Bad Blumau, Austria

 Arad

• Eurounderground – festival internaţional de teatru (17‑27 mai).
• EuroMarionete – festival internaţional de arta animaţiei (17‑27 mai).
• Marşul bicicliştilor – eveniment destinat iubitorilor de ciclism (27 mai).
• Ride to Rock – concerte live şi paradă de motociclete (25‑26 mai).

Bacău

• Raliul Moldovei (25‑26 mai).

Bucureşti

• Noaptea Albă a Galeriilor – o noapte plină de activităţi culturale (25 mai).
• Festivalul de vară „Teatru, stradă şi copil” – festival de teatru pentru copii (19 mai‑16 septembrie).
• Luna Bucureştilor – teatru, film documentar, expoziţii de cărţi şi afişe din perioada interbelică, lecturi, muzică şi dans (9 mai‑9 iunie).
• Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi – cel mai important festival din România dedicat muzicii actuale (19‑27 mai).
• Festivalul Sergiu Celibidache – concerte susţinute de artişti recunoscuţi la nivel internaţional (3 mai‑7 iulie).
• World Press Photo – cea mai importantă expoziţie internaţională de fotojurnalism (17 mai‑10 iunie).
• Piaţa ţărănească şi Meşter(Eşti) – târg de produse tradiţionale româneşti şi nu numai (24‑27 mai).
• Bavarian Beer Fest – festival de bere bavareză (24‑27 mai).
• Dress To Impress – târg vintage (25‑26 mai).
• Baby Expo – salon pentru pitici, mămici, tătici şi bunici (24‑27 mai).

Braşov

• Săptămâna cafenelelor – concerte, seri de scurtmetraje, lecturi publice, expoziţii şi parodii în diverse puburi din Braşov (20‑26 mai).
• Braşov Auto Motor Show – expoziţie auto (23‑27 mai).

Caraş Severin

• Hercules Maraton – competiţie de alergare montană (26 mai).
• Festivalul „Pinul Negru de Banat” – târguri, expoziţii şi spectacole în aer liber (26 mai).

Cluj

• Zilele Cluj-Napoca – serie de evenimente culturale pentru toate gusturile (25 mai‑1 iunie).
• PhotoRomania Festival – cel mai important eveniment din România dedicat fotografiei (18 mai‑17 iunie).
• Oh So Chic – Fashion & Art Fair – expoziţii, degustări, proiecţii de film, prezentări de modă (25‑27 mai).
• Bike Fest – întrunire moto (25‑27 mai).
• Clujul pedalează – etapa de noapte a competiţia de ciclism pentru adulţi care vor concura pe categoriile începători, avansaţi, înţelepţi, experţi şi ciclocros & cursiere open (26 mai).

Constanţa

• Cupa Maritimo – competiţie de ciclism (27 mai).

Gorj

• Zilele Municipiului Târgu-Jiu – serie de evenimente culturale pentru toate gusturile (20‑27 mai).

Mureş

• Sky is not the limit – demonstraţie aeronautică (26 mai).

Prahova

• Cupa Emmedue Sport – competiţie de ciclism (26‑27 mai).
• Free Fest – concerte live (25‑26 mai).

Satu Mare

• Festivalul Multicultural Internaţional „Fără Bariere” – festival de artă şi cultură (18‑27 mai).
• Zilele Oraşului Satu Mare – serie de evenimente culturale pentru toate gusturile (25‑27 mai).

Sălaj

• MICHELIN Maraton Zalău – cea de-a treia etapă din Transilvania MTB Trophy (27 mai).

Sibiu

• Festivalul Internaţional de Teatru – spectacole de teatru şi dans, concerte (25 mai‑3 iunie).
• Bookenthal – târg de carte (24‑27 mai).
• Maratonul Internaţional Transilvania (27 mai).

Suceava

• Târg de obiecte handmade – podoabe, haine, accesorii şi obiecte de decor (26‑27 mai).
• Toyota Suceava Drift Series – a treia etapă a Campionatului Naţional de Drift (26‑27 mai).

Timiş

• Caravana BookLand – târg de carte (22‑27 mai).
• Festivalul Internaţional Timişoara Muzicală – spectacole de operă, operetă şi balet (27 aprilie‑30 mai).
• TESZT – Festivalul Euroregional de Teatru (19‑27 mai).
• Expo Antichităţi – târg de antichităţi (25‑27 mai).
• EzotericFest – târg de produse bio, terapii alternative şi complementare (24‑27 mai).

