăciunului – târg de cadouri şi nu numai (16‑18 decembrie).
• Târgul produselor tradiţionale de Crăciun – produse tradiţionale, decoraţiuni diverse şi suveniruri de sezon (2‑24 decembrie).
• Târgul cadourilor de Crăciun la Dalles – târg de cadouri (30 noiembrie – 24 decembrie).
• Târgul ILoveHandmade – târg de cadouri (17‑18 decembrie).
• Expo Crăciun – târg de cadouri (14‑18 decembrie).
• Oraşul lui Moş Crăciun – târg de Crăciun (17‑23 decembrie).
• Arome de Crăciun – târg de cadouri (1‑31 decembrie).
• Cadouri cu dichis – târg de cadouri dichisite (17‑18 decembrie).
• Târg de Crăciun la Afi Palace – târg de cadouri (5‑31 decembrie).
• Târg de Crăciun în parcul IOR – târg de cadouri şi nu numai (10‑23 decembrie).
• Tradiţii de Crăciun şi Anul Nou” – în Parcul Cişmigiu au loc evenimente de sezon dedicate tuturor categoriilor de vârstă (16‑31 decembrie).
• Ajun la Palatul Brâncovenilor – Palatul Mogoşoaia îşi aşteaptă colindătorii (17‑18 decembrie).
• „Vine Moşul în Obor” – târg de Crăciun (3 decembrie 2011 – 3 ianuarie 2012).
• Târg de Crăciun – târg de cadouri (12‑31 decembrie).
• Christmas Gifts Expo – târg de cadouri (15‑18 decembrie).
• Târg & Atelier de Crăciun – târg de cadouri şi nu numai (17‑18 decembrie).
• Magia sărbătorilor este în fiecare dintre noi – evenimente inedite, spectacole şi workshop‑uri pentru copii, colinde şi concerte (12‑24 decembrie).
• Culori – ediţia Moşului a expoziţiei de cadouri lucrate manual (12‑26 decembrie).
• România dincolo de şosele – expoziţie de tablouri şi fotografii din munţii României (16 decembrie 2011 – 9 ianuarie 2012).
• Un altfel de teatru în Bucureşti – eveniment de inaugurare a teatrului independent „În Culise” (9‑16 decembrie).
• Festivalul sarmalelor şi cârnaţilor – festival culinar dedicat mâncărurilor tradiţionale româneşti (17‑23 decembrie).
• Târg uşor la Şoni – târg culinar pentru pofticioşi (11‑22 decembrie).
• Green Fair – ediţia de sărbători a expoziţiei cu vânzare 100% handmade&art (17‑18 decembrie).
• Fashion Elves – târg de haine, accesorii şi cadouri (17 decembrie).
• Marche de Noel – târgul cadourilor de designer (17 decembrie).
• Aranjament floral pentru masa de Crăciun – atelier de creaţie (18 decembrie).
• Zâmbet de Crăciun – spectacol caritabil de Crăciun (16 decembrie).
• De la Moş Gerilă la Moş Crăciun – expoziţie de jucării de colecţie şi istorice (30 noiembrie 2011– 4 ianuarie 2012).
• Cristale, roci & fosile – expoziţie cu vânzare pentru toţi pasionaţii de mineralogie şi de bijuterii (17‑18 decembrie).
• Moş Crăciun ProCiclism – participanţii cu sau fără bicicletă, îmbrăcaţi sau nu în Moş Crăciun vor oferi dulciuri copiilor (18 decembrie).
• Caravana BookLand – târg urban de carte organizat sub forma unui turneu în mallurile din capitală (1 noiembrie – 23 decembrie).
• Festivalul Zeppelin: arhitectură, oraş, resurse – expoziţii, conferinţe, vizite ghidate la clădiri şi situri industriale din Bucureşti (2 noiembrie – 20 decembrie).

Cluj

• Festivalul Mozart – concerte simfonice, vocal simfonice şi camerale, concurs de interpretare şi recital de lied (9‑16 decembrie).
• Santa’s Village – târg de Crăciun (1‑23 decembrie).
• Târg de Crăciun – concerte, colinde, cadouri şi surprize (1‑23 decembrie).
• Crăciun cu stil – târg de cadouri (17‑18 decembrie).
• Concert tradiţional de colinde (17 decembrie).
• Cinemateca TIFF – proiecţii ale unora dintre cele mai importante producţii prezentate la ediţia 2011 a TIFF (27 octombrie – 22 decembrie).

Constanţa

• Vienna Classic Christmas – concert sustinut de Strauss Festival Orchestra Vienna (17 decembrie).

Dolj

• Festivalul internaţional „Craiova Muzicală” – concerte susţinute de artişti renumiţi pe plan naţional şi internaţional, atât în domeniul muzicii simfonice şi vocal‑simfonice, cât şi în domeniul muzicii de cameră şi de jazz (13 noiembrie – 17 decembrie).

Giurgiu

• Expoziţie figurine de ceară – ineditele lucrările aparţin Muzeului Figurilor de Ceară din Sankt Petersburg (23 noiembrie 2011 – 3 ianuarie 2012).

Iaşi

• Concert de colinde (17 decembrie).

Maramureş

• Târg de Crăciun – târg de cadouri (17‑23 decembrie).

Mureş

• Săptămâna Crăciunului la Sighişoara – spectacole, colinde, standuri de produse tradiţionale (19‑23 decembrie).

Satu Mare

• Târg de Crăciun – târg de cadouri (3‑23 decembrie).

Sibiu

• Târg de Crăciun – în cadrul târgului sunt oferite spre vânzare bunătăţi tradiţionale de sărbătoare şi sunt organizate momente artistice cu muzică şi teatru (26 noiembrie 2011 – 2 ianuarie 2012).
• Art Boutique – târg de cadouri unicat (16‑18 decembrie).
• Weihnachtsspezial – maratonul poveştilor pentru cei mici şi cei mari (6‑17 decembrie).
• Cinemateca TIFF – proiecţii ale unora dintre cele mai importante producţii prezentate la ediţia 2011 a TIFF (27 octombrie – 22 decembrie).
• World Snowboard Day – eveniment dedicat iubitorilor sporturilor de iarnă (18 decembrie).

Suceava

• Târgul cadourilor – bucuria de a oferi cadouri (16‑18 decembrie).
• Bio Alimenta Bucovina – târg de produse tradiţionale româneşti (16‑18 decembrie).
• Steluţele Crăciunului – spectacol de colinde (16 decembrie).

Timiş

• Serbarea Crăciunului – târg de cadouri (14‑18 decembrie).
• Târg de iarnă – cadouri pentru sărbătorile de iarnă (13‑18 decembrie).
• Savoart – sărbătoarea bunului gust (16‑18 decembrie).
• Expo delicii şi delicatese – produse şi servicii bio‑eco‑naturale (16‑18 decembrie).
• Atelier de creaţie – realizarea de aranjamente specific pentru masa de Crăciun (17 decembrie).
• Târg de antichităţi – târg de exponate din domeniul antichităţilor (16‑18 decembrie).

Lumea Mare vă doreşte weekend plăcut!