Passant, qui est-tu?
Que cherches-tu?
Est-tu pret a partager ta vie,
pour mieux te retrouver?
Acum vreun an, in vara, mai pe inserat, ma pregateam sa incalec pe Blanoasa in fata Patriarhiei, unde facusem niste poze. Cantarindu-ma din ochi, cu o bere in mana, un tip barbos cu plete, nici tanar nici batran, semana vag cu Iisus intr-o camasa cu carouri si blugi. Pana la urma se decide sa-mi vorbeasca. “Esti gata?” “Aproape gata”, spun eu gandindu-ma ca mai trebuia doar sa pornesc motorul. “Si eu sunt gata”, zise el. “Noi sa fim sanatosi”, adaug eu chinuindu-ma, ca de obicei, sa bag si manusile pe maini. “Ofensiva de toamna va incepe curand”, imi sopti el. “De data asta vom actiona la cel mai inalt nivel!” adauga apasat, aratand in sus. “Pai crezi ca avem vreo sansa de izbanda?” il intreb, privindu-l cu compasiune. “Am senzatia ca nu esti indeajuns de pregatit”, imi spune el cu un soi de intelegere si dezgust in timp ce se indeparta incetisor…Am plecat si eu si in scurta vreme aproape ca uitasem discutia. Mi-am reamintit-o la spital dupa ce am reusit performanta sa-mi rup tibia si peroneul calare pe Blanoasa. Bonus, o tija foarte frumoasa si doua suruburi. Omul avusese dreptate, nu eram prea pregatit.
Pretextul
Tot in vara aia varul meu Mihai Vioreanu, fost component al nationalei de rugby a Romaniei, a avut cununia religioasa cu Orla, aleasa inimii lui din Irlanda, in Brasov. Ei, nu-i nimic, m-a consolat el, lasa ca poate ma onorezi macar la cununia din Dublin, pe care o sa o facem anul viitor. Mda, nu stiu ce sa zic. Cine stie, poate vii pe motor…Am ramas cu telefonu in mana si ochii in tavan gandindu-ma: Bai da stii ca nu e rea ideea…si am inceput sa o pritocesc.
Planul de bataie
Bun, n-o sa am bani sa ma sparg in figuri p-acolo dar pot sa dau o cautare pe Google dupa “top 10 most beautiful roads in europe” ca alea-s mocca. Si, cu putina bunavointa, au rezultat trei pe guardian dot uk. E primul link din rezulatate si articolul incepe cam asa: What makes a good biking road? Well, there’s a saying among motorcyclists that driving a car is like watching a movie, whereas riding a motorbike is like being in one…bla bla bla. Cert este ca am gasit si Transfagarasanul listat acolo. Un drum de pe care eu am cules la un moment dat niste ciulini cu farul si am speriat de moarte o banda de mormoloci aflati intr-o balta. In care am ajuns si eu ca un mormoloc ce eram si sunt inca. Sau poate acum am avansat la stadiul de chitzulan (voi explica ce animal e asta la momentul potrivit, mai exact de unde vine si incotro se indreapta, deschid o paranteza patrata si va spun ca se indreapta unde vrea muschiu’ lui, inchid paranteza patrata si pe urmatoarea ). Cert e ca mi-am dat seama ca tipul care a scris articolul nu era chiar lost in space din moment ce a avut de zis numai de bine despre Transfagarasan. Era un om voios si relaxat si imi place sa cred ca a calarit cu adevarat pe drumurile despre care a scris, stiu, sunt ipocrit pentru ca nici eu nu am sa merg chiar peste tot pe unde mi-am propus. Dar sa nu divaghez (sunt centura neagra la asta). Iata ce drumuri am ales: A2, the Antrim coast road, Belfast-Bushmills, Northern Ireland, The Cat and Fiddle run – A537 Buxton-Macclesfield, England si Cabo de Gata to Granada, Spain. Si iata cum Spania era deja in drumul spre casa. Sweet Home Alabama.
Sfaturi de drum
Avea sa fie prima (si acum ca am facut-o pot afirma sincer, ultima) mea calatorie in Europa de Vest, de dupa 1989 incoace. Malaiul 1200E. Km, unknown, ca nu vroiam sa ma demoralizez din start. Echipament, cel de oras inclusiv basmalutza rosie de la bunica pentru pus pe mecla plus un costum de ploaie chinezesc. Asta dupa multe insistente din partea lui Bizoo_n si Gaxel care mi-au spus ca “e posibil sa si ploua pe alocuri”. Truse de chei, cabluri si camere de rezerva, releu de incarcare. Bineinteles aparatul foto asezat in tankbag pe care aveam si gps-ul. Mult tupeu (de fapt o fiola de prostie cristalizata, in afara de 2 feriboturi si nunta, nimic planificat). Moralul la maxim (din asta mai am si acum). Blanoasa, totul pus la punct mai putin “rezerva de benzina”, respectiv cand ramaneam fara benzina mai aveam 2.5 l in rezervor. Si mai primisem si doaua sfaturi pretioase, unul de la mama si altul de la bunica. Cel de la bunica era realist: mamaie, sa-ti iei niste apa la tine daca ti-o fi sete pe drum. Cel de la mama era irealizabil: sa te feresti de hoti si prosti. Eu prin conceptie sunt un idiot cinstit.
ATAT TEXTUL CAT SI IMAGINILE APARTIN IN TOTALITATE AUTORULUI RADU VIOREANU SI NU POT FI PRELUATE, COPIATE, MODIFICATE, IN TOTALITATE SAU PARTIAL, FARA ACORDUL PREALABIL AL ACESTUIA.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!