Arad

• Eurounderground – festival internaţional de teatru (17‑27 mai).
• EuroMarionete – festival internaţional de arta animaţiei (17‑27 mai).

Bihor

• Gastro Fest – festival gastronomic în aer liber (16‑20 mai).

Bucureşti

• Luna Bucureştilor – teatru, film documentar, expoziţii de cărţi şi afişe din perioada interbelică, lecturi, muzică şi dans (9 mai‑9 iunie).
• Kilipirim – cel mai mare târg de carte cu discount (16‑20 mai).
• Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi – cel mai important festival din România dedicat muzicii actuale (19‑27 mai).
• Festivalul Sergiu Celibidache – concerte susţinute de artişti recunoscuţi la nivel internaţional (3 mai‑7 iulie).
• EUROPAfest – singurul festival din Europa care reuneşte patru genuri muzicale: jazz, blues, pop şi muzică clasică (4‑19 mai).
• Festivalul de Artă Maiart – teatru, muzică şi dans (18‑20 mai).
• World Press Photo – cea mai importantă expoziţie internaţională de fotojurnalism (17 mai‑10 iunie).
• Velocompass – competiţie de orientare pe MTB pentru amatori (19 mai).
• Bucureştiul pedalează – acţiune ce promovează mersul cu bicicleta (19 mai).
• Pedalează pentru inima ta – eveniment care promovează mişcarea în aer liber (18 mai).
• Chipuri de meşteri şi meşteşugari – ateliere de creaţie (19‑20 mai).
• Festivalul Turcesc – descoperiţi cultura şi bucătăria turcească (19‑20 mai).
• Absolutely Fabulous Fashion&Vintage Fair – piese vestimentare semnate de tinerii designeri români şi piese vintage autentice (20 mai).
• Festivalul Club A – concerte live (18‑20 mai).

Braşov

• BEST Film Festival – eveniment cultural dedicat filmului organizat de studenţi pentru studenţi (18‑20 mai).
• Braşov Marathon – concurs de alergare montană (19 mai).
• Trofeul Teliu – competiţie auto (19‑20 mai).

Cluj

• Festivalul Transeuropa – festival transnaţional al culturii, artei şi politicii (9‑20 mai).
• Transilvania Music Event – concerte şi competiţii sportive (18‑20 mai).
• PhotoRomania Festival – cel mai important eveniment din România dedicat fotografiei (18 mai‑17 iunie).
• Clujul pedalează – competiţie de tip open destinată tuturor bicicliştilor (20 mai).
• Busola de Aur – concurs naţional de orientare în alergare (19‑20 mai).

Giurgiu

• Comana Bike Fest – concurs de MTB (19 mai).

Gorj

• XC Maraton Defileul Jiului – competiţie destinata cicliştilor profesionişti şi amatori (20 mai).

Mureş

• RoDuathlon – campionat naţional de duatlon (20 mai).
• Festivalul Internaţional de Echitaţie – primul concurs hipic internaţional din România (18‑20 mai).

Neamţ

• Zilele Muncipiului Roman – serie de evenimente culturale (14‑21 mai).

Satu Mare

• Festivalul Multicultural Internaţional „Fără Bariere” – festival de artă şi cultură (18‑27 mai).

Sibiu

• Huet.Urban – festival de promovare turistică (19‑20 mai).

Suceava

• Târg de obiecte handmade (19‑20 mai).

Timiş

• Festivalul Internaţional Timişoara Muzicală – spectacole de operă, operetă şi balet (27 aprilie‑30 mai).
• TESZT – Festivalul Euroregional de Teatru (19‑27 mai).
• Underground Timişoara Festival – concerte live (18‑19 mai).
• Mineral Expo – expoziţie cu vânzare de bijuterii şi minerale (18‑20 mai).
• Salon Auto, Moto, Tuning (17‑20 mai).

Vâlcea

• Zilele Râmnicului – serie de evenimente culturale (17‑20 mai).

Lumea Mare îţi doreşte weekend plăcut!

Aşa că hai să ne apucăm de treabă şi să te ajut puţin să te organizezi pentru vizita la Disneyland Paris.

Poţi să alegi un pachet oferit de o agenţie de turism, anul acesta fiind aniversar sunt tot felul de oferte, care s-ar putea chiar să te scutească de prea multe bătăi de cap. Cum noi suntem căpoşi de felul nostru şi ne place să ne organizăm pe cont propriu, hai să îţi spunem ce mai ştim, din proprie experienţă, ca să poţi face o comparaţie corectă.