Lumea Mare îţi doreşte weekend plăcut!

Beijing, China

O fi din cauza ierbii de un verde atât de puternic încât trebuie să-ţi pui ochelarii de soare, o fi din cauza temperaturilor răcoroase atunci când în Italia ţi se topeşte îngheţata de la mână până la gură, o fi numărul mare de castele şi ruine cenuşii atât de diferite de splendoarea arhitecturii italiene, o fi veselia petrecăreaţă  a irlandezilor şi ale lor păduri pline de zâne, spiriduşi, pitici şi alte arătănii magice sau o fi berea Guinness.
Cert e că Irlanda îi atrage ca un magnet pe toţi din jurul meu aşa că mi-a fost imposibil să-i rezist tovarăşei şi prietenei mele de călătorii, deşi doar cu o vară înainte fusesem împreună în Cornwall, în sud-vestul Angliei, unde există exact acelaşi tip de climă şi de peisaj dar unde, ciudat, nu am dat de picior de italian… Aşa că m-am gândit că toată vina  o fi a acelui “cheeky leprechaun”, roşcatul spiriduş buclucaş şi pus pe şotii.

Cine ajunge în Irlanda pentru prima dată şi vrea să vadă şi altceva pe lângă capitală, de obicei alege o vizită în semicerc, înconjurând astfel ori partea de sud a Irlandei şi vizitând printre altele Kilkenny, Killarney, ring of Kerry, Cliffs of Moher şi Galway cu ale ei insule Aran, ori semicercul înspre nord către Belfast, Londonderry, Donegal şi Connemara, ori dacă e curajos sau grăbit sau norocos să aibă atâta timp la dispoziţie, toată Irlanda de jur împrejur. Noi nu aparţineam ultimei categorii aşa că am fost nevoite să alegem un tur al sudului, sperând nu doar într-o temperatură mai blândă dar şi având intenţia să petrecem vreo 2 zile pe bicicletă  pe insule sau prin parcurile naţionale.

Unul din acestea e şi Killarney National Park şi dacă ai doar 2 zile timp să-l vizitezi, dintre care una călare pe bicicletă, vei vedea că e alegerea perfectă: vârfuri muntoase printre care şi cel mai înalt al Irlandei, păduri stufoase, lacuri, insule, râuri, cascade, păşuni, poteci, castele vechi şi noi, ruine, biserici, poduri şi poduleţe, peisaje şi panorame de-ţi tăie răsuflarea.

Noi, care ajunseserăm seara în Killarney, ne-am trezit de dimineaţă şi – bucurându-ne că timpul ţinea cu noi – am luat-o înspre un magazin de închiriat biciclete pe care-l ochiserăm cu o zi înainte şi mare ne-a fost bucuria să vedem că, împreună cu bicicleta, ne-au înmânat şi o hartă a parcului cu toate potecile pe care puteam pedala. Am ales un tur de vreo 25 de km care avea 2 mari avantaje: era un “loop”, ceea ce înseamna că ne aducea la punctul de pornire fără să fie nevoie să refacem traseul în sens invers, şi era aproape tot drept, fără prea multe urcuşuri.

Aşa că am încălecat pe-o şa, sau mai bine zis pe două, şi trecând pe lângă frumoasa catedrală  St. Mary am luat-o către intrarea în parc. E minunat să treci de la zumzetul traficului la zumzetul insectelor şi de la cenuşiul asfaltului la verdele sălbatic al pădurii!

Prima oprire a fost la Ross Castle, un castel din secolul al XV-lea ce aparţinuse unui cap de-al clanului  O’Donoghue, chiar pe malul lacului Lough Leane. Se zice că deşi a fost cucerit de armata lui Cromwell în secolul al XVII-lea a reuşit totuşi să-şi apere reputaţia sa de fortăreaţă necucerită  dinspre pământ – trupele lui Cromwell îl atacaseră dinspre lac. Noi ne-am plimbat doar în jurul castelului, ne-am uitat prin câteva încăperi şi am vizitat turnul, restaurat de curând. Pe malul lacului e plin de bărci care îţi propun un tur al lacului sau te ajută să treci pe partea cealalaltă. Cum asta însă ar fi însemnat urmarea unui alt fel de parcurs care ne-ar fi dus în vârful muntelui, ne-am luat rămas bun de la bărcuţe şi am continuat pedalatul.

