Comments on: Călătorim singuri sau însoţiţi?

By: La drum cu căţel şi purcel | impresii din lumea mare

La drum cu căţel şi purcel | impresii din lumea mare — Wed, 13 Oct 2010 03:03:35 +0000

[…] Corina Peneş am cunoscut-o virtual, datorită unui raspuns la întrebarea “Călătorim singuri sau însoţiţi?“. M-a amuzat comentariul şi m-am […]

By: Bogdan

Bogdan — Sat, 07 Aug 2010 14:19:14 +0000

Categoric impreuna! Asa e mult mai fun pentru toata lumea. Singur este trist; si cum spunea o prietene de a mea, atunci cand calatoresti singur cea mai mare problema este ca trebuie mereu sa te rogi de diversi oameni sa iti faca poze. 🙂

By: dana

dana — Mon, 26 Jul 2010 19:37:17 +0000

Eu am inceput sa calatoresc cu familia , de la 8 ani , in fiecare vacantza . In Ro , ca atit se putea acum 40 ani . Apoi , in gasca , cu scoala , liceul si studentzeste .
La 25 de ani am “descoperit” Ardealul singura , cu trenul , si pe jos. A fost o calatorie interioara si o descoperire a Romaniei imperiale, daca pot spune asa. Apoi am putut calatori in “interes de serviciu” prin tzari vecine , imbinind utilul cu placutul . A fost o salvare , cind “jumatatea mea” de atunci raspundea planurilor mele de concediu : “ ce sa cautam noi in tzara lor ? ca tot aici o sa traim …” (199…)
Am experimentat excursia ghidata ( in Europa) si am avut ghinionul unui grup care vorbea mereu despre Romania . Apoi am mers in grup , dar cu o prietena , apoi am revenit singura , savurind cu harta in mina locurile pe care voiam sa le revad sau sa le descopar ( ma refer la muzee, monumente ) . Am experimentat engleza , franceza, germana “mea” , caci uneori e imperios sa comunici , altfel as putea sa tac zile intregi .

Am fost shocata sa vad cit de tare vorbesc rominii in Paris ; dupa o luna in Germania mi-am dat seama ca nu pot trai fara brinza romineasca ; dupa o saptamina la Londra eram vrajita de baia de istorie si civilizatie , si totusi imi doream sa revin acasa .
Singura , libera si fericita cu harta in mina , mergind zilnic 12 ore si poposind oriunde imi doream , m-am simtit brusc ca o “fantoma” : nimeni nu se impiedica de mine ca acasa , toti – turisti sau localnici- erau ocupati si atenti la treburile lor , imi lipsea lupta zilnica pentru existentza si stirile de speriat de la TV . Parca eram pe alta planeta …

Si m-am hotarit sa nu mai calatoresc singura . E obositor sa calatoresti facind permanent poze , pentru ca oricum te gindesti mereu la cei care le vor vedea . Si cu care ai dori sa imparti acea bucurie , live .

By: Ioana

Ioana — Mon, 26 Jul 2010 09:00:28 +0000

Categoric insotita…eu si sotul meu ne completam perfect in calatorii, fiecare se documenteaza separat (din surse diferite) si isi fixeaza cateva obiective pe care tine musai sa le vada; odata ajunsi la fata locului punem cap la cap rapid informatiile, selectam unele obiective si le completam cu altele, ne vin noi idei etc. E foarte fain cand iti dai seama de motivele diferite care ne-au atras pe fiecare inspre un anumit obiectiv, unde mai pui ca ne si imbogatim foarte mult cunostintele asa 🙂

By: Robert

Robert — Sat, 24 Jul 2010 00:39:13 +0000

Cu siguranta,depinde foarte mult de tine si de ceea ce vrei de la o anumita calatorie.Atunci cand calatoresti impreuna cu cineva,ai mai multa siguranta iar atunci cand calatoresti singur esti mult mai responsabil.Mie de exemplu atunci cand vreau sa obtin ceva de la o anumnita iesire…prefer sa merg singur.Pot sa imi fac programul exact asa cum vreau eu,nu sunt obligat sa fac compromisuri si nici nu sunt fortat sa ii fac pe altii sa depinda de mine.Atunci cand vreau sa ma distrez…desigur”gasca” trebuie luata in bagaj.
Ca si gen de excursii,pe cele la mare sau la munte le prefer cu prietenii…iar atunci cand vreau sa vizitez de ex un anumit oras,singur sau cu iubita.

By: Roxana

Roxana — Fri, 23 Jul 2010 08:53:11 +0000

In reply to corina. Corina, excelent!!

By: Costyn

Costyn — Fri, 23 Jul 2010 08:43:16 +0000

Dupa mine e cu siguranta mult mai bine sa calatoresti alaturi ce un companion,mai ales cand destinatiile sunt in afara tarii. Ultima escapada dar de data asta singur a fost anul trecut in Madagascar,nici nu am cuvine sa spun cum a fost…suuuper ok si frumos dar mi-a lipsit totusi pe cineva langa mine 🙂
Pun un link doar asa…pentru a ma lauda putin cu minunatiile de acolo 🙂

http://www.vanila-hotel.com/en/accueil.html

By: corina

corina — Fri, 23 Jul 2010 08:28:32 +0000

Buna dimineata! Am calatorit mereu cu catel, cu purcel , intr-un haos si o nebunie totala. Am facut toata sau aproape toata Europa, intr-o Kia Besta, 9 persoane, de la cel mai mic, 5 ani pana la cel mai mare, 65 de ani! Daca ati vazut filmul Little Miss Sunshine, puteti sa va imaginati tabloul de familie:))Nu vreti sa stiti cum e. Sau puteti sa incercati daca va tin nervii si aveti rezistenta fizica de invidiat. A, am uitat sa va spun, au fost nopti in care am dormit in masina:)))Aratam ca micii pe gratar! La un singur semn, ne intorceam toti de pe o parte, pe alta,iar daca eram prin vreo padure, cand plecam spre “toaleta” mergeam precum orbii din Blindness,tinandu-ne de maini, in sir indian:))
Multi n-ar calatori in conditiile astea dar punand in balanta ce am vazut, cate locuri minunate am vizitat, eu spun ca a meritat sa trec prin tot disconfortul si neajunsurile unei astfel de aventuri.
Daca ar fi sa mai plec acum, cred ca as pleca putin singura, in locuri linistite departe de “zgomotul si furia” lumii:))

By: Roxana

Roxana — Fri, 23 Jul 2010 07:24:22 +0000

Imi plac mult toate raspunsurile voastre si nu as putea sa am argumente impotriva niciunei pareri. Eu ma gandesc mereu ca a calatori este o experienta pe fiecare o traieste in mod personal chiar daca are cu cine o impartasi! De aici pornesc 1001 de nuante, bineinteles.
Si cum spune Bogo, putem impartasi in atatea si atatea feluri!