În primul rând trebuie să îţi cumperi biletele, ieftin! Şi cum pe mine m-a ajutat Alina să aleg cea mai bună opţiune, tot de la ea am primit următorul sfat:

“În primul rând, pentru că în 2012 se împlinesc 20 de ani de când Disneyland Paris există, ai posibilitatea să ceri un bilet gratuit de ziua ta, care va fi valabil pentru o intrare în ambele parcuri timp de şapte zile după această dată. Adică ai opt zile să îl foloseşti. Dacă ziua ta a trecut, îl poţi cere şi pentru 2013. Oferta e valabilă o singură dată în viaţă. Bine de ştiut, dacă ai copii: şi pentru ei va fi gratuit de ziua ta, va trebui doar să precizezi asta când completezi formularul. Vei primi în 24 de ore un bilet electronic pe mail, dar ai grijă să îţi verifici şi spam-ul, în caz că nu îl primeşti în 24 de ore.

În caz că nu poţi să ajungi la Disneyland în perioada în care e ziua ta, încearcă site-ul următor, unde vei găsi bilete care pornesc de la 37 de euro. Pentru Disneyland nu e mult, te asigur. Dupa cum poti vedea, preţul biletelor de pe site-ul oficial e destul de mare.

Nu uita, înainte să pleci către marea aventură să îţi printezi rezervarea, cu care îţi vei putea cere biletul fizic odată ajuns la Disneyland. În unele cazuri vei fi lăsat chiar să intri cu aceea rezervare.”

Cum ajungi şi unde te cazezi

Chiar dacă eu nu mi-am permis asta, ar fi frumos, mai ales dacă ai copii, să stai la unul dintre hotelurile din parc. Oricum îţi va fi imposibil să combini vizita la Disney cu altceva în aceeaşi zi, aşa că nu prea are sens ca la 11 noaptea, când se închide, să mai mergi nu ştiu cât şi cu metroul până în centru. Deşi aş putea spune că până şi această încercare a fost o experienţă deosebită, să priveşti copiii rupţi de oboseală dar cu zâmbetul larg pe buze, însoţiti de părinţii mai veseli şi mai jucăuşi ca de obicei.

Mult mai multe detalii despre cât ne-a costat pe noi şi alte idei utile legate de transport şi cazare, poţi găsi în articolul ”Cât costă o vacanţă la Disneyland Paris“

Tot de la Alina, mai avem un sfat:

“Dacă îţi doreşti să stai câteva zile la unul dintre hotelurile din parc, te sfătuiesc să încerci să rezervi un sejur pe lastminute.com. Ofertele sunt destul de tentante uneori; recent un prieten a plătit 800 de euro/patru nopţi pentru patru persoane. E drept că intrările în parc nu au fost asigurate dar hotelul era de patru stele şi s-au simţit foarte bine. Iar în această perioadă există chiar  pe site-ul oficial Disneyland o ofertă cu cazare gratuită pentru copiii sub 12 ani si o zi suplimentară gratuită pentru toată familia.”

Cât de detaliat îţi planifici vizita

În primul rând e irealist să crezi că vei putea vedea şi încerca totul într-o zi. Ai nevoie de minim două şi tot nu va fi suficient. Dacă ai un copil mic şi o singura zi poţi să te opreşti doar la Disneyland Park, dacă e mai mult de atât, merită să ajungi şi la Walt Disney Studios Park (care e alături). Poţi studia o hartă interactivă înainte de a ajunge acolo, ca să îţi faci o idee. Dar oricât de bine ţi-ai face planul nu uita că atât de multe atracţii la un loc pot bulversa şi cel mai bun strateg. Aşa că sfatul meu preferat, pe care ţi l-am dat şi cu alte ocazii: lasă loc de surpriză, lasă loc de neprevăzut. Eu nu am apucat să studiez hărţi decât după ce am trecut de porţile parcului şi abia mai târziu în zi am început să folosim fast passurile (un bilet pe care îl iei de la anumite intrări pentru a reveni la o oră exactă şi a sta la o coadă mult mai scurtă). Dar nu am simţit că am pierdut prea mult timp iar copiii am văzut că rezistau nesperat de bine pe la cozi, în circumstanţele date.

