Iluminarea pe înţelesul proştilor

Iluminarea pe înţelesul proştilor

Am cumpărat cartea „Iluminarea pe înţelesul proştilor” de Anne Cushman pentru titlul care m-a făcut să zâmbesc şi mi-a trezit curiozitatea. Dar nu m-am oprit la copertă ci am şi citit-o, o lectură lejeră pentru o vacanţă de iarnă în care vrei să nu îţi consumi prea mulţi neuroni. Cartea nu e nici pe departe o capodoperă literară dar are câteva aspecte bune.

Povestea este scrisă fluid, cu mult umor şi ironie de sine. Dacă scriitura pare la prima vedere banală găseşti şi slipiri absolut geniale pe alocuri. Cine apreciază stilul de relatare firesc, nepretenţios, tip jurnal, poate să guste acest gen de lectură. Până la final, când am citit şi mulţumirile si scurta biografie a autoarei, am crezut că este vorba 100% de un jurnal. Se pare însă că nu e chiar aşa şi că realitatea şi experienţa Annei Cushman s-au împletit destul de ingenios cu ficţiunea. Dacă mă înşel să îmi spuneţi.

Există câteva scene hilare care, odată ce le-ai găsit, te fac să citeşti cartea până la capăt. Mai rău e când citeşti pasajele respective în timp ce partenerul tău doarme, s-ar putea să îl sperii cu izbucnirile tale în râs.

Avem şi câteva personaje frumos conturate, personalităţi pe care nu le uiţi uşor şi pe care, prin tocmai ciudăţenia lor, ajungi să le îndrăgeşti. O să îl cunoaşteţi pe Devi Das şi o sa fiţi de acord cu mine. Dar nici personajul principal nu e tocmai de neglijat.

Povestea de dragoste imposibilă dar pasională apare şi ea, ingredient al succesului. Cu toate acestea nu e chiar ruptă din telenovele, pare a fi destul de posibilă.

Iar cel mai mare atu e că se realizează un portret al Indiei mult mai veridic decât cel idealizat, prezentat în Mănâncă, roagă-te, iubeşte. Avem parte de mizerie, de excroci, de ashramuri conduse de diverşi guru care numai sfinţi nu sunt, de străini care devin maeştri spirituali în India pentru că aşa e moda, de false înţelegeri a formelor de yoga, de sex în grup (spiritual, cum altfel!) şi de o căutare disperată dar aparent zadarnică a iluminării.

Nu practic Yoga şi nu am fost personal în India dar Anne Cushman pare specialistă în cele două domenii (pe care le studiază de 25 de ani) aşa că aş crede ceea ce spune. Dacă adaug asta la informaţiile şi poveştile pe care le aud de la alţi călători, cred că în „Iluminarea pe înţelesul proştilor” avem de a face cu un portret destul de fidel al unei lumi în care nouă ne este destul de greu să ne integrăm.

Cum bine îmi spune mama mea, există plante care cresc în anumite medii aşa cum există oameni care se dezvoltă în mediile propice lor, locuri în care anumite practici spirituale sunt intrate în sânge de secole. Oare noi, ca europeni, americani sau alte naţii – chiar trebuie să căutăm iluminarea? In India?

Citez din carte, dezvăluind puţin concluzia acesteia:

“Nu spun că nu poţi găsi iluminarea in India. Poate că a fost mereu sub nasul meu. Poate că era în conducătorul ricşei cu bicicletă care îşi repara roata cu o bucată de umeraş de haine strâmb, sau în vânzătorul de fructe care tăia o nucă de cocos cu maceta, sau în mirosul canalizărilor, sau în sucul scurs dintr-un mango. Poate că era în ochii acelui câine pe care nu mi-am îngăduit să-l salvez.

Şi cine ştie? Poate că e şi aici. Oricum, asta spune cartea mea. În zilele optimiste, aproape cred şi eu asta.

….

Da, n-am găsit încă iluminarea. Dar, pentru moment, poate că e de ajuns ce am.”


Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.