Cum am plecat spre Cairo se ştie, dar pentru cine nu a aflat deja, există mărturia scrisă a unei decizii spontane în articolul Sfântul Valentin călare pe cămilă. Pe scurt, călătorului nu îi trebuie multe motive să plece la drum, iar combinaţia dintre un preţ special la biletul de avion şi atracţia uneia dintre cele mai vechi civilizaţii e reţetă sigură pentru o decolare în viteză, fără prea multă deliberare sau strategie.
La două zile de la întoarcere încerc încă să îmi revin şi să îmi adun gândurile făcute praf de haosul şi zgomotul unui oraş surprinzător, nebun, cumul şi maxim de tot ceea ce credeam că poate fi mai rău şi de ne-egalat prin Bucureşti. Încerc de asemenea să îmi liniştesc palpitaţiile provocate de atingerea unor monumente unice la care nici cu gândul nu visam să ajung atât de curând: piramidele. Şi încerc să îmi reconstruiesc spaţiul personal în profunzime agresat de aparent simplul şi amabilul „welcome to Cairo” manifestat în forme insistente şi comerciale la fiecare pas, la fiecare privire ridicată din pământ.
Mi-ar fi greu să vorbesc despre tot ceea ce am trăit în cele trei zile în Cairo şi împrejurimi. Aşa că îmi voi grupa amintirile în câteva capitole:
1. Cairo pentru fraieri – ce poţi păţi oricât de prevenit ai fi
2. Oameni şi maşini – care pe care
3. O civilizaţie apusă – de tot
Muzeul de Egiptologie – partea I
Muzeul de Egiptolofie – partea a IIa
4. Creştinism, islamism şi romantism la mal de Nil
5. Nota de plată – bugetul, preţuri, locuri
Dedic această serie de articole tuturor persoanelor care au dovedit că au un suflet mai mare decât Africa, donând în campania în care am fost şi eu puţin implicată, pentru Daniel Răduţă. Dedic aceste amintiri Lunei Maria, un copil minunat care a înţeles ce înseamnă caritatea şi celor care au decis să plătească pentru rândurile mele, făcând donaţii pentru ca Daniel să apuce să îşi vadă copilul crescând. Se pare că zânele există şi că lucruri extraordinare se pot întâmpla atunci când crezi şi înţelegi că orice mic ajutor se adună pentru a face posibil un mare miracol.
Pe măsură ce voi publica povestea, veţi putea accesa fiecare capitol şi de aici, dând click pe titlurile de mai sus. Începem astăzi, cu primul capitol, Cairo pentru fraieri.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
