legat de echipament, chiar weekendu trecut m-a depăşit pe traseu, pe creasta Făgăraşului, un baiat ce mergea pe lângă măgar. mergea probabil să ducă mâncare la vreo stână. era încălţat cu cizme de cauciuc şi nu părea să aibă vreo problemă. mai mult de atât, mi-a luat-o serios înainte.

poate că ne-am cramponat prea mult în echipament şi în industria asta. am înlocuit până şi beţele de lemn cu performantele beţe de trekking. de îcălţări nici nu mai zic, aproape că m-aş încălţa în bocancii cu vibram şi pentru un picnic. 🙂 o fi din cauză că muntele ajunge să fie de palmares, pentru recorduri şi nu mai reprezintă acel “mountain inside” de care ziceam mai sus?!