Şi dacă am avea mai multe zile de concediu?

Şi dacă am avea mai multe zile de concediu?

CE AM FACE CU ELE?

Când eram eu mică mă amuzam tare cu un banc ce suna cam aşa:

Merge iepuraşul la brutărie şi întreabă: „Bună ziua, nu vă supăraţi, aveţi pâinişoare mici mici mici?” „N-avem, fugi d-aici” i se răspunde. A doua zi la prima oră vine din nou iepuraşul: „Bună ziua, nu vă supăraţi, aveţi pâinişoare mici mici mici?” „Nu avem iepuraşule!”. Şi treaba asta continuă zi de zi până când brutarul se hotărăşte să îi facă o plăcere iepuraşului şi îi coace nişte pâinişoare mici mici mici. Când vine iepuraşul în dimineaţa următoare şi pune întrebarea, brutarul îi răspunde mândru: „avem”. La care urecheatul  întreabă: „Şi ce faceţi cu ele?” 😀

Ei cam aşa sună şi întrebarea mea de azi: Dacă aţi avea mai multe zile de concediu ce aţi face cu ele?

Mă tot gândesc la treaba asta de când am citit pe blogul Cenuşă de trandafir articolul Cum ar fi ca serviciul să se termine la oră fixă? Pentru că firesc părându-mi-se ca omul să aibă şi ceva timp liber pentru el, nu doar ore suplimentare neplătite pentru progresul companiei, la fel de normal mi s-ar părea să aibă şi un concediu de odihnă suficient. Adică luat aşa cum scrie la litera legii, măcar într-o tranşă de minim 15 zile lucrătoare consecutive. Nu am stat să descifrez personal Codul Muncii dar, din ce am găsit pe internet, citez că: „este posibilă acordarea fracţionată a concediului de odihnă, caz în care una dintre fracţiuni are o durată de cel puţin 15 zile lucratoare, conform art. 143 alin. (5) din Codul muncii.”

Iar în rest ştiţi voi, 20 sau 21 de zile lucrătoare minim pe an plus sărbătorile legale (de care anul acesta am cam fost privaţi, doar 4 din 11 zile picând în alte zile decât în weekend).  Dacă sunteţi vrednici şi familişti mai puteţi adăuga nişte zile cu ocazia căsătoriei voastre sau a copiilor, cu ocazia naşterii… iar de cele care vin odată cu necazurile mai bine să nu vă bucuraţi.

Şi aş mai adăuga faptul că în companiile private numărul de zile de concediu poate creşte şi poate fi negociat ca parte din pachet.

Vă întreb din nou ca iepuraşul din poveste: să zicem că aţi avea 30 -35  de zile libere pe an, ce aţi face cu ele?

Câţi dintre voi reuşiţi să vă luaţi mai mult de două sau cel mult trei săptămâni deodată? Nu credeţi că aţi avea dreptul să vă bucuraţi de cât mai multe zile legate? Şi presupunând, într-o lume ideală în care şefilor nu li se rupe de viaţa voastră (ştiu că lucrurile sunt mai complicate de atât, am fost şi eu şef…) , că aţi obţine aceste zile fără să vă riscaţi locul de muncă, ce aţi face totuşi, cum aţi alege să vi le petreceţi? Călătorind? Dormind? Citind? Zugrăvind?

Iar pe cei pasionaţi de călătorii îi intreb: v-aţi alege destinaţiile altfel dacă aţi şti că aveţi mai multe zile la dispoziţie?

Am căutat pe net ceva statistici legate de numărul legal de zile de concediu de odihnă în lume şi iată ce am descoperit: cetăţenii din Statele Unite, pământul făgăduinţei, se pare că au foarte puţine zile legale de concediu, vreo 9-10 plus vreo 6-8 sărbători. Despre japonezi se ştie deja cât sunt de ataşaţi de muncă, la ei fiind bine înrădăcinată mentalitatea că „dacă poţi lipsi mai multe zile de la birou înseamnă că nu e nevoie cu adevărat de tine”. Se pare că cele 10 zile sau 18 zile,  conform unor surse diferite, sunt deja prea multe pentru ei.  Ţările nordice se bucură de mai multe zile, undeva între 25 şi 35 de zile, ca şi Franţa, Spania sau Portugalia, renumite pentru hărnicia lor debordantă şi pentru pauzele lungi şi dese! 😉  Pe de alta parte Austria şi Germania au şi ele suficiente zile adunate, vreo 35-40 în funcţie de sărbători sau vechimea în muncă. Acestea sunt doar nişte cifre orientative, mi-a fost imposibil să găsesc date precise. Şi dincolo de ironie, trebuie să spun că apreciez mai mult popoarele care respecta individul şi timpul lui necesar pentru odihnă şi viaţă personală. Şi nu am nevoie de statistici, pot măsura după privirile şi zâmbetul oamenilor de pe stradă…

Revenind la pâinişoare, ups, pardon, mai multe zile de concediu, mai e nevoie să vă spun ce aş face eu cu mai multe zile? Nu este cazul, ştiţi deja… aşa că vă dau cuvântul

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.