Mauritshuis, Cabinet Regal de Pictură

Haga, Olanda

În gara din Amsterdam am aflat ceva uimitor: cu 38 de euro două persoane puteam călători cu trenul 24 de ore în Olanda, în weekend. Nu am şovăit o clipă, ne-am aruncat în trenuri; a fost un maraton pe cinste din care ne-am ales cu multe amintiri. Ce-i drept, aveam deja pregătite hărţile oraşelor în cauză cu direcţiile spre ceea ce ne interesa bine marcate, scutindu-ne de bâjbâieli când timpul ne era destul de limitat. Am cunoscut astfel o altă faţă a acestei naţii harnice, inteligentă, ingenioasă şi tolerantă – calmul şi bunăstarea, mai puţin asediate de tot felul de populaţii. În faţa frumoasei gări ornată cu faianţă din Haga, ne-a întâmpinat ca în toate localităţile, câmpia de biciclete, apoi un parc larg şi răcoros. Plimbarea prin oraşul plin de vegetaţie cu străzile mărginite de imobile frumoase, cu muzee şi Piaţa Centrală ne-a încântat şi destins în acelaşi timp.

Această a doua capitală a Olandei, oraş rezidenţial elegant şi liniştit, dispune de clădiri moderne, neaşteptat de îndrăzneţe, şocante, ca şi la Rotterdam, dar şi de palate din secolele trecute, unele dintre ele sedii de instituţii importante cum ar fi Curtea Internaţională de Justiţie, Tribunalul internaţional, Palatul din Pădure – reşedinţa regală, etc. Un castel cu o mare curte interioară adăposteşte parlamentul vizitat la deschiderea stagiunii din septembrie de regină în caleaşca de cristal, însoţită de o impresionantă suită. O plimbare prin oraşul plin de vegetaţie (multe grădini publice) cu străzile încărcate de imobile frumoase, cu muzee şi Piaţa Centrală te încântă şi destinde în acelaşi timp.

Mauritshuis (Casa lui Maurits, în traducere) este un muzeu important al Hagăi şi al Olandei desigur, nu neapărat prin numărul operelor conţinute cât prin calitatea excepţională a acestora. Întemeietorul său, conte şi ofiţer de elită, guvernator al Brazilei timp de şapte ani, Johan Maurits (secolul al XVII lea) a adus în Europa artă, curiozităţi din domeniul ştiinţelor naturale, al tradiţiilor şi obiceiurilor indienilor; în suita sa au fost arhitecţi, artişti, savanţi, tot atât de pasionaţi de fauna flora, peisajele şi civilizaţiile Americii de Sud, ca şi suveranul lor. La întoarcerea în Olanda, Maurits şi-a decorat casa din Haga cu fresce înfăţişând peisaje braziliene, animale împăiate, instrumente muzicale şi arme indiene, bijuterii, scoici, corali, minerale, pietre. Colecţiile s-au diminuat, însuşi proprietarul dăruindu-le unor suverani europeni. În 1704 interiorul clădirii a ars în întregime. Palatul a fost restaurat şi modernizat; utilizat ca reşedinţă de ambasador, şcoală militară, depozit de vin – pivniţele, domiciliu forţat pentru prizonieri politici; în 1807 aici s-a instalat Biblioteca Regală. În 1822 statul olandez a cumpărat fosta locuinţă a lui Johan Maurits pentru a deveni Cabinetul Regal de pictură, muzeu deschis publicului şi acum.

De ce aceste date? Pentru a vedea încă o date ca nu numai oamenii ci şi palatele, arta, suferă schimbări de proprietari, transformări, au un destin al lor, depinzând de vreme şi vremuri, de unele personalităţi şi de chiar conflictele dintre ţări. Una dintre consecinţele invaziei napoleoniene în Europa a fost considerarea artei pradă de război; 200 de tablouri importante din Mauritshuis au luat drumul Franţei iar, după abdicarea împăratului francez, numai 120 au fost repatriate pe cale diplomatică. Muzeul a câştigat prin frecvente donaţii, a pierdut şi a recuperat fără a avea ambiţia de a constitui o panoramă a istoriei artei; preocuparea permanentă a statului de a-l îmbogăţi cu opere de valoare a condus la alcătuirea unui fond predominant naţional, ce a preferat opere din Secolul de Aur olandez.

