Comments on: Scrisoare la răsărit pentru un prieten care a apus

By: Ina

Ina — Mon, 04 Jul 2011 07:40:24 +0000

Nici nu stiu cum de nu m-am gandit pana acum, desi era limpede ca cerul, ca Raducu intr-adevar a fost un adevarat model de calator pe doua roti, asa cum ai zis.
A trait frumos, si sunt norocoasa ca l-am cunoscut.

By: nickro

nickro — Sun, 03 Jul 2011 20:30:22 +0000

Raducu a fost un om bun si generos cu care am colaborat, doar online din pacate, pe forumurile GPS si HTC. Vestea prematurei si nedreptei sale disparitii intr-un accident stupid a inmarmurit o intreaga comunitate. Ramas bun, Raducule!

By: Cornelia

Cornelia — Fri, 01 Jul 2011 15:19:22 +0000

Nu stiu de cand nu am tremurat ca zilele astea, citind topicul pe motociclism. 🙁
….

By: Lori

Lori — Fri, 01 Jul 2011 08:47:43 +0000

Mie nici acum nu-mi vine sa cred, mi se pare totul o farsa oribila. :((
Ramas bun, Raducule. Te vom purta mereu in sufletele noastre.

By: Adi Calin

Adi Calin — Fri, 01 Jul 2011 06:05:45 +0000

“Cerurile spun slava lui Dumnezeu,
şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
O zi istoriseşte alteia acest lucru,
o noapte dă de ştire alteia despre el.
Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,
al căror sunet să fie auzit:
dar răsunetul lor străbate tot pământul,
şi glasul lor merge până la marginile lumii.
În ceruri El a întins un cort soarelui.
Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă,
se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
răsare la un capăt al cerurilor,
şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt;
nimic nu se ascunde de căldura lui.”
(Psalmul 19:1-6)
…

Acum Răducu este în prezenţa slavei lui Dumnezeu. Îmi pare rău Roxana că ai pierdut un prieten. Sunt alături de tine. Îţi mulţumesc şi pentru tăria de a scrie scrisoarea aceasta frumoasă la răsăritul soarelui.