Tot legat de fast pass-uri, la roller coastere (rock’n roller coaster-ul cu muzica celor de la Aerosmith e chiar fantastic!) te vor scuti de o grămadă de timp! Să nu mai spun de Turnul terorii sau de crush coaster-ul Nemo, unde e mereu plin. Atentie, atracţiile acestea sunt pentru adulţii FĂRĂ probleme cardiace.

Mâncarea la restaurante nu e chiar pentru toate buzunarele, aşa că noi ne-am dotat cu sandvişuri pentru toată ziua, lucru care ne-a fost de folos din două puncte de vedere: am cheltuit mai puţin şi nu am pierdut timp la masă – de multe ori le-am halit în timp ce aşteptam pe la o coadă. Copilul ne-a fost recunoscător pentru asta, oricât de atractive ar fi fost restaurantele tot n-ar fi avut linişte să stea locului pentru o activitate atât de plictisitoare cum e mâncatul! Precizare importantă: există restaurante unde poti lua masa cu personajele Disney, pentru copii poate fi interesant.

Cam atât îmi vine mie în cap acum, te rog şi te las să admiri amintirile noastre vizuale şi apoi să mă completezi sau să îmi pui întrebări!

“Prefer să ofer divertisment oamenilor şi să sper că vor învăţa ceva, decât să îi educ şi să sper că vor avea parte de divertisment.” – Walt Disney

Village Troglodyte / Rochemenier – Franţa

unde?

View Larger Map

Cei care au creat imperiul Disney şi parcurile de distracţie Disneyland au crezut în poveşti, au crezut în zâne şi vrăjitoare, în pitici sau uriaşi, în iepuraşi care vorbesc sau jucării care prind viaţă.

“Dacă poţi visa înseamnă că poţi realiza acel vis” spunea Walt Disney

Şi pentru că ei au visat, pentru că ei au crezut, noi astăzi putem să ne bucurăm de magie la orice vârstă şi să le oferim nu doar banii ci şi aplauzele noastre sincere.

Până nu ai propria ta experienţă la Disneyland nu ştii cum e cu adevărat. Poate trăieşti cu teama că va fi aglomerat, ca e sclipitor şi kitch, că eşti prea mare şi prea serios pentru asta sau… poate că te aştepţi într-adevăr la ceva minunat.

Dacă tu vezi o pălărie în locul şarpelui care a înghiţit un elefant s-ar putea să ai nevoie de un copil pe lângă tine, să te ajute să faci deosebirea. Dacă tu te emoţionezi că o vezi pe Albă ca Zăpada poate că ai nevoie de un copil care să treacă indiferent pe lângă ea, lăsându-te indignat în mijlocul mulţimii. Dacă te temi că cel mic se va speria în trenuleţul ce se aruncă trosnind, în maximă viteză, în tunele întunecate, vei vedea că ai avut dreptate. Dar vei avea poate surpriza, ca mine, să auzi după: “mai vreau o dată!”.

La Disneyland îţi poţi duce copilul din tine sau copilul care creşte alături de tine, unul neînlocuindu-l pe celălalt. Asta pentru că, aşa cum spuneam mai sus, experienţa Disneyland este unică şi personală şi nu prea poate fi anticipată. S-a creat ceva atât de frumos şi atât de bine pus la punct încât orice aşteptare îţi este depăşită. Şi trebuie să fii unul dintre încuiaţi ca să te apuci să cârcoteşti şi să spui că nu e adevărat, că e naşpa.

Cine nu a înţeles mare lucru până aici şi nu a priceput care e lagătura dintre zâne, aplauze, pălării, şerpi şi încuiaţi, e rugat să pună mâna să mai citească nişte poveşti şi să revină apoi cu temele făcute!

Cine a priceput poate să se uite mai departe pe fotografii, pentru că va şti foarte bine ce va vedea acolo, fără prea multe explicaţii. Eu mai multe nu vă spun pentru că vreau să vă las să vă bucuraţi de surpriză, la faţa locului.

Iar cine vrea mai multe detalii şi sfaturi despre cum să îşi organizeze excursia la Disneyland, este aşteptat şi mâine pe LumeaMare, pentru a citi continuarea şi a vedea al doilea set de fotografii.

