(A fost o petrecere pe teme, iar noi eram pe la secţiunea flower power, ca să înţelegeţi.)

Şi acum să văd dacă pot să vă fac şi pe voi fericiţi. Cum lansarea oficială Zonga va fi abia în aprilie (se urcă încă muzică la greu pe acolo dar merită să aruncaţi un ochi pentru că e foarte bine conceput) şi cum eu am posibilitatea de a asculta deja muzică şi pot să mai invit încă 3 persoane, aştept să îmi spuneţi că vreţi şi… vă bag cu pile Primii 3 comentatori care îşi doresc asta primesc invitaţia!

Trebuie să mă prind şi cum se fac invitaţiile, dar mă documentez eu până luni!

Un weekend fericit şi cu multă muzică vă doresc!

Profilul degustării s-a potrivit perfect cu tema Poveştilor din LumeaMare ce urma să aibă loc câteva zile mai târziu – Argentina.

Salentein, o poveste ce începe din 1999 când a fost culeasă prima recoltă, proprietatea unui grup de investitori olandezi, un nume dat după un castel din Olanda.

În Valle de Uco – Mendoza, este concentrată aproape 70% din producţia de vinuri a Argentinei. Cu o temperatură medie de 14 -16 grade, altitudini între 1000 – 1700 m deasupra nivelului mării, precipitaţii reduse, peste 330 de zile cu soare / an, diferenţe de aproape 16 grade între zi şi noapte, irigaţii cu ape rezultate din topirea gheţarilor, toate acestea la un loc fac din vinurile produse aici nişte vinuri speciale, cu particularităţi de gust şi culoare pe care eu le pot denumi într-un singur cuvânt – prietenoase. Puteţi vedea aici un pic din ceea ce înseamnă aceste locuri, alături de culură, oameni, vie, domeniul Salentein:

Datorită specificului microclimatului, practic peste 90% din vinurile Salentein sunt organice (fără pesticide), rădăcinile ajung adânc în pământ ceea ce le conferă şi un gust mineral pronunţat.

Aici, în aproape 700 de hectare Salentein, în trei Fincas (El Oasis, La Pampa şi San Pablo)  cultivă varietatea specifică vinurilor argentiniene, semnătura specifică a Malbec-ului, precum şi alte varietăţi: Chardonnay, Merlot, Pinot Noir, Tempranillo, Cabernet Sauvignon.

 Prezentarea lui Rob van Oorschot, director regional de vânzări al Bodegas Salentein ne-a condus un pic prin istoria vinului argentinian, printre formele de relief ale Argentinei şi în special ale regiunilor viticole importante (Mendoza şi San Juan).

Am degustat:

Callia Magna Shiraz 2008 – un Shiraz tipic pentru San Juan, un vin elegant, nu prea greu cu arome pe vanilie şi un pic spicy. Este foarte prietenos şi cu cei care beau de regulă un vin bun, cât şi cu cei care îşi fac intrarea   în lumea vinului. După impresiile celor 30 de participanţi la Poveştile din LumeaMare în paşi de tango, vinul îşi merită pe drept cei 44 de lei.

Salentein Reserve Cabernet Sauvignon 2008 – 100% Cabernet Sauvignon ţinut 14 luni în butoi de stejar (nu sunt folosite butoaie noi, ci cele aflate la a 2-a sau a 3-a generaţie), un vin cu gust intens de fructe negre.

Salentein Reserva Malbec 2009 – un Malbec tipic pentru Argentina, prune uscate ce se schimbă uşor pe măsură ce îmbătrâneşte, dezvoltând un al doilea set de arome – cigar, tobaco (sâ-l credem pe cuvânt pe Rob). Un vin tare, tare plăcut în gură, ţinut în butoaie de stejar franţuzesc aflate la a 2 sau chiar a 3-a generaţie. Se pretează la 6-8 ani îmbătrânire în sticlă.