Păşuni şi canale de apă molcome ne-au însoţit până am ajuns la ruinele lui Muckross Abbey, o abaţie din care se găsesc într-un foarte bun stat de conservare biserica, un turn şi nişte arcade. Nu e greu să-ţi imaginezi o lume plină de zâne şi spiriduşi, natura năpădeşte peste tot, murul creşte printre pietrele pline de muşchi şi printre arcadele golaşe copacii îşi întind crengile noduroase.

Ceea ce ne-a lăsat cu gurile căscate a fost însă  Muckross House, o vilă victoriană şi ale ei grădini:  am avut norocul să o vedem de departe chiar când soarele ieşea de după nori, o clădire cu linii rigoroase, în tipica nuanţă  gri ce ieşea şi mai mult în evidenţă, înconjurată cum era de o peluză de un verde şi mai strălucitor din cauza picăturilor de apă ce reflectau razele soarelui. O peluză tăiată în tipic stil englezesc dar înconjurată cât vedeai cu ochii de hortensii, rododendri şi de rugi de mure neagre şi zemoase. Am râs şi ne-am simţit copii, ne-am plimbat din floare în floare şi ne-am bucurat de toate culorile lor, ne-am umplut pumnii şi gurile de mure până ni s-a înnegrit limba şi apoi ne-am aşezat fericite pe iarbă, cu profilul sever al vilei în spate şi lacul Mackross la picioare si cu ochii mângâind culmile împădurite ale munţilor ce se oglindeau în apă clipocită.

Vila însăşi e tare interesantă de vizitat, căci găzduieşte un muzeu plin de mobilier şi obiecte ale unei lumi aristocratice de mult apuse.

Când ne-am hotărât să o luăm din nou la drum era deja după-masă dar pedalarea nu a fost lungă, cascada Torc e destul de aproape, a trebuit să lăsăm bicicletele la poalele muntelui şi să o luăm pe jos agale pe o potecă largă ce urca însă abrupt până la apa ce cădea asurzitor de la o înălţime de 18 metri. Dacă reuşeşti să urci până deasupra cascadei te poţi bucura de o splendidă panoramă asupra parcului şi ale lacurilor sale.

Ca să încheiem cercul am luat-o apoi către Meeting of the Waters. Ghidul nostrul şi harta ne indicau să parcurgem partea asta de stradă doar în direcţia asta şi nicidecum în sens invers şi, în sălbăticia în care eram, ni se părea o indicaţie inutilă. Încercaţi însă să vă imaginaţi un fel de rollercoaster pe bicicletă, o străduţă strâmtă care o ia abrupt la vale ca după 5 metri să o ia abrupt la deal. Nici nu ne-am mai chinuit să folosim frânele, viteza pe care o căpătam la coborâre o exploatam la urcare, aşa că această ultimă parte din traseu de fapt s-a pedalat singură. Noi a trebuit doar să fim destul de atente să nu ieşim de pe potecă, să sperăm că şi alţii au fost la fel de înţelepţi să urmeze indicaţiile şi să admirăm, foarte în treacăt, micile plaje pe care lacul le îngăduia din când în când printre stânci.

Killarney National Park poate fi vizitat şi pe jos însă e nevoie de mult mai mult timp, cu barca sau cu maşina, dar se văd doar anumite unghiuri, prea puţine faţă de câte are acest colţişor irlandez de oferit aşa că, dacă ajungeţi prin zonă, vă recomand călduros să închiriaţi o bicicletă, nici nu v-aţi dat seama când aţi “mâncat” kilometrii iar peisajele merită toată oboseala. Iar ploaia – “ei mare scofală, e doar un pic de apă!”, ar zice prietenul meu irlandez -  îţi oferă magnifica ocazie de-a fi spectatorul uimit a zeci de curcubee.

Şi te-aş ruga frumos, dacă eşti norocos şi dai şi peste spiriduşul Giumbuşluc, nu uita să culegi un pumn de mure şi pentru el că tare-i pofticios!

Salt, Jordan

Era abia vreo 8 jumate și noi eram înfometați, adormiți și în nevoie mare de o cafea. Cu toate că erau destule autobuze și un tramvai, am ales să mergem pe jos spre Kaleiçi (Vechiul Oraș). Am mâncat covrigi calzi cu mult susan de la unul din chioșcurile ambulante de pe trotuar. Când străzile au devenit mai înguste și mai aglomerate ne-am dat seama că ne apropiem.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să alergăm vis-a-vis la belvedere pentru privi la Marea Mediterană.