Până acum am crezut că mi-am numit fetiţa Petra pentru că mi-a plăcut pur şi simplu numele şi mi-a fost inspirat de o prietenă din Austria. În timp ce am scris primul paragraf am realizat că e posibil să fie mai mult de atât. Am fost de asemenea întrebată dacă am numit-o pe Petra gândindu-mă la Iordania şi răspunsul este nu, ştiam de Petra din Iordania şi visam să ajung acolo dar nu acesta a fost motivul, cel puţin nu conştient.

Revenind la pasiunea mea pentru pietre, pot spune că nu am găsit niciun alt loc „pietros” pe lume, cel puţin până acum, care să mă bucure atât de mult vizual ca Petra. Dacă Dumnezeu şi-a încercat vreodată pensulele pe nişte stânci, atunci acesta este locul, garantat. Petra e pictată în nuanţe cărămizii, cu tuşe de portocaliu intens, galben, pe alocuri chiar albastru. Devine roz când soarele coboară, nelăsându-te să pleci dezamăgit că i se spune oraşul roz iar ea e… de fapt, roşcată! Folosesc femininul când vorbesc de Petra pentru că aşa simt că este: misterioasă, fermecatoare, puternică, ciudată şi… foarte, foarte abilă în a te face să cheltuieşti mult!

asta e pe stâncă, da!

Puţintică istorie ştim şi noi?

Menţionată încă din vechiul testament, loc de pelerinaj pentru că pe acolo a trecut Moise sau a fost înmormântat fratele lui, Aron, sit inclus în patrimoniul UNESCO şi în cele 7 noi minuni ale lumii, Petra a fost o putere de neîntrecut acum vreo două mii de ani, în perioada în care nabateenii au deţinut controlul asupra comerţului. În primele secole înainte şi dupa Cristos, în Petra se presupune că locuiau 30.000 de oameni, aşa că trecând dincolo de pietrele frumos colorate din natură ajungem şi la ceea ce a însemnat Petra ca oraş, cu amfiteatru, cu bulevarde, cu diguri şi canalizare (!?!), cu temple şi morminte uluitoare. Am citit în ghid că autorul roman Strabo a scris asta: „Nabateenii erau atât de strângători încât îi onorau pe cei care îşi creşteau averile şi îi penalizau public pe cei care le pierdeau”. Cu aceste averi nabateenii şi-au cumpărat independenţa faţă de romani, asta până când comerţul a început să se mute pe mare şi totul a început, încet, să decadă. Pe la anul 300 AD Petra decădea şi se dărâma, la propriu, un cutremur puternic contribuind şi el la asta. Sultanul Baybars se pare că a fost ultimul care a conştientizat frumuseţea oraşului, în 1276. După care lumea a uitat de Petra, sau a vrut să uite, până când un explorator suedez – Jean Louis Burckhardt – a intrat în Siq deghizat în arab, în compania unui beduin local. Apoi artistul David Roberts, despre a cărui călătorii va trebui să vă mai povestesc altădată, a venit cu foarte multe schiţe din Petra, atrăgând atenţia asupra oraşului sculptat în piatră.

Pe atunci Wadi Musa nu era un oraş, iar Petra era locuită de beduini. Acum Wadi Musa este un oraş în toată puterea cuvântului, care ştie să profite la maxim de tot ce aduce turismul, iar beduinii din tribul Bdul, cei care locuiau dintodeauna în peşterile de acolo, s-au mutat la rândul lor în case, în afara sitului. Femei din vest se căsătoresc cu beduini, toată lumea vorbeşte engleză, cămile, cai, măgăruşi şi trăsurici mişună activ în căutarea celor care şi-au obosit picioarele tropăind zi lumină prin una dintre minunile lumii. Vânzătorii de suveniruri te aşteaptă şi te invită peste tot, de la intrare până la treptele spre înălţimi, întreprinzătorii ştiu să aducă scaune şi ceai chiar şi în locurile mai puţin bătute, unde te-ai putea odihni şi admira priveliştea iar orice serviciu, chiar cel înclus în bilet, se plăteşte.

Petra pentru turişti

De la poartă poţi lua un cal care să te ducă până la Siq. Până la finalul zilei vei şti că orice porţiune pe care să nu o baţi cu piciorul contează. Dar, chiar dacă acest serviciu ar trebui să intre în preţul intrării, tot mai dai 2 sau 3 dinari în plus. E important să negociezi de la început cât. Nimic nu e gratuit, nici măcar cele mai frumoase pietricele culese cu atenţie de copii şi vândute apoi la tarabe.