Salentein Numina 2007 - un asamblaj de Malbec (85%) şi Merlot (15%) , procente valabile pentru anul 2007. În fiecare an diferă procentajul şi varietăţile din care este asamblat aşa că uitaţi-vă pe etichetă. Cele două soiuri suznt fermentate separat, sunt ţinute apoi în butoaie noi de stejar timp de 12 luni. Rezultă un vin de un roşu închis cu arome de smochine afumate.

Grand Callia Winemaker’s Reserve 2007 - un vin care ne-a plăcut mult de tot, chiar mai mult decât ultimul vin degustat . Un vin care provine tot din regiunea San Juan (30% Shiraz, 20% Malbec, 20% Merlot şi 20 % Tannat). Fermentaţie în inox, ţinut apoi 12 luni  în butoaie de stejar american. Ne-a dus foarte aproape cu gândul de aromele şi gustul unui Chateauneuf-du-Pape. Este un vin pe care să-l deschizi şi să-l laşi să respire cel puţin o jumătate de oră. O parte din butucii de vie au 40-45 de ani.

Salentein Primus Malbec 2006 – ultimul vin degustat, un vin la care poţi spune Just Malbec, ţinut în butoaie de stejar, întotdeauna noi, timp de 18 luni. Puternic şi soft în acelaşi timp, un post-gust de durată cu  arome de prune şi afumat.

O caracteristică a vinurilor reliazate de Salentein este că sunt nefiltrate, aşa că nu trebuie să te sperie eventualele reziduuri de pe fundul paharului, la care cu siguranţa vei ajunge .

Preferatul nostru a fost Grand Callia Winemaker’s Reserve 2007 … pe care l-am şi cumpărat.

 Aşteptăm şi următoarele degustări organizate de Vinexpert care se anunţă de pe acum  foarte interesante.

PS. cu siguranţă zona Mendoza este un loc pe care nu ar trebui să-l ratezi când ajungi prin Argentina, dacă îţi place vinul bun şi natura. Bienvenida a Mendoza, şi zău că mi-ar plăcea să stau câteva zile aici.

Reţeta plăcintei spanakopita este moştenire de la bunica mea grecoaică… sper să vă placă. Kali Orexi! Poftă bună!

Ingrediente pentru a obţine o tavă de plăcintă – eu am folosit tava standard de dimensiunea cuptorului:

• 250 g foi de plăcintă proaspete sau decongelate  – 12 foi erau la mine
• 350 g telemea de vacă sau oaie – eu am folosit de oaie
• 500 g de spanac proaspăt, spălat şi curăţat
• 150 g iaurt gras şi dens
• 3 ouă
• o lingură bună de unt pentru a căli spanacul
• un căţel de usturoi zdrobit cu furculiţa
• 120 g de unt pentru a unge foile de plăcintă
• 2 linguriţe de mărar uscat sau proaspăt
• un vârf de praf de nucşoară (dacă vă place), sare, piper

 Întâi pregătim spanacul: punem lingura de unt într-o tigaie mare, când s-a topit adăugăm usturoiul zdrobit şi spanacul şi îl lăsăm să se călească 5-10 minute până se înmoaie (nu-l fierbeţi prea mult pentru că apoi oricum îl dăm la cuptor). După ce spanacul s-a răcit puţin îl strecuram bine printr-o sită pentru a elimina toată apa în execes (spanacul lasa o grămadă de apă). Eu l-am stors şi cu mâinile pentru a fi sigură că devine cât mai uscat, apoi mărunţiți-l (cu ajutorul unui cuţit sau foarfece de bucătărie) şi puneţi-l într-un vas încăpător.

Într-un alt vas mărunţim brânză telemea (cu mâinile sau cu răzătoarea), adăugăm iaurtul şi amestecăm puţin pentru a obţine un amestec cât mai omogen.

Într-o farfurie batem uşor ouăle cu o furculiţă, punem mărarul, nucşoara, piperul, sarea şi adăugăm ouăle peste brânză şi iaurt. Amestecăm bine din nou. Turnăm compoziţia peste spanacul mărunţit, amestecăm în continuare şi gata, am obţinut umplutura pentru spanakopita.