Ne-am grăbit în jos spre port. Coasta stâncoasă a Antalyei este întreruptă de un mic golf, Yat Limani, protejat de zidurile masive ale Orașului Vechi. Corăbii cu turiști si bărcuțe intrau și ieșeau. Sunt cafenele și restaurante de jur împrejur. Era timpul pentru cafeaua la care am visat toata dimineața. Am găsit un local chiar deasupra porturilor. Terasa „Paradise” este de fapt un balcon înălțat pe vechile ziduri.

Acum eram pregătiți. Așa că am luat la rând fiecare străduță din Kaleiçi. Case mici și viu colorate sunt lipite una de alta. Multe monumente antice stau martori ai trecerii timpului. Zidurile Vechiului Oraș, Turnul cu Ceas și Turnul Hidirlik au fost toate construite în era romană. În mijlocul vechiului oras, Moscheea Korkut Minaret servește drept loc de întâlnire pentru toate pisicile din Kaleiçi. Ruinele, împreună cu importante detalii, bucăți de coloane și motive florale pot fi văzute din spatele gardului. Această clădire a fost martora a două milenii de istorie. De la templu la biserică și moschee, a suferit multe atacuri și modificări pănă când a fost sever afectată de un incendiu la sfârșitul secolului XIX.

Construită în anul 130 e.n., Poarta lui Hadrian a fost ridicată pentru a-l întâmpina pe împărat în oraș. Este probabil cel mai bine păstrat monument din Kaleiçi. Grămezi de turiști vin pentru a face poze acestui portal cu trei arcade care în zilele noastre este intrarea în bazarul din vechiul oraș.

Sunt magazine cu suveniruri la fiecare colt. Portofele, genți, căciuli și alte țesături colorate și lucrate de mână ne fură privirea. Înep să mă imaginez purtându-le. Ceramică frumos pictată expusă în buticuri speciale. Multe galerii cu covoare dau o nota orientală. Rahat turcesc și baclava. Magazine cu condimente ne atrag cu aroma lor. Rafturi pline cu dulceață, miere și ceaiuri. Narghilele de toate mărimile. Haioșii pantaloni tradiționali cu motive florale sunt expuși peste tot. Nu trebuie să plec din Turcia fără o pereche. Și să nu uităm de bazar… mormane de haine, toate firme “originale”. Locul în care vânzătorii te ademenesc și încearcă să te convingă să cumperi tot și negocierea este o armă puternică. Toate acestea sunt aromele turcești care merită gustate și savurate din plin.

Dimineața, când am văzut pentru prima oară Mediterana, era liniștită. Dar pe măsură ce ne afundam în Kaleiçi, cerul s-a înnegrit. Eu încă speram să fac o baie așa că am încercat să găsim drumul spre plajă. Abia când am ieșit din vechiul oraș ne-am dat seama cât de rău bătea vântul. Dar asta nu ne-a oprit să ne bucurăm de o plimbare romantică de-a lungul coastei. Aleile ne purtau spre balcoane, puncte de belvedere și multe scări, toate sus deasupăra mării. A fost ca o plimbare spectaculoasă printr-un parc frumos aranjat, Mediterana pe o parte și vegetație exotică pe cealaltă, cactuși, aloe vera uriași și arbuști pitici, înconjurați de bolovani de calcar aurii.

Puteam auzi valurile imense zdobindu-se de faleză sub noi. Când am ajuns în sfârșit la plajă, nu era nimeni acolo. Și nu era de mirare. Vântul și valurile nu te lăsau să faci nimic. Nici măcar să stai. Am încercat să mâncăm ceva pe o bancă. Priveliștea era frumoasă, într-adevăr, dar vântul ne lua mâncarea din mâini. Am zis că e de ajuns. Am urcat înapoi pe coastă și am luat vechiul tramvai înapoi spre Kaleiçi. De aici ne-am urcat în alt tramvai, mult mai modern, care ne-a dus la Ötogar (principala autogară din Antalya). De aici știam ce să facem. Puțin mai jos am luat dolmuș 521 spre Çakirlar. De aici autostopul și iată-ne din nou în fața porților campingului JoSiTo.

Read the English version on Traveling Reports.

El este Chris Pfeiffer.

Bucureşti, 20.05.2012

Aşteptăm  o fotografie a ta, pe pagina noastră de Facebook, cu tine la un muzeu de oriunde din lumea asta mare. Concursul se termină duminică 27 mai la ora 19h00. Anunţăm câştigătorul luni dimineaţa, 28 mai, într-un later edit la acest post şi pe Facebook, unde va trona fotografia lui. Pe lângă faptul că îl proclamam Călătorul Săptămânii, îi oferim şi cartea “100 cele mai frumoase muzee ale lumii”. Premiantul numărul doi nu va fi Călătorul săptămânii, dar cartea de la editura All tot o va primi.

