De aici începe aventura noastră. V-am povestit puţin despre cum am ajuns să o trăim ca să ne cunoaştem mai bine.
Duminică după nuntă mai aveam încă oaspeţi şi nu puteam pleca. Dar luni 1 iunie pe la trei după-masă am făcut bagajele. Să nu credeţi că m-am apucat de ordonat, gândit, înşiruit pantofi, rochiţe, tricouri. Nu avea niciun sens. Eram în luna a cincea de sarcină, începuse să se vadă burtica, mă rotunjeam puţin (hahaha puţin mai mult), iar hainele mele deja erau undeva în trecut. Cât despre soţ, el voia să îşi schimbe garderoba, aşa că am împachetat un rucsac cu cele de strictă necesitate, am luat Atlasul Rutier al Europei, GPS-ul, ne-am urcat în maşină şi am plecat la drum.
Prima zi – 2 iunie
Am oprit la benzinărie înainte de ieşirea din Braşov am făcut plinul, am mâncat, cu mare lene, fără stres şi multă relaxare, căci doar eram în vacanţă. Am fost pe fază şi am lăsat toate grijile acasă înainte să încui uşa. Nu ne grăbea nimeni la drum, nu avea cine să ne aştepte undeva, nu ştiam unde plecăm şi nici când ne vom întoarce. Ne-am scărpinat noi în cap şi ne-am gândit încotro să mergem, am scos harta şi am studiat “problema “. Şi acolo pe loc, în benzinărie, ne-am decis să mergem spre Viena. Am purces la drum într-o atmosferă tare liniştită, ca doi tineri proaspăt binecuvântaţi de viaţă. Pe drum am vorbit despre viitorul nostru, despre copilăriile noastre şi chiar şi despre Kant. Când să trecem spre Deva eram cam obosiţi, era seara, nu avea nici unul dintre noi chef de condus aşa că ne-am cazat la un hotel din zonă. Râdeam amândoi de noi “Mari aventuriei suntem… nici măcar pânăla Budapesta n-am ajuns ” dar ziceţi şi voi dacă nu ne grăbea nimeni.. de ce să ne grăbim?
A doua zi – 3 iunie
A doua zi dimineaţă am luat micul dejun la hotel şi mă uitam în jur câtă forfota era. Oameni preocupaţi, grăbiţi şi parcă prea supăraţi. Sau eram eu prea fericită? Fiecare să grăbea undeva, vorbea la telefon, se certa cu cineva pe când noi eram lenea întruchipată. Şi parcă ne-au apucat nişte remuşcări că prea o lălăim pe drum şi ar fi indicat să mergem fir întins până la Vienadacă tot ne-am hotărât să mergem. Ne-a reuşit planul în principiu, am trecut de Budapesta după prânz, ne era cam foame şi ne-am oprit înainte de intrarea în Austria, la Hegyeshalom (80 kmpână la Viena) şi am descoperit restaurantul pe care de atunci niciodată nu îl ratăm (e o lege nescrisă) Paprika Csarda, pe care vi-l recomand cu mare drag (sunt indicatoare mari de pe autostrada nu prea aveţi cum să îl rataţi). Cel mai bun bogracs gulyas din Ungaria acolo noi acolo îl mâncăm. În plus au şi hotel (de 3 stele şi 4 stele) pe care de asemenea vi-l recomand, căci am profitat şi de hotel de multe ori, cu alte ocazii. Camerele din aripa veche sunt la preţul de 30 de euro camera dublă, cu conditi excelente. Am savurat mâncarea delicioasă, după care am plecat spre Viena. Dar nici nu ne-am pus bine în mişcare când am văzut de pe autostrada outletul de la Parndorf. Evident că aveam nevoie de schimburi, având în vedere rucsacul aproape gol, şi atunci logica era să trecem la shopping. Ne-am cumpărat haine, ne-am întors la maşină să plecăm dar n-aveam o valiză să ne punem hainele aşa ce ne-am întors şi ne-am cumpărat şi o valiză.
Spre seară am ajuns victorioşi la Viena. Amparcat maşina aproape de centru şi ne-am plimbat ţinându-ne de mână ca doi romantici (nu prea suntem în general dar atunci cerea locaţia şi atmosferă). Despre Viena ca destinaţie turistică găsiţi foarte multe informaţii pe site. Noi ne-am plimbat prin centru, am luat cina la un mic restaurant pe care de atunci îl frecventam de fiecare dată când ajungem în zonă. Cum nu aveam nicio rezervare făcută la niciun hotel, gândindu-ne bine oare pe unde să ne cazăm, evident că nu se putea altfel decât să stăm în zona Mariahilferstrasse (eu sunt Maria iar soţul Marian). Am luat maşina şi ne-am pornit într-un hotel hunt. Am întrebat la unul dar era totul ocupat, după 20 de metri zărim un Ibis unde am intrat ne-am cazat, dar cum încă era devreme (ora 10 seara) şi nu aveam chef de somn niciunul dintre noi am luat nişte pliante din holul hotelului, ne-am urcat din nou în maşină să mai cutreierăm puţin. Cercetând pliantele, am decis să mergem, evident, la casa marelui Freud. Am citit mult filozofia lui şi dintodeauna m-a fascinat.
Am ajuns în faţa casei lui Freud şi pentru că era foarte târziu, evident era închisă. Dar uite aşa, cu cartea în mâna, “Psihopatologia vieţii cotidiene (despre uitare, greşeala de vorbire, superstiţie şi eroare) ” (luasem carte de acasă, pentru lectură, deşi la momentul acela nici nu ştiam de fapt de ce alesesem tocmai acea carte) erau doi nebuni la 11 noaptea, în Viena cu cafeaua cumpărată de la automat şi cu spiritul lui Freud în preajmă, filozofând despre viaţa în general, a noastră în particular.. Dacă nu trecuse deja de 12 noaptea, am mai fi stat, dar începuseră să se uite nişte poliţişti ciudat la noi, aşa că ne-am luat tălpăşiţa şi ne-am mai dus spre centru. Am mai stat puţin pe o bancă în Piaţa Sfântul Stefan, am admirat frumuseţea liniştii şi ne-am promis că o să petrecem un Revelion acolo odată în viitor, să dansăm vals pe muzica lui Andre Rieu şi sunetele valurilor Dunării albastre (ne-am ţinut de promisiune ulterior). Am văzut Opera, primăria, şi vă recomand cu căldură Viena by night!
Încotro am plecat în următoarea zi vă povestesc data viitoare! Stay tuned!
Articos scris de Maria
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!