Măgăruşul până sus la The Monastery începe să îţi fie vândut încă de la The Treasury şi într-un fel merită pentru amuzamentul copiilor, dar pe de altă parte nu merită pentru că se distrug treptele originale. Şi e păcat pentru că drumul până acolo e foarte frumos, se poate face pe îndelete în aproximativ o oră. Dacă îl iei vezi că sunt destui la intrarea pe traseu, lângă restaurant, după ce mai apuci să vezi ceva în jur, nu te grăbi să accepţi prima ofertă.

O excursie pe cal de o oră jumătate, pe o rută aerisită şi mai puţin bătută spre High Place of Sacrifice (se pleacă pe traseul acesta înainte de a intra în Siq) costă 30 JD de persoană şi mie personal mi-a plăcut foarte mult. Dar se poate ajunge şi pe jos, recomandabil cu ghid, sau gratis, din interior, există un drum uşor accesibil.

Pentru cămilă sau trasuricile care trec prin Siq nu am verificat preţurile, am preferat să amânăm „plăcerea” pentru deşert.

fată, tu cât ai făcut azi?

Mâncarea în interior e foarte scumpă, la varianta minimă se poate alege o lipie cu branză topită şi un ceai dar există şi un restaurant (la care dacă îmi aduc aminte servirea e de tip bufet deshis şi nu scapi cu mai puţin de 19 JD de persoană). Ia cu tine apă şi ceva de mâncat, vei prefera să stai undeva sus, pe o stâncă, să admiri priveliştea în timp ce îţi potoleşti foamea cu o investiţie mult mai mică.

Privelişte de pe High Place of Sacrifice

Iar dacă vrei să ştii când e cel mai bine de vizitat, anotimpurile cel mai potrivite ar fi primăvara (martie-mai) sau toamna (septembrie-octombrie). Eu cred că poate fi ok şi iarna, cu condiţia să nu ai ghinion de ploi. Vara în schimb trebuie să fii rezistent la temperaturi de pot depăşi 40 de grade. Iar anul acesta se împlinesc 200 de ani de la redescoperirea Petrei, aşa că poate că e chiar momentul să îţi faci planuri!

primavara

Pentru cazare poţi încerca un hotel de lux, aflat chiar la porţile de intrare în Petra, sau poţi alege unul dintre hotelurile mult mai ieftine de pe deal. Noi am stat la Al Rashid, cu 37 JD camera cu trei paturi, baie în cameră, internet şi mic dejun inclus. A fost foarte bine, până când au uitat să ne facă rezervarea la autobuzul ce trebuia să ne ducă spre Wadi Rum, dar asta e altă poveste. Ideea e să nu vă bazaţi pe ei în alte servicii.

Dacă alegi acest hotel sau altă variantă de udeva de pe culmile oraşului, e posibil să vrei un taxi la final de zi, chiar dacă distanţele sunt scurte. Negociază dur tariful pentru că se cere foarte mult, Wadi Musa fiind singurul loc în Iordania unde am simţit nu doar că se face turism dar că se profită puţin cam mult de asta!

Lăsând toate detaliile acestea la o parte, cum am mai spus aici, o zi nu ajunge pentru a vedea tot. Nici două, cum am avut noi. Într-o singură zi poţi trece doar prin Siq, pe la Treasury (unde ajungi oricum) şi poţi merge mai departe, fără prea multe opriri, până la The Monastery – Ad Dayr. Pe acolo pe sus ai câteva locuri de privelişte prin care merită să te plimbi. Şi uite aşa, uşurel, până când cobori, ziua se apropie de final. Dacă mai ai o zi poţi să ţi-o rezervi pentru urcat la High Place of Sacrifice şi explorat temple şi morminte. Şi dacă ar mai fi una, pentru că e nevoie de cel puţin 6 ore, ar merita să ajungi la mormântul lui Aron (Jebel Haroun), de unde ştiu că se vede absolut senzaţional toată întinderea şi unde sunt sigură că există ceva mistic în aer – nu o fi degeaba numit cel mai sfânt loc din Iordania şi nu ar fi altfel venerat atât de musulmani cât şi de creştini şi evrei.