Aşadar, ia-ţi aparatul foto şi… la atac!

Înainte de a-ţi ura o săptămână excelentă, o să îţi arăt şi ultima mea “găselniţă muzeală”. Muzeul de pânze şi poveşti, din Ţara Făgăraşului. Nu am înca poze cu mine acolo, dar în curând, am interviu cu stăpâna lui, Mândra Chic, pe blog!

Săptămâna frumoasă!

“Sigur. Am început la o revistă pentru tineri, Popcorn, după care am făcut tranziţia la o casă de discuri, Cât Music/EMI Music, după care am zis să văd lumea şi să-i iau pe toţi romanii cu mine aşa că am făcut o emisiune de travel internaţional, Bazar. Acum sunt într-o pauză şi nu-mi propun să revin foarte curând. Îmi plac excursiile de când eram mic, fie că mergeam la mare sau în vizită la prietenii părinţilor, eu eram primul în maşină. Deci de “umblat”, am “umblat” toată viaţa. Mă plictisesc repede, am nevoie de provocări şi dacă un proiect nu are succesul pe care-l aştept eu, renunţ fără regrete. Nu sunt perfecţionist dar îmi place să fac lucrurile numai în felul meu. Şi sunt şi berbec pe deasupra .”

“Cum e omul Răzvan Marc, dincolo de călătorii? Cu ce îşi ocupă timpul liber? Care-s acele trei lucruri de care nu s-ar putea lipsi, din ţara lui?”

“Curios. Sunt curios nu la modul invaziv, ci în sensul în care vreau să învăţ câte ceva din orice. Citesc mult şi scriu destul de mult deşi public destul de puţin. Descopăr restaurante noi împreună cu soţia mea şi ne place să plecăm în vacanţe în locuri îndepărtate. De anul trecut locuim în străinătate şi din ţara ne lipsesc familia şi câţiva prieteni. Cam atât. Nu găsesc al treilea lucru.”

“Care e locul pe care niciun turist străin nu ar trebui să îl rateze în România şi de ce?”

“Nu cred că există aşa ceva. Fiecare turist are preferinţele lui şi ce funcţionează pentru un grup nu funcţionează pentru altul. Cred că România ar trebui să se marketeze mult mai targetat nu că acum când zicem: uite, avem de toate, elege tu ce ţi-ar plăcea. Asta nu înseamnă că nu sunt locuri unice la noi în ţară sau demne să intre pe o listă a minunilor lumii – doar că sunt total necunoscute turistului străin. Trebuie să creem branduri din monumentele naturii pe care le avem şi pe urmă să le declarăm de neratat. Crede-mă că s-ar găsi mult mai mulţi turişti care să vină în România să o cunoască pe Nadia Comăneci decât turişti care să nu vrea să rateze vizitarea Sarmizegetusei.”

“Întrebarea următoarea îţi e adresată de către o cititoare: care este aceea parte a unei culturi pe care îţi doreşti să o savurezi cel mai mult când ajungi într-un nouă ţară? Oamenii, mâncarea, cutumele sociale, tradiţiile, monumentele…?”

“Aş merge pe mâncare. Oricât ai citi desprea ea nu-i poţi simţi gustul sau mirosul. Pentru mine o ţară miroase a mâncarea ei tradiţională. Nu mă pune să elaborez că cine ştie ce enormităţi spun. Normal că sunt curios şi de oameni, obiceiuri, monumente dar cred, sincer, ca şi indragosteala de o ţară trece prin stomac.”

“Ultima întrebare vine de la o altă cititoare şi îi mulţumesc că s-a gândit la ea: putem cumpăra cartea scrisă de tine, “Austria”, şi din străinătate?” 

“Sigur. Se poate cumpăra de pe site-urile librăriilor pe bază de comandă. Cred că încă mai este pe stoc. “Austria – o altfel de vacanţă” a ieşit la o editură austriacă în 2010 şi sunt mândru de această realizare. Recomand cu dag şi “Nepal Internet Cafe” ce a ieşit la sfârşitul lui 2011 la Editura Minerva. Se poate şi această comandă fie de pe site-ul editurii, fie de la librăriile online. Şi, în fine, recomand, pe la sfârşitul acestui an, cartea la care lucrez acum şi pe care, din lipsă de inspiraţie, poate, am numit-o “Best Of”.”