 Tapetăm tava cu hârtie pergament, încălzim cuptorul la 180°C, topim untul (120g) şi începem asamblarea plăcintei direct în tavă: punem în tavă o foaie de plăcintă, o ungem bine şi repede cu unt, adăugăm o altă foaie, o ungem cu unt şi apoi aşezăm a treia foaie de plăcintă şi ultima, o ungem cu unt  şi vărsam o treime din compoziţia de brânză cu spanac distribuind-o cât mai omogen pe suprafaţa foii. Adăugăm alte 3 foi de plăcintă cu acelaşi procedeu (fiecare unsă cu unt), o altă treime de umplutură, alte 3 foi, ultima treime de umplutură şi finalizăm cu 3 foi de plăcintă. Ungem bine suprafaţa cu unt şi cu ajutorul unui cuţit ascuţit şi cu lama lată tăiem plăcinta (inciziile trebuie să fie destul de profunde) în pătrate de aproximativ cinci cm… Nu staţi să măsuraţi, ideea e ca plăcinta se taie înainte pentru că aşa se coace mai bine şi apoi e mai uşor de servit. Dacă v-a mai rămas unt topit folosiţi-l pentru a stropi plăcinta.

Dăm la cuptor (180°C) pentru aproximativ 25 -30 de minute sau până când suprafaţa devine aurie.

Va rămâne doar să vă înfruptaţi şi unde mai puneţi că, dacă aveţi copii, aceștia vor fi încântaţi să mănânce o plăcintă şi nu doar inamicul verde sub formă de  spanac!

Notă: Cine n-are Ancutză, să-şi cumpere!

]]> http://lumeamare.ro/2012/02/03/spanakopita-deliciu-din-grecia/feed/ 6 http://lumeamare.ro/2012/02/02/declaratia-de-fericire-48/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=declaratia-de-fericire-48 http://lumeamare.ro/2012/02/02/declaratia-de-fericire-48/#comments Thu, 02 Feb 2012 14:22:37 +0000 Roxana http://lumeamare.ro/?p=34136 Se întâmplă uneori, în drumurile noastre mai lungi sau mai scurte, să ne iasă în cale oameni a căror poveste să fie atât de frumoasă încât să fie suficientă pentru a ne face fericiţi. Aşa sunt Irina şi Gab, pe care Alina i-a adus în vizită la noi pe blog, asigurându-mi o porţie sănătoasă de fericire pe ziua de ieri.

Poate că a citi un interviu nu egalează cu a cunoaşte un om, dar cât de fericită sunt că există comunicarea online! Dovadă este chiar Alina şi oamenii pe care ea are un talent deosebit să îi descoasă! Sau alţi membri din echipă pe care aşa i-am cunoscut. Sau parteneri şi sponsori la Poveşti din LumeaMare pe care mai întâi i-am contactat online. Şi aş putea face o listă lungă aici, dar mai bine vă păstraţi puţin timp pentru a citi interviurile de mai sus.

O seară fericită să aveţi!

Arad

• ExpoTexStil – târg de îmbrăcăminte şi încălţăminte (1-5 februarie).

Bacău

• Târg de îmbrăcăminte şi încălţăminte (1-5 februarie).

Braşov

• Târg de produse autohtone (4-5 februarie).