Petra cu copilul

Unui copil îi este întotdeauna greu să meargă ore în şir. Îţi recomand să nu îţi pui ambiţia să vezi tot când eşti cu el, să îl pregăteşti cu mult timp înainte dacă nu ai chef să cheltui pe măgari, cai, cămile sau trăsuri, să ai dulciuri şi tot ce trebuie cu tine şi să îi acorzi suficiente pauze de odihnă pentru ca şi tu şi el să rămâneţi cu amintiri plăcute. Va fi bucuros să se caţere şi să exploreze toate găurile şi mormintele decât să admire faţadele laborios sculptate. Pune-l să descopere forme în stânci, ajută-l, dacă nu cumva e prea mic, să înţeleagă ce înseamnă 2000 de ani, povesteşte-i despre caravane şi cum se făcea comerţ cândva, dar nu insista prea mult pentru că se va plictisi repede. Pentru cine nu a aflat deja, când LumeaMică a ieşit din Siq, a spus un WOW scurt, după care a exclamat: “cămiiiiiiile!”. Interesele copiilor sunt mult diferite de ale tale, încearcă să ţii cont de asta şi totul va fi minunat.

Camiiiiiile!

Extra bonus

Şi dacă tot ai ajuns la Petra poate vrei să încerci o experienţă de gătit local, la Petra Kitchen, sau o vizită nocturnă, cu Petra by Night. Dar despre asta voi povesti în alte articole.

Mai multe detalii despre Petra, trasee, preţuri şi alte idei, găseşti pe site-ul oficial, Petra Park 

Eu mă opresc aici şi vă las să vă uitaţi la fotografii, pentru că ele „scriu” cel mai bine senzaţiile pe care le-am trăit acolo:

Intrarea la Petra şi ghidul pentru prima zi ne-au fost oferite de Jordan Tourism Board, pe care îi felicităm pentru deschidere şi pentru felul în care ştiu să promoveze turismul şi să interacţioneze cu bloggerii din toată lumea! Thank you!

]]> http://lumeamare.ro/2012/05/15/cele-mai-frumoase-pietre-din-lume/feed/ 0 http://lumeamare.ro/2012/05/15/extraterestri-printre-noi/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=extraterestri-printre-noi http://lumeamare.ro/2012/05/15/extraterestri-printre-noi/#comments Tue, 15 May 2012 10:30:10 +0000 Alex http://lumeamare.ro/?p=38362 Sau noi în lumea lor, dar cel mai bine mergeţi la Disneyland Paris pentru confirmare .

DisneyLand, Paris, Franţa

King’s Way, Jordan

SlowRide.ro este online şi, chiar dacă mai avem de lucru la el, poţi să ne răspunzi, să ne ajuţi sau să ne transmiţi feedbackul tău pe blog, pe facebook sau pe Twitter.

Dar hai să îţi spun mai multe despre proiect:

SlowRide este un blog de care ne vom folosi pentru a centraliza informaţii utile legate de condusul preventiv, sperând să contribuim, în timp, atât la sprijinirea tinerilor motociclişti cât şi la o mai bună înţelegere şi percepţie a fenomenului moto în Romania. Ne propunem să strângem sub un singur acoperiş o parte dintre informaţiile existente la momentul actual despre condusul preventiv, siguranţa rutieră şi metodele de îmbunătăţire a traficului, generând astfel o bază de date care să poate fi folosită atât de motociclişti cât şi de automobilişti.

Nu avem pretenţia că le ştim pe toate, dimpotrivă, acest proiect va fi ca un drum la care vom învăţa şi noi mai multe. De aceea vom face tot posibilul să împărtăşim din impresiile şi sfaturile celor care au mai multă experienţă ca noi, culegând impresii, interviuri şi informaţii atât din România cât şi din alte părţi de lume, din ţările în care comunităţile moto au alt statut, altă vechime. Cu siguranţă că exemplele vor fi mai grăitoare decât teoriile.

Iar când vom considera că am strâns destule modele şi date, vom încerca să ajungem în şcoli şi să dăm mesajul mai departe, către cei care vor deveni în curând şoferi sau motociclişti.

Ne vom lupta cu prejudecăţile, cu lipsa de cunoştinţe, cu iresponsabilitatea sau imprudenţa şi cu orice altceva care ne poate pune viaţa în pericol. Nu va fi uşor dar e vorba de viaţa noastră si a copiilor noştri, aşa că sunt convinsă că orice efort va fi justificat.