De altfel, lemon drizzle cake, este o prăjitură cu lămâie şi mac tipică englezească, gustoasă, niţel însiropată şi cu un gust foarte pronunţat şi parfumat de lămâie. Dacă ar fi s-o descriu aş zice că pare o limonadă cu consistenţa unei torte. Seminţele de mac sunt facultative, nu se prea simt la gust dar  estetic adaugă o notă de bună dispoziţie.

Prăjitura este foarte simplă şi repede de preparat, practic se mixează toate ingredientele, se dă la cuptor şi apoi se însiropează. Însă ingredientul secret al prăjiturii sunt lămâile: trebuie să fie cât mai parfumate şi bio – netratate întrucât se foloseşte şi coaja lor.

Deci ne-am înţeles “when life gives you lemons…make a Lemon drizzle cake”:).

Reţeta lemon drizzle cake

Ingrediente pentru o formă rotundă de 20-22 de cm

225 g faina 00

225 g unt proaspăt nesărat

225 g zahăr alb (de preferat un zahăr foarte fin, nu tos)

coaja răzuita de la o lămâie mare şi sucul ei (dacă sunt mici puneţi două)

4 ouă mari şi proaspete

1 plic de praf de copt pentru dulciuri

2 linguri cu vârf de seminţe de mac

Ingrediente pentru sirop

90 ml suc proaspăt de lămâie (din lămâie stoarsă)

60 ml apă

coaja rasă de la două lămâi netratate

120 g zahăr alb

Cum preparăm prăjitura

Tapetam cu hârtie de copt o formă de tort de 20/22 de cm.

Lăsăm untul la temperatura camerei până devine foarte moale şi cremos (nu topit). Punem untul într-un recipient încăpător şi începem să-l batem cu mixerul, adăugăm şi zahărul şi mixăm bine până se obţine o cremă spumoasă. Adăugăm ouăle pe rând, unul câte unul, amestecând bine cu mixerul după ce adăugăm  fiecare ou. Adăugăm şi seminţele de mac, coaja rasă de lămâie şi sucul de lămâie şi continuăm să amestecăm cu mixerul pentru a le încorpora cât mai omogen. Separat, într-un recipient, amestecăm  faina cu praful de copt şi apoi le turnam printr-o sită peste restul compoziţiei. Amestecăm bine pentru a omogeniza aluatul, îl turnăm în forma de copt şi nivelăm bine suprafaţa .

Punem prăjitura în cuptorul preîncălzit la 180°C şi o coacem cam 40 de minute, verificând dacă s-a copt introducând o scobitoare de lemn în mijlocul prăjiturii, dacă iese curată înseamnă ca prăjitura e gata.

O scoatem din cuptor, îndepărtăm cu grijă inelul fără a o scoate din formă, o lăsăm să se răcească doar 2-3 minute timp în care pregătim siropul.

Punem într-o crăticioara ingredientele pentru sirop: apa, sucul şi coaja de lămâie, zahărul şi dăm la foc mic pe aragaz până zahărul se topeşte complet şi se obţine un sirop (2-3 minute).

Cu o scobitoare sau o furculiţă înţepăm toată suprafaţa prăjiturii apoi turnam siropul pe toată suprafaţa, cel mai bine cu ajutorul unei linguri pentru a îl distribui uniform. Prăjitura trebuie să fie caldă şi siropul fierbinte pentru a se însiropa cât mai bine. Aşteptam să se răcească complet apoi o scoatem  cu grijă din formă şi o punem pe platoul de servire.

După gust se pudrează prăjitura cu zahăr tos.

Note:

- înainte de folosire lămâile se spală bine cu apă şi bicarbonat şi se usucă

- eu am folosit o formă rotundă de 20 de cm cu inelul detaşabil pentru a facilita scoaterea prăjiturii

- am pregătit prăjitura asta de două ori, o dată folosind 50 ml de zeamă de lămâie în compoziţie, altă dată 90 ml, în ambele situaţii a ieşit bine variind doar gustul acidulat al prăjiturii

- atenţie când scoateţi prăjitura din formă, este destul de fragilă

- în timp coacerii suprafaţa prăjiturii se bronzează foarte mult, este normal să fie aşa, nu deschideţi uşa cuptorului mai devreme de 30 de minute altfel se dezumflă iremediabil.

- în unele versiuni prăjitura lemon drizzle cake se acoperă cu o glazură din zahăr şi suc de lămâie