Partea a II-a
După vizita la Giza (vezi partea I aici), drumul nostru a continuat spre Dashur, Memphis şi Saqqara.
La Dashur, spre deosebire de Giza, am putut să îmi savurez cu adevărat momentul meu de contemplare, de data aceasta de la înălţime. Am urcat până la intrarea în Piramida Roşie unde e drept că am încercat să fac doi-trei paşi pe culoarul care cobora spre centrul ei. Nu am înaintat prea mult până să simt că mi se taie cablul de alimentare cu aer şi am ţâşnit înapoi spre ieşire. Alex m-a felicitat pentru decizia inspirată, confirmându-mi că nu aş fi putut rezista la aerul ]nchis condimentat cu un miros puternic de amoniac în adâncul ei. Avantajul e că am rămas acolo sus, lângă intrare, eu şi un paznic paşnic. Totul în jur era liber şi liniştit, nu tu autocare, nu tu calxoane, doar galbenul roşiatic al pământului şi albastrul cerului. Înainte să construiască cu succes Piramida Roşie, tatăl lui Keops a mai avut o încercare, finalizată în ceea ce se cheamă Bent Pyramide – Piramida turtită. Deşi excepţionali matematicieni, se pare că au greşit unghiul, pe care au decis să îl regleze din mers. Nu am ajuns până lângă aceasta însă am putut să o admirăm liniştiţi de la distanţă.
Vizita la Memphis, capitala veche a Egiptului, a fost rapidă şi grăbită. O mare parte din timp l-am pierdut, din nou, la toalete (sau toaletă ca să mă exprim mai corect), după care am aruncat un ochi puţin trist la giganticul Ramses al II-lea, plin de praf, aşezat într-o poziţie nefirescă, pe spate, în curtea interioară a unei clădiri mult prea strâmtă pentru el. Am avut fără să vreau senzaţia că mă aflu în faţa unei statui leniniste dărâmate la revoluţie. Cred că Ramses ar merita o poziţie mai demnă de atât.
La Saqqara am ajuns pe ultima sută de secunde. Am ratat şi aici intrarea într-o piramidă (mică de data aceasta, aş fi putut sa încerc) inedită prin faptul că avea la interior hieroglife – dacă nu mă înşel era cea a lui Teti. Au urmat, tot în mare grabă şi secret (ca sa se să justifice bacşisul pentru „ghidaj” şi poze) câteva morminte cu picturi foarte frumoase şi o ocheadă la cea mai veche piramidă din lume: Piramida în trepte a lui Zoser. Am încercat un gust amar pentru că mi-am dar seamă că de aici ar fi trebuit să înceapă plimbarea noastră, locul merită studiat cu atenţie, în amănunt. Recomand oricui să vadă Dashur şi Saqqara într-o zi şi Giza în alta. De Memphis te poţi lipsi fără să pierzi prea mult.
La final, după o zi în care ne-am lăsat cuceriţi de Măreţia cu M mare a unei civilizaţii apuse, am ales să revenim la Giza, pentru spectacolul de sunet şi lumină o realizare impresionantă pe o scenă pe măsură. Sfinxul vorbeşte, iar piramidele sunt ecran pentru proiecţia simbolică a celor mai importante momente istorice, pentru amintiri vechi de mii de ani! E trist cînd stai să te gândeşti: Alexandru cel Mare a cucerit dar a respectat şi încurajat erudiţia egiptenilor, construind la Alexandria cea mai mare bibliotecă din lume. Romanii, pasionaţi şi ei de arta egipteană, au furat, au cărat obeliscuri şi alte opere – ajungând până la a face copii la ei în ţară, dar una peste alta au respectat şi asimilat tradiţiile. După toate acestea a trebuit să vină creştinismul şi împăratul Theodosius care a închis templele şi a interzis obiceiurile „păgâne”. O convertire forţată care a însemnat sfărşitul tragic a peste 3000 de ani de continuitate religioasă în Egipt. Odată cu venirea otomanilor, creştinii au fost şi ei prigoniţi iar Cairo a înflorit şi a devenit un important centru al islamismului.
După toată povestea asta e normal ca acestei ţări să îi fie destul de greu să mai fie comparată cu ceea ce a fost cândva. Face tot ce poate însă să profite, să încurajeze turismul, să vîndă istorie. Să aplaudăm aşadar şi să ne bucurăm de ceea ce a rămas, de contactul palpabil cu trecutul (da, poţi să pui mâna) şi cu ceea ce un popor deosebit a creat, chiar şi acum 4500 de ani.
Articole din aceeaşi serie:
O civilizaţie apusă – de tot (partea 1)
Oameni şi maşini – care pe care
Text: Roxana Farca
Foto: Alexandru Farca
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