Bucureşti

• Sărbătoare cu muzici – Muzeul Ţăranului împlineşte 22 de ani de la reînfiinţare (5 februarie).
• Cântece şi jocuri la gura sobei – program de activităţi pentru copiii cu vârsta între 2 şi 6 ani (4-5 februarie).
• Ateliere de ilustraţie de carte – atelier de creaţie pentru copiii de 6-13 ani (4-5 februarie).
• La Antipa, în spatele uşilor închise – tema seminarului este „Ce sunt şi câte specii de mamifere există în fauna României?” (4 februarie).
• Dressing Room – târg de haine şi accesorii (4 februarie).
• Atelier de mărţişoare (5 februarie).
• „Mit, Ficţiune şi Realitate” – expoziţie de figurine din ceară (5 ianuarie – 8 februarie).
• Atelierul Năzdrăvanilor, editia a-7a (4 februarie)

Cluj

• Cupa Răchitele – campionatul naţional de escaladă pe gheaţă (3-5 februarie).
• Expoziţie fotografică de concert – imaginile expuse surprind artişti şi formaţii din sfera muzicală naţională şi internaţională (21 ianuarie – 5 februarie).

Maramureş

• FreeRide Challenge – concursuri de schi şi snowboard (3-5 februarie).

Sibiu

• Cupa speranţelor sibiene – concurs de schi alpin (5 februarie).

Suceava

• Weekendul gastronomiei franţuzeşti – preparate ale bucătăriei franceze pregătite chiar de un bucătar francez (3-5 februarie).
• Târgul colecţionarilor – târg de obiecte atinse de patina timpului (4-5 februarie).

Lumea Mare vă doreşte weekend plăcut!

“Mă Mut la Mama” este un proiect pus la cale de doi oameni de televiziune, Andreas Petrescu, prezentatorul “Tonomatului de pe 2” care a scris această piesă de teatru, şi Gabriel Fătu, da, îţi amintești bine, acel farsor de la OTV, proiect dedicat în întregime actriţei Adriana Trandafir. Povestea are un succes indiscutabil la public (mi-am dat seama după cum au râs şi au aplaudat la final spectatorii de mi s-au umflat palmele şi ei nu se mai potoleau), şi de ce n-ar avea atâta vreme cât se bazează pe o poveste foarte posibilă din viaţa de zi cu zi: o mamă singură în vârstă de 57 de ani cu doi băieți mari, Gabriel şi Andrei, la casele lor (vorba românului), a fost o femeie chinuită în tinereţe, văduva unui alcoolic violent, care şi-a sacrificat studiile şi cam toată viața personală pentru a avea grijă de familie şi care descoperă că şi la bătrâneţe se poate îndrăgosti. Astăzi îşi aşteaptă iubitul într-o primă vizită, iar asta n-ar fi rău dacă ar avea loc de băieţii ei care îi bat la uşă în căutarea consolării (într-un mod râzgâiat şi egoist, nevrând până în ultima clipă să accepte că acest individ ar putea avea prioritate în sufletul mamei), unul părăsit de soţie (pentru o femeie) iar altul și el cu probleme în căsnicie. De aici urmează un lung şir de încurcături, replici haioase și tensiuni, de fiecare dată culminate cu aplauze binemeritate. Așadar, nu mereu este nevoie de un dramaturg clasic sau actori consacrați, ci de o poveste de viață care, probabil din saturația de senzațional și dramatic, îi captivează pe spectatori.

În timp ce “Mă Mut la Mama” m-a sensibilizat și m-a determinat să mă pun și în pielea părinţilor măcar pentru o secundă, “Sex on the Bici”, inspirată din piesa “Dorințele sexuale ale soţului meu aproape m-au înnebunit” de John Tobias, mi s-a părut aproape caraghioasă, fiind amestecul ideal de gesturi vulgare şi replici pe măsură. De ce o recomand totuși? Pentru că râsul este o terapie extraordinară după o săptămână încărcată de muncă! Apoi pentru că este o ocazie de a-l vedea pe Florin Călinescu jucând într-un spectacol (pentru mine a fost o premieră), deşi asta ține de gusturile fiecăruia…
Ce am urmărit eu pe scena Teatrului Mic a fost o poveste picantă despre un bărbat trecut de prima tinereţe (Doru Ana) cu ceva probleme pe plan sexual care încearcă să se “învigoreze” urmărindu-şi, ascuns în dulap, soţia cum se lasă cucerită de administratorul blocului, nimeni altul decât Florin Călinescu. Pe lângă această dorinţă, povestea se umple de fetişisme, soţul având nevoie să se îmbrace în haine de damă, să poarte botniţă sau să fie biciuit (desigur, în cel mai ilar mod cu putinţă). Unde mai pui că Florin Călinescu, adicătelea personajul său, un domn Connelly, este îngrozit de avansurile doamnei şi să vezi ce îngrozit e când îl reperează pe soţ urmărindu-i şi afişându-şi pantofii cu toc în cel mai crăcănat mod pe care l-am văzut vreodată! Da, este un spectacol aparte în sensul frumos, care nu sare calul doar de dragul râsetelor groteşti. În plus, am avut plăcerea de a o remarca în rol secundar pe Andreea Grămoşteanu, pe care eu personal am adorat-o ca actriţă, alaturi de Mirela Zeţa, în serialul “Mondenii” de pe Prima TV.