Până acum ne-am înhămat la treaba asta trei fete cucuiete: eu, Ina şi Alexa. Şi presimt că ne va prinde şi Lorena din urmă, nu de alta dar nu ne grăbim . Şi să nu uit să îi mulţumesc Herminei, pentru logo:

PRIMA CĂLĂTORIE: Cum povestea aceasta face parte din LumeaMare, eu cu Ina vom pleca uşurel, vinerea aceasta, în prima excursie de documentare, încercând să culegem pentru toţi cei muşcaţi de aceeaşi pasiune ca noi impresii, trasee, informaţii şi interviuri din Austria, Germania şi nordul Italiei. De la Munchen vom lua şi o motocicletă BMW pentru testare – mulţumim pe această cale BMW Group România şi BMW Motorrad pentru susţinere şi ajutorul în organizarea unor posibile întâlniri!

Din păcate bugetul pentru această excursie este limitat ba chiar insuficient (aspect ce oricum nu ne va împiedica să plecăm!) iar eforturile noastre sunt voluntare, aşa că orice susţinere şi ajutor din partea ta ne-ar fi util: o gazdă pe drum sau o recomandare de cazare uşor abordabilă, sugestii de organizaţii de profil pe care am putea să le întâlnim, aspecte ale motociclismului sau legilor din alte ţări despre care ţi-ar plăcea să aflăm mai multe, trasee pe care să nu le ratăm… aştept propunerile tale cu drag! (Promitem să revenim cu traseul final, cât de curând)

Iar dacă vrei să susţii financiar proiectul, vei beneficia de expunere atât aici, pe LumeaMare, cât şi pe SlowRride.ro. Nu există limită minimă de sumă, orice contribuţie va fi răsplătită. Gândeşte-te că nu o faci pentru mine ci pentru o comunitate, asta dacă ai şi tu acelaşi spirit ca noi şi crezi că schimbarea poarte să înceapă şi de la tine.

Iar dacă nu poţi să ne ajuţi financiar, dă măcar mai departe vestea şi invită-ţi prietenii să se aboneze la SlowRide.ro, pentru a fi informaţi imediat ce începem să postăm noutăţi pe blog:

Îţi mulţumesc pentru atenţie şi îţi doresc o săptămână în care să nu uiţi că mai încet înseamnă mai sigur şi că un gest făcut în grabă, în trafic, poate scurta pe nedrept viaţa ta sau a altcuiva!

PS: Răducu, acest proiect este şi pentru tine, ştiu că de acolo de unde eşti ne vei susţine şi vei dori să reuşim!

Ne-am întors spre înserat spre tabăra de bază şi am descoperit pe foc, deja bolborosind uşor, două oale: una cu orez, alta cu iaurt, condimente şi carne de capră.

iar nu după multă vreme ne-am aşezat la masă:

Nu pot să spun decât un singur cuvânt- genial.

Nu înţeleg nici acum de ce nu m-am uitat pe reţetele de mansaf înainte de a pleca de acasă, nu de alta dar să ştiu la ce îmi storc ochii când mă uit printre rafturile magazinelor.  Aşa că în neştiinţa mea am fotografiat condimentele …. şi atât.

De ce reţeta este simplă? Pentru că este. De ce este complicată? Pentru că este. . Avem deci o dilemă, iar dilema se leagă chiar de definiţia preparatului – carne de miel fiartă în jameed. Ups – jameed – adică bulgări de iaurt uscat de capră. Am căutat dar nu am reuşit să găsesc pe la măcelăriile arăbeşti de prin Bucureşti. Aşa că am scris la prietenii de la Petra Kitchen, care, alături de alte căutări adânci pe internet, au înlocuit jameed cu iaurt (gen de băut, sau labneh – adică o cremă de iaurt). Am testat înainte ceva iaurturi, dar, invariabil ajungeam la varianta carne de miel fiartă în  … brânză de casă şi zer, că nu rezista iaurtul la o aşa mare încercare.

Cum mansaf este un preparat care se pregăteşte pentru ocazii speciale, pentru prieteni, pentru familie, nu puteam să nu îl pregătesc pentru Poveştile din LumeaMare.

Şi  cum în preumblările mele prin magazinele arăbeşti din Bucureşti am intrat în vorbă cu măcelarii – bucătarii, am mai aflat nişte mici trucuri. Aşa că începem.