Tematica tablourilor cuprinde peisaje în care natura, fermele, oamenii şi animalele lor sunt surprinşi în activitate sub un cer de cele mai multe ori bântuit de norii unei ţări de lângă ocean, traversată de canale. Dezvoltarea urbană este prezentă prin aspecte din oraşe cu biserici poduri şi locuinţe specifice oglindindu-se în ape (Vedere din Delft de Vermeer este un exemplu strălucit); din imaginile reprezentând ţara de navigatori care au adus mirodenii din Indiile de Est şi de Vest, nu puteau lipsi vapoarele cu pânze. Viaţa obişnuită este prezentă în scene de gen, unele pline de veselia unor petreceri frivole (pictorul Jan Steen ilustrează proverbe olandeze sugerând că ceea ce apare în tablouri nu este un exemplu), altele în hanuri, în interioare înalte, în curţi pline de păsări, în bordel, la patinaj. Portretele comandate, minuţios şi tradiţional lucrate trec discret în umbră în faţa celor făcute de Rembrandt – Homer, Portret de bărbat în vârstă, Autoportret la 63 de ani, Frans Hals (Băiat râzând), un impresionist avant la lettre şi Vermeer Fata cu cercel de perlă, (tablou nevândut în timpul vieţii artistului, devenit apoi Gioconda olandeză). Sunt prezente subiecte mitologice şi biblice (Închinarea magilor, Simion la templu, Eliberarea lui Petru, Coborârea lui Isus de pe cruce)- reprezentative sunt Paradisul terestru şi căderea lui Adam şi a Evei de Rubens şi Breugel şi Suzana la baie – Rembrandt. În acest muzeu este tabloul lui Rembrandt, Lecţia de anatomie a Doctorului Nicolaes Tulp, comanda cea mai importantă de la începutul carierei sale, compoziţie echilibrată care demonstrează nu numai măiestria de a stăpâni umbra, lumina şi portretul ci şi nivelul avansat al ghildei chirurgilor olandezi în secolul al VII lea. Plăcute privirii sunt şi naturile moarte cu flori, fructe, scoici, insecte şi obiecte uneori simbolice, realizate în manieră fotografică. Unele amănunte ce par nesemnificative devin sugestive – o insectă pe o floare întăreşte ideea că nu numai florile ci şi fiinţele sunt trecătoare; prezenţa ceasului în naturile moarte trimite deasemenea la trecerea inexorabilă a timpului. Rembrandt în portretul lui Homer aduce un element simbolic ce sfidează uzura şi anume aurul; pe umerii bătrânului sărac, rătăcitor, este o mantie aurită, geniul său aducător de nemurire. Detaliile se încheagă în imagini de un realism uimitor – Taurul de Potter, Sticletele de Fabritius uimesc şi astăzi.

Pe lângă Rembrandt, Rubens, Breugel, Vermeer, Steen, încă alte nume importante – Fabritius, Van Dyk, Paulus Potter, dau strălucire acestui muzeu prin operele lor.

Muzeul are povestea lui, fiecare tablou deasemenea, şi în orice album te vei uita, oricât de bine realizat, ceea ce vezi cu ochii este incomparabil. De aceea am întâlnit atâţia tineri la cozi, în toate muzeele Europei. Se cultivă şi învaţă privind.

În Haga se afla Madurodam, o magnifică sinteză miniaturală a Olandei cu edificiile, canalele, morile de vânt, aeroporturile şi porturile sale, iluminată feeric noaptea. Nu-l rataţi!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.