Comments on: Cum şi unde negociaţi prin Lumea Mare?

By: Cristi Z.

Cristi Z. — Mon, 30 May 2011 09:49:55 +0000

In general cumpar la finalul calatoriei sau dupa ce am petrecut mai mult timp in tara respectiva. Dupa ce ajungi, in primele zile ai toate sansele sa platesti mult prea mult. Pe masura ce trece timpul observi nivelul preturilor, vezi cat cer diversi vanzatori pe acelasi produs incat sa iti faci o idee asupra variatiei pretului de pornire.
Cand vreau sa cumpar am observat ca cel mai bine este sa rad, indiferent de pretul pe care mi-l cere 🙂 Vanzatorilor insa le dispare zambetul cand procedez asa, ajungand repede la cat vreau sa dau. Nu spun ca merge in orice tara dar pana acum a dat rezultate bune. In plus nu cred povestile lor si le spun asta. Cum nu imi place sa pierd timpul la cumparaturi termin destul de repede. Daca nu m-am inteles cu unul, sigur mai sunt altii care vor sa vanda acelasi produs.

By: Roxana

Roxana — Fri, 27 May 2011 15:47:06 +0000

Multumesc tuturor, multumesc mai ales Catalin pentru completari.

Devine interesant!

By: Lori

Lori — Fri, 27 May 2011 14:36:59 +0000

Wow, cate lucruri noi am aflat! Bine ca stiu cum sta treaba, desi n-am fost in niciunul dintre locurile de care vorbiti voi, dar … cine stie?

By: Cătălin

Cătălin — Fri, 27 May 2011 11:28:07 +0000

Am uitat … turcii din Marele Bazar sunt cei mai versaţi … nu-i veţi păcăli în veci. Au un stil impenetrabil.

Iar ca şi completare, în Thailanda, dacă la finalul negocierii eşti atins cu mâna pe cap, prieteneşte, poţi fi sigur că vânzătorul te-a înjurat de toţi sfinţii. Am păţit-o eu cu un îmblânzitor de pitoni … i-am dat de 3 ori mai puţin, iar tipul era vizibil nemulţumit. Ulterior am aflat cum stă treaba.

By: Cătălin

Cătălin — Fri, 27 May 2011 11:10:19 +0000

Eu vreau să-l văd pe cel care a reuşit cu succes vreo negociere în ţările nordice 😉

Asia e bineînţeles raiul lor şi cine stăpâneşte aceste tehnici are mult de câştigat, deşi tot negustorul iese în avantaj … altfel, nu vinde.
În Thailanda am negociat timp de o oră şi ceva într-un centru comercial … la acelaşi stand.
În Malaysia ne-am scos pantofii sport la preţuri f.bune.
În Hong Kong e mai greu, dar merge. Am negociat o cameră foto, am intrat cu un anume model dorit de mine şi am ieşit cu modelul dorit de vânzător …
În China trebuie să te ţii tare, că se pleacă de la preţuri neruşinate chiar şi pentru un european cu bani. Îi vezi cum se vaită pe faţă dar râd pe înfundate (sunt cei mai parşivi vânzători).
În Dubai nu prea merge (deh, au bani), doar să fii meşter în tocmeală.
În Singapore se poate negocia, au răbdare cu tine. Un prieten cu care am fost i-a exasperat pe vânzători (şi pe noi), a stat jumătate de zi (!!!) pentru o cameră video. L-am lăsat acolo …
În Marrakekh, majoritatea clienţilor care se ţin cât de cât tare, primesc următoarea replică: “Negociezi ca un berber …” (tehnică de gâdilat cumpărătorul la orgoliu). Am plecat din souk cu o pernă din piele de cămilă.
În Japonia … nicio şansă. La 5 kimonouri … nicio reducere.

În Europa, chiar dacă există o idee de negociere, nu are niciun farmec, iar reducerea e nesemnificativă. Ca să trăiţi plăcerea târguielii, mergeţi în Asia 😉

By: Apollo

Apollo — Fri, 27 May 2011 08:46:47 +0000

Eu nu prea am calitati de negociator. In general platesc cat mi se cere daca imi permit, sau plec, daca nu. Ce-i drept nici n-am ajuns in locuri din astea unde sa-ti ceara de 6 ori pretul.

By: anca a

anca a — Fri, 27 May 2011 08:30:56 +0000

Sincer, eu urasc sa negociez si in Grecia m-am simtit destul de agasata de “trasul de maneca”.
In Turcia insa, mi s-a parut stilul lor mult mai subtil – un ceai, o discutie, un zambet si, pana la urma, si eu m-am ales cu o pereche de pantaloni de piele (tot asa modificati peste noapte pentru mine) pe care insa chiar ii vroiam. Negocierea a fost un mic joc care nu m-a agreasat in cazul respectiv.