O mică avertizare de început: cantităţile sunt pentru …. să zicem mai multe persoane, şi asta pentru că în mod tradiţional preparatul trebuie să intre într-o tavă ca asta :

Spălăm carnea de miel / oaie / capră – ce găsim printre puii şi porcii de fermă de la noi şi o punem la fiert cu un pic de sare. Să tot fie vreo 4 – 5 kg. Eu am avut două pulpe de oaie şi una de miel (cu tot cu os). Dacă ştiţi cum să cereţi, carnea vi se va porţiona delicat şi bărbăteşte în acelaşi timp, nu cu barda, ci la fierăstrăul electric. Vei obţine astfel nişte tăieturi curate, fără fragmente de oase. Se fierbe deci uşor, la foc mic, în jur de 1 oră şi jumătate – două.

Între timp punem în apă şi spălăm bine 2 kg orez şi îl lăsăm în apă până îi vine rândul.

Tot în acelaşi între timp prăjim uşor într-o tigaie, cu ulei sau fără – alegerea colesterolului dumneavoastră – aproximativ 150 g seminţe de pin şi 300 g migdale (tăiate mărunt) până capătă o culoare frumoasă galben auriu spre maroniu dechis. E bine să luaţi de pe foc un pic înainte de a ce colora aşa frumos, pentru că, din cauza căldurii reziduale, procesul va continua pâna la obţinerea unei non-culori, adică negru şi asta nu e bine pentru că e … amar.

Acum vine partea complicată a reţetei, pentru că până acum a fost simplu, nu-i aşa?  IAURTUL.

Eu am folosit un amestec de iaurt de oaie (400 g), iaurt de vacă (600 g) şi cremă de iaurt (labneh – 400 g) pe care le-am amestecat cu mixerul. Am adăugat 2 ouă şi 2 linguri de făină şi am amestecat bine de tot cu mixerul.

Gata s-a fiert şi carnea.

Împărţim zeama în două. O parte se duce către orezul pregătit şi spălat şi care a trecut preţ de 5 minute prin tigaia şi restul de ulei în care s-au prăjit seminţele de pin şi migdalele (raport o cană de orez la o cană şi un sfert de zeamă) – 15 – 20 minute la foc mic şi deja avem o parte a preparatului gata.

Cealaltă parte se adaugă uşor sub agitare continuă la amestecul de iaurturi. Se adaugă două linguri de condiment pentru mansaf (baharat – un amestec de cardamom, chimion, coriandru, cuişoare, nucşoara, piper, scorţişoară), se amestecă şi se aduce recipientul pe focul dat spre mediu – mic şi se continuă amestecarea până se apropie de fierbere. Se adaugă bucăţile de carne şi se continuă fierberea uşoară timp de 20 – 3 0 minute amestecând din când în când sau continuuu (în funcţie de cât de sigur te simţi că nu vei avea un preparat cu brânză în loc de iaurt ). Varianta tradiţională presupune fierberea de la început a cărnii în supa de iaurt. Pe de altă parte, orezul făcut cu zeama de la carne este foarte bun.

Pe o tava mare pune o lipie sau dacă găseşti – shrak sau markouk, un strat de orez, bucăţile de carne peste care se adaugă sosul de iaurt.

Se presară un amestec de pătrunjel  şi mentă proaspete, tocate, şi amestecul de seminţe pregătit între timp.

Gata şi poftă bună.

Cum se mănâncă în mod tradiţional vedeţi în filmuleţul de mai jos (chiar şi prinţii mănâncă aşa). Enjoy .

La noi în România merge un Vinul Cavalerului – Merlot 2010  de la S.E.R.V.E., la ei un ceai cu frunze de mentă.

Una peste alta, pe cei care v-aţi bucurat alături de noi de o duminică frumoasă, sper că v-am îmbunat cu reţeta de mansaf gătită de Alex (ne cerem scuze pentru aromele orientale pe care le-am lăsat în urma noastră la Ceainăria GreenTea) şi cu paharul de Vinul Cavalerului Merlot 2010 oferit de S.E.R.V.E. Iar pentru că nu ne-a fost tocmai uşor să fim şi organizatori şi povestitori, vă invităm să ne ajutaţi şi să ne spuneţi şi voi cum a ieşit ….

PS: Mulţumim Liliana Vizitiu şi Cătălin Nenciu, cei care ne-au luat în serios şi au răspuns provocării de a veni costumaţi cu ceva specific! Şi mulţumim Adriana Nan, care ne-a ajutat să scriem mesajele în arabă de pe cărţile poştale.