Sfârşit de octombrie, frunzele din grădină încep să se îngălbenească. LumeaMică ridică ochii de pe teme, se uită afară şi întreabă:
– Mai este mult până la Crăciun?
I se răspunde:
– Numai două luni!
LumeaMică oftează.
Noiembrie, frunzele se fac portocalii, roşii, maronii.
– Mai este mult până la Crăciun?
– Aproape o lună…
– Aş vrea să fie mâine!
Cum sărbătoarea aceasta creştină cu rădăcini păgâne a devenit laică, însemnând pentru multe naţii o festivitate în familie şi prilej pentru un schimb de cadouri, iar LumileMici sunt veşnic dornice de daruri, cineva, undeva, s-a gândit la posibilitatea de a ne ajuta să retrăim atmosfera Crăciunului şi să cumpărăm ce ne pofteşte inima în orice moment al anului.
– Ştiu un loc unde este mereu Crăciun.
– Daa? Ai văzut tu?
– Astă vară, cu ochii mei şi cu ochelari! Trebuie numai să dăm o fugă până la Rothenburg ob der Tauber, în Germania.
Poveştile Rothenburgului
Perlă a traseului romantic german, Rothenburgul medieval înconjurat de două rânduri de ziduri cu metereze, turnuri şi porţi, fiecare cu numele său, ne întâmpină cu arhitectura sa încântătoare: edificii publice şi biserici impunătoare, reşedinţe cu colombaje, viu colorate şi pline de flori, împodobite cu ornamente minunate din fier forjat. Fântâni, pieţe, grădini, muzee, garda de noapte, sărbătorile anuale reînvie secvenţe din trecutul unei cetăţi cu o istorie zbuciumată. Ca şi alte locuri de pelerinaj (în biserica Sfântului Iacob se păstrează o picătură din Sfântul Sânge al lui Isus) oraşul are o mulţime de hoteluri, hanuri şi pensiuni atât în interior, cât şi în afară, în preajma porţilor, căci numeroasele atracţii ale oraşului continuă să îi ademenească pe călătorii din toată lumea chiar dacă fervoarea credincioşilor s-a diminuat.
După parcurgerea drumului de rondă pe cei 2,5 km de metereze acoperite de unde se vede oraşul, am căutat polii oricărui oraş vestic: primăria si biserica. În Marktplatz primăria este formată din două corpuri de clădire, unite printr-o curte cu bolţi (în prezent muzeu de ceară ce înfăţişează aspecte din războiul de 30 de ani). O parte albă, gotică, (sec.al XIII-lea) cu un turn impunător şi, alipit de ea, un edificiu în stil baroc (sec. al XVI-lea). Lângă primărie se află Ratsherrntrink, taverna consilierilor. Pe frontonul ei se lăfăie trei ceasuri şi stema oraşului, iar de la 10 la 22 (la ore fixe) se deschid două ferestruici în care apar renumitele figuri istorice: primarul Georg Nusch şi asediatorul Johann von Tilly.
– Ce-i aia asediator?
– Un personaj cu o armată care se repede la altcineva, oraş sau cetate, ca să-l cucerească.
A fost odată un război care a durat 30 de ani (între catolici şi protestanţi, în sec. al XVII-lea, când Rothenburgul a fost sediul uniunii prinţilor şi oraşelor protestante). În asediul din octombrie 1631 au murit 300 de asediatori si numai trei localnici ceea ce l-a înfuriat pe Tilly în asemenea măsură încât a hotărât să omoare patru consilieri, aleşi prin tragere le sorţi şi, în schimb, să nu devasteze oraşul. Deoarece consilierii au refuzat să tragă la sorţi, Tilly a decis să-i ucidă pe toţi. În timp ce aşteptau călăul, s-a oferit învingătorilor, într-o mare cupă, vinul de bun venit destinat oaspeţilor, ceea ce a îndulcit cumva atmosfera; Tilly a mai oferit o şansă cetăţii: dacă cineva ar fi fost capabil să bea toată cupa dintr-o suflare (trei litri si un sfert de vin), consilierii ar fi fost cruţaţi, iar oraşul nu ar mai fi fost prădat. Primarul Nusch a reuşit să înghită vinul, iar oraşul a fost salvat. Așa se explică prezența celor două figurine în micile ferestre, una priveşte uimită la cealaltă care bea. Pe această temă s-a scris chiar şi o piesă de teatru care se joacă în iulie şi septembrie, în sala imperială a primăriei.
Între timp, LumeaMică se foieşte, aduce un lighenaş și face baie unor păpuşi, păstrându-şi totuşi o ureche pentru Rothenburg.
Vizavi de primărie este fântâna Sfântului Gheorghe care a văzut multe: în faţa ei se instalau spânzurătoarea, stâlpii infamiei și cuştile pedepsiţilor (în prezent, acestea se pot vedea pe vechea Bourgasse, în Muzeul Torturii).
– De ce erau pedepsiţi?
– Pentru fapte rele, vorbe urâte, înşelăciune…
– Şi Crăciunul unde e?
Din Marktplatz, pe lângă dubla primărie, pe Herrngasse, este SATUL CRĂCIUNULUI, născut din dorinţa de oferi cadouri celor dragi. Şi el are o poveste. Când a dorit să ofere o cutie muzicală unor prieteni americani îndrăgostiţi de obiceiurile și decoraţiunile Crăciunului german, familia Wohlfahrt (Wilhelm şi Kate) a constatat că era aproape imposibil, deoarece odată ce sărbătoarea trecea, toate podoabele dispăreau din magazine.
– Cu ce era cutia muzicală?
– Cu cei trei magi.
Ca şi cum aş fi apăsat pe un buton, LumeaMică începe să cânte un colind cu magi, se înţelege.
– Acesta este cântecul?
– Nu! Dar şi acesta este foarte frumos…
– Şi?
– După ce au găsit cu greu cutia, au dăruit-o şi s-au gândit că ar fi bine dacă ar exista un magazin al Crăciunului unde să se găsească tot anul articole destinate marii sărbători.
Deschis în 1977, el s-a îmbogăţit treptat, iar acum este mai mult decât un spaţiu comercial: în cinci case (zece săli), sunt expuse peste 50 000 de decoraţiuni pentru brad, ghirlande, spărgători de nuci, omuleţi care fumează (nu sunt la curent cu reglementările UE), îngeri luminoşi, cutii muzicale, Moşi Crăciuni, felicitări, totul parfumat cu miros de scorţisoară. La etaj este muzeul german al Crăciunului cuprinzând obiecte din mai multe secole. În plus, sunt aduse, pe durată limitată, colecţii împrumutate din toată lumea.
Într-o mare încăpere, în centrul unei mici pieţe medievale, un brad de cinci metri, împodobit şi luminat, înconjurat de căsuţe ninse, recreează atmosfera magică care îi încântă deopotrivă pe LumileMici şi pe LumileMari.
– Vreau să merg şi eu!
– Te cred!
Mai ales că, tot din Markttplaz, pe Hofbronnengasse, este Muzeul păpuşilor şi al jucăriilor. Acolo vei vedea pe lângă păpuşi germane şi franţuzeşti din ultimii 200 de ani, case, camere, şcoli, magazine, animăluţe, ferme, trenuri, jucării din lemn sculptat. Iar pe