Fortificaţiile din Ţara Bârsei: Hărman

Fortificaţiile din Ţara Bârsei: Hărman

Depresiunea Braşovului este cea care a fost numită Ţara Bârsei. Denumirea vine de la râul Bârsa Mare care se formează la poalele Munţilor Făgăraş din Bârsa Groşetului şi Bârsa Tămaşului. Mai primeşte doi afluenţi tot cu numele de Bârsa, de-a lungul unei văi ce înconjoară Munţii Piatra Craiului. Apoi trece pe aproape de casa noastră şi curge mai departe până se varsă în Olt.

În 1211 locurile acestea au fost lăsate în grija cavalerilor teutoni. Ei au primit privilegii politice şi economice şi au fost cei care trebuiau să convertească populaţia la catolicism. Este prima oară când Ţara Bârsei este menţionată documetar. La scurt timp cavalerii au fost alungaţi, în urma lor stabilindu-se saşii care au reuşit să lupte împreună cu românii şi secuii împotriva duşmanilor comuni până în secolul XX. În acest scop au fost construite numeroase cetăţi. Majoritatea au fost fortificaţii ţărăneşti, construite în jurul unor vechi biserici sau bazilici. La urma urmei, oamenii de rând sunt cea mai mare forţă. Toate acestea au avut drept centru Braşovul, care încă de la început a reuşit să se dezvolte cel mai mult. Cetatea din centrul vechi al oraşului se poate vizita şi azi. Despre ea am povestit în Prinţ şi cerşetor pe străzile Braşovului.

Biserica evanghelică fortificată de la Hărman

Aici la munte a fost un 1 Martie friguros şi întunecat. Iarna parcă a fost prea lungă. Primăvara se tot lăsa aşteptată. Însă pe 2 iese soarele pentru prima oară în mult timp. Păsărelele încep să cânte. Ceva miroase a primăvară. E prea frumos pentru a sta acasă. Aşa că hotărâm să plecăm puţin la drum prin împrejurimi, să vizităm şi noi ceva nou, ceva ce ne doream demult să vedem, ceva vechi, adică cetăţile din împrejurimile Braşovului. M-am documentat puţin şi am stabilit un itinerariu. Pornim hotărâţi. Însă în scurt timp planurile ni se dau peste cap. Primul obiectiv, o biserică fortificată, este închis. Nu ne descurajăm încă şi mergem mai departe. Următoarea biserică cetate este şi ea închisă. Şi tot aşa până în Hărman, unde am ajuns mai devreme decât am fi vrut, dar măcar nu am fost dezamăgiţi complet.

Disponibil si in Engleză

Hărman este o localitate aflată la vreo 10 km de Braşov. Ştiam că aici găsim o cetate ţărănească construită în jurul unei biserici-bazilică. Şi mai ştiam şi că toate aşezările acestea micuţe s-au dezvoltat în jurul celei mai vechi biserici. Aşa că nu ne-a fost greu să găsim ceea ce căutam. Parcăm maşina şi dăm un rotocol zidurilor. Ajungem în faţa intrării, un fel de culoar care duce în faţa unei porţi de lemn care era… închisă. Deja credeam că se repetă situaţia şi chiar rămânem fără să fi văzut nimic în acea zi. Ne uităm puţin mai bine şi vedem că scrie ceva că s-ar putea totuşi să fie deschisă şi că trebuie să sunăm la o uşă pentru a ieşi cineva să ne deschidă. Ziua este salvată! Plătim taxa de intrare şi începem să fotografiem tot ce vedem.

Cetatea este mult mai frumoasă şi mai complexă decât mă aşteptam. Mă gândeam la o biserică înconjurată de nişte ziduri simple. Însă de jur împrejur sunt mici uşiţe şi ferestre din lemn înnegrit. Multe scări abrupte urcă la nişte balcoane micuţe, parcă ar fi pentru pitici. Totul este asortat pe un fundal alb. Bineînţeles că se renovează încă. Nu se poate intra decât în biserică, iar cele câteva încăperi lăsate deschise sunt fie goale, fie în construcţie. Dar mie îmi place foarte mult şi ceea ce văd din curte. Zidurile sunt pline de ferestre de unde se observă vechile galerii prin care se circula între cele şase bastioane pătrate care apărau interiorul. O parte dintre pereţi adăpostesc camere care au folosit drept cămări, dispuse pe două nivele. Mi se pare foarte interesant  că o latură a bisericii, cea dinspre intrare, este şi ea căptuşită de astfel de încăperi. Tot în acestea se adăposteau locuitorii în caz de atac.

Intrăm şi în biserica-bazilică ridicată de călugării cistercieni în doar zece ani, începând cu 1280. E mai frig decât afară. Suntem întâmpinaţi de câteva pietre cu inscripţii foarte vechi iar interiorul este simplu, modest. Deasupra noastră vedem orga care priveşte spre altar. Băncile sunt nişte butuci mari de lemn. Podeaua scârţâie şi în unele locuri se lasă mult sub paşii noştri. Partea din spate mi s-a părut că păstrează ceva mai vechi, mai multă piatră, culori mai închise, trepte vechi care duc la uşi mici, din păcate închise. Este atât de linişte.

Ieşim înapoi afară şi ne încălzim din nou la soare.

Ne mai învârtim apoi puţin prin curte iar eu pot să îmi iau ochii de la scăriţele despre care vă povesteam şi de la balcoanele spre care duc. Tare mult aş vrea să urc şi acolo. Ni se spune că după ce termină renovările vor deschide şi interioarele. Deci poate data viitoare. Înainte de a ieşi ne oprim lângă fântâna de la intrare. Aceasta este o cumpănă cât se poate de simplă, două lemne vechi, negre. Iar puţul are încă apă în el.

Ieşim şi mai dăm un rotocol. Pe locul acesta întâi şi-ntâi a fost ridicată biserica. Abia în 1500 a început să fie ridicată cetatea de formă rotundă. De-a lungul zidurilor a fost săpat un şanţ care putea fi inundat în caz de pericol. Este o rămăşiţă de vechi printre atătea case şi vile noi.

Se pare că primăvara s-a hotărât să vină. Asta însemnă că putem să ne plimbăm din nou.  Vom începe cu un turneu al fortificaţiilor din Ţara Bârsei. Apoi mai vedem. Sunt atâtea de văzut…

Articole similare

Fortificaţiile din Ţata Bârsei: Prejmer

Legende învăluite în ceaţă la Cetatea Poenari

Vechiul Castel ascuns de la Liteni

Urmărindu-și una dintre pasiuni, Octavia a hotarât să studieze literatura. O altă pasiune, precum și mare iubire, este muntele. De aceea Octavia vrea să ajungă în cele mai îndepărtate si ascunse colțuri ale naturii. Pentru ea, fiecare călătorie făcută este o aventură plină de emoții și impresii puternice ce trebuie împărtășite cu oricine dorește să asculte.