Ei, vezi, chiar nu au nimic în comun aceste piese, şi totuşi ţi le recomand. Ar fi păcat să le ignori în programul Teatrului Mic, mai ales că “Mă Mut la Mama” se joacă taman pe 14 februarie (aviz amorezaţilor), la ora 19:00, iar “Sex on the Bici” pe 19 februarie, aceeaşi oră. Biletele costă între 12.5 și 25 de lei și pot fi achiziționate de la casa de bilete a teatrului (recomand cu măcar o saptămână înainte) sau online de pe site-ul eventim.ro.

Sursa foto: www.teatrulmic.ro

«Ai putea să te prezinţi pe scurt, te rog? Spune-mi trei momente marcante din viaţa ta pentru ca cititorii mei să te cunoască mai bine.» 

«Sunt născut în ’83, la Lugoj. După ce am terminat liceul, vreo șase ani am stat la Timișoara ocupându-mi timpul cu facultatea și apoi cu un pic de muncă. Am lucrat într-o mică firmă de web-design, împreună cu doi foști colegi de facultate. Mi-am dat seama că greu aș găsi un job mai bun decât atât și mi-am dat seama că totuși nu-mi prea convine. Deci am concluzionat că nu-mi prea convine să am un job. Așa că mi-am dat demisia; jumătate de an am stat prin Timișoara, cu urechile ciulite în direcțiile care mă interesau, și tot nu am găsit nimic interesant de făcut. Așa că m-am gândit că poate găsesc altundeva: la Stanciova. Unde m-am și mutat în primăvara lui 2011, împreună cu prietena mea, Irina.

Momente marcante din viața mea. În facultate am citit o carte despre o gorilă vorbitoare care mi-a schimbat un pic perspectiva asupra vieții. Dacă e cineva curios, se cheamă Ishmael, de Daniel Quinn. Dacă săpați un pic pe Internet veți găsi și o traducere în limba română. După facultate am cunoscut-o pe Irina și am făcut împreună cu ea un site pe nume dincolodebani.ro, pentru produse și servicii gratuite. Interesul principal este construirea unei comunităţi locale. Oameni care se ajută unii pe alţii cu orice.

Iar un alt moment marcant ar trebui să fie mutarea la Stanciova, nu?»

«Descrie-mi o zi din viaţa ta şi a Irinei. E valabil şi în cazul vostru ce zicea Brăduţ Florescu, despre oamenii “care nu fac nimic”?»

Am citit articolul lui Brăduţ Florescu. Mi se pare că viaţa noastră nu este nici pe departe atât de agitată. El spune că „libertatea e un full-time job, cu program peste program, concedii puţine şi un şef al naibii: tu”. În Călătorie spre Soare-Răsare, Leo povestea că poţi face din viaţă multe lucruri. O poţi face să fie un full-time job, o luptă, o datorie sau o închisoare, dar că lui i se pare că viaţa este cea mai frumoasă atunci când este un joc. Şi eu sunt de aceeaşi părere. Am puţine lucruri programate în avans şi adesea fac cam ce am chef. Cu alte cuvinte, pentru mine este mai mult un concediu decât un job.

Dar să nu fac prea multe lucruri programate în avans nu înseamnă că nu fac nimic. Şi eu fac lucruri, doar că în alt ritm. O zi din viaţa mea depinde foarte mult de sezon, ceva ce nu se întâmplă prea des cu orăşenii având impresia că trăiesc separaţi „natură” cea haotică. Iarna asta am stat frumos în casă şi am făcut focul. Stând tot în casă, am petrecut mai mult timp la calculator decât în alte anotimpuri, și cu ocazia asta am scris cod (Ştiu WordPress PHP) şi l-am scris frumos. Cred că niciodată nu mi-a plăcut atât de mult. A ieşit un plugin de WordPress cu care mă mândresc grozav şi care, cu toate că încă nu a prins avânt, cred că va avea un succes destul de mare. Se poate găsi aici.

În celelalte sezoane am petrecut mai mult timp pe afară. Facem permacultură. Am pus grădina, am îngrijit-o şi am recoltat. Am cules prune şi am făcut ţuică, dar şi struguri pentru vin. Ne creştem căţelul care deja a atins dimensiuni considerabile. Mai repar una-alta pe lângă casă. Rar ne plictisim.

Ocazional mai şi scriem pe blogul satului , pe situl permacultura.ro sau pe firdepir.ro. Permacultura e o metodă de a proiecta sisteme agricole şi aşezări umane, totul cât mai sustenabil, încercând modelarea lor pe baza ecosistemelor sălbatice. Firdepir.ro este o revistă online. Suntem mai mulţi autori acolo, iar punctul comun a fost, este şi probabil că va fi un mister. Mie îmi place să cred că are legătură cu animismul, un materialism spiritual sau o spiritualitate materială.

Pe lângă toate astea, de câteva luni ne-am apucat să dăm ore copiilor din sat. Îi ajutăm cu orice materie de scoală şi nu numai, îi învăţăm să folosească internetul şi calculatorul, etc.»

 «Cum e locul în care trăiţi, tu şi Irina? Din câte ştiu, se întâmplă multe lucruri frumoase acolo.»

 «Locul în care trăim se cheamă Stanciova şi într-adevăr se întâmplă multe lucruri frumoase pe aici. Ceea ce îl face deosebit şi motivul pentru care l-am ales în loc de alte sate este faptul că a mai avut loc un val de orăşeni mutaţi la sat aici acum vreo 10 ani. Şi-au făcut o asociaţie pe nume EcoTopia şi s-au mutat aici. Aşadar avem pe lângă noi oameni cu valori relativ similare plus că sătenii sunt obişnuiţi cu orăşeni veniţi la sat şi nu se uită chiar aşa de strâmb la noi cum probabil s-ar uita în alte sate.

Şi printre cele mai frumoase lucruri de aici este faptul că reprezintă un loc destul de sigur pentru a-ți petrece sfârşitul lumii. V-am speriat un pic, nu-i aşa? Desigur, nu vorbesc despre sfârşitul lumii de tot, ci doar despre sfârşitul lumii aşa cum o ştim noi. Paradigma creşterii infinite este în proces de coliziune cu un perete implacabil (până şi analiştii economici au început să vadă asta): planeta este finită, şi din fericire încă nu am reuşit să colonizăm alte planete.»

Precizare: câştigătoarea de ieri e Andreea E.!

Cristina Andone m-a făcut şi pe mine fericită aseară, aşa că are sigur un borcănaş nou cu zâmbete, pe raft. Până aseară nici nu ştiam cine este (la mine asta e normal, sunt ruptă de mass media sau de domeniul în care am activat atât) dar am căutat pe google să văd cine e responsabilă pentru momentul meu de fericire şi am aflat, am găsit şi blogul ei, la fel de frumos scris, păcat că prea rar actualizat. Eu aş vrea să o mai citesc, dar până una alta o să urmăresc această serie de cărticele!