Zece zile la Roma (7-1)

Zece zile la Roma (7-1)

Partea 1 – Evadare în Frascati

Vino, storia, buona cucina…” – aşa începe prezentarea comunelor Castelli Romani, aflate la câţiva kilometri de Roma, înspre Sud-Est. Observaţi că descrierea începe cu vinurile, deşi nici istoria nu ar fi de neglijat! Şi pentru că şi nouă ne stătea gândul mai degrabă la vino decât la storia, dintre toate comunele am ales Frascati, un orăşel mic de unde provine şi un renumit vin alb.

Se spune despre vinul Frascati că este sinonim Romei iar istoria, ca să pomenim totuşi şi de ea, ne arată că dintre cele peste 1000 de taverne existente în Roma pe la 1450, majoritatea erau deţinute de producătorii din Frascati.

Am aflat prima dată de Castelli Romani vizionând un film documentar despre Roma. Nu aveam atunci Italia în plan însă ne-am îndrăgostit din prima de aceste mici orăşele pitoreşti, boeme, în care parcă s-a inventat expresia „dolce vita”. Aşa că nu puteam să ratăm ocazia să vedem măcar unul dintre ele iar în cea de a şaptea zi ne-am propus să ne rupem de copleşitoarea Roma şi să evadăm…

E o zi cu soare iar autobuzul cu scaune tari, aducând cu o rată, merge agale depărtându-se de Roma. Viile apar pe stânga drumului iar noi nu ştim prea bine unde ar trebui să coborâm. Întrebăm un italian care se oferă să ne indice el staţia potrivită. Odată ajunşi acolo ne dăm seama că nu era greu de recunoscut, undeva sus se vede Villa Aldobrandini, pe care o recunoaştem din fotografiile de pe net.

Nu avem niciun plan, niciun obiectiv de vizitat. Ar fi fost vila de care am pomenit dar e închisă publicului în weekend. Nici măcar nu îmi pare rău, la câte am văzut şi vom mai vedea prin Roma, o pauză de ne-vizitat nu strică!

Ne plimbăm pe străduţe animate mai degrabă de cei care locuiesc acolo şi par că au ieşit la cumpărături. O parte s-au adunat în piaţa din faţa bisericii, o altă parte se aprovizionează din piaţa de legume sau din magazinele care vând pâine, paste proaspete de casă sau dulciuri. Vânzătorii de porcheta îşi pregătesc tarabele, de la terase se simte mirosul de cafea proaspătă iar copiii s-au pregătit deja de carnaval. În februarie atât în Roma cât şi în jur are loc carnavalul copiilor. Nu am întâlnit manifestări speciale dedicate acestui eveniment, doar mult confeti pe stradă şi prichidei costumaţi, fericiţi că se pot transforma în personajele preferate.

Alex are deja documentarea făcută. Ştie de unde vom cumpăra porchetta şi alte bunătăţi, ştie că deşi le vom lua la pachet le vom putea devora în linişte, alături de un pahar de vin luat direct din butoi, în cea mai veche „cantina” din Frascati. Aşa că urmăm programul culinar fără abatere. Luăm de la Leda (La Regina della porchetta) carnea aromată, roşii uscate şi anghinare în ulei de măsline, un caşcaval delicios, pâine proaspătă şi biscuiţi crocanţi tăvăliţi prin zahăr, numiţi ciambelle*.

De acolo, la doar câţiva paşi, găsim Cantina dell’Olmo – dacă nu am fi citit despre locul acesta vă asigur că nu am fi intrat. Arată rău şi neîngrijit iar înăuntru oamenii îşi văd de treaba lor, trăgând vin din butoaie. Procedăm şi noi conform instrucţiunilor de pe un blog de travel, ne aşezăm la o masă acoperită cu o coală de hârtie şi cerem mai întâi un mezzo litro – de vin, bineînţeles, că nu poate fi vorba despre altceva de acolo. O doamnă în vârstă ne aduce tacâmuri pentru mâncarea de la pachet şi ne punem pe ospătat. Lumea care vine repetă acelaşi ritual ca noi. Despachetează, cere vin, mănâncă, bea şi pleacă. Noi ne mai întindem la vorbă, mai întâi cu doamna care este şi proprietara locului, apoi cu alţi doi turişti italieni. Iar cum lumea e mică, italianul ne povesteşte cum era să se ia la bătaie cu Nicu Ceauşescu, acesta din urmă poftind să îi cumpere pe loc maşina (un Ferrari !?!). Legendă sau adevăr nu mai contează, povestea e savuroasă şi merge perfect cu cel de-al doilea mezzo litro.

La plecarea de la cantină constatăm că oraşul s-a golit iar magazinele s-au închis. E pauza de prânz şi o linişte pe care marile oraşe nu o cunosc. Mai găsim un magazin de vinuri din care luăm un DOC Frascati, mai puţin artizanal decât cel consumat la cantină şi, dacă nu ne înşelăm, una dintre cele mai reuşite variante. Nu vă speriaţi, nu bem în continuare, îl păstrăm pentru altă seară, în Roma.

Mai găsim ceva oameni prin parcul umbros de lângă Villa Aldobrandini, pe unde ne mai plimbăm puţin înainte de a coborî spre gară.

Ajungem la fix, chiar înainte de sosirea unui tren ce ne duce înapoi spre Roma. Uşor ameţiţi de soare şi vin, ne afundăm în scaune şi privim cum se schimbă încet peisajul, trecând de la culmi verzi şi vii spre clădirile mai puţin impresionante din periferiile Romei.

Am fi curioşi să aflăm şi cum sunt celelalte comune din Castelli Romani aşa că ne lăsăm acolo un semn de carte, pentru alte ocazii…

Ajunşi la cazare nu avem decât două gânduri: să tragem un somn zdravăn după care să facem o plimbare prin Roma, să vedem unde iese lumea în oraş în weekend. Zis şi făcut… aşa că în partea a doua va urma o serie de imagini nocturne de prin zonele animate ale Romei. By night!

Citeşte şi despre celelalte zile în jurnalul 10 zile la Roma.

Bine de ştiut:

Autobuzul spre Frascati se poate lua din acelaşi loc de unde se pleacă spre aeroport (Ciampino). Trebuie să mergeţi cu metroul până la capăt, la Anagnina. De acolo se iau şi biletele şi sunt şi terminalele pentru autobuze.

Se poate ajunge şi cu trenul, din Termini.

Bugetul zilei:

Bilete metrou: 4 Euro

Bilete autobuz Roma-Frascati, două persoane: 2,4 Euro

Bilete tren Frascati-Roma, două persoane: 3,8 Euro

*Mancare de la Leda: 24

Vin la cantină: 4 Euro

Vin Frascati din magazin: 16 Euro

Total: 54,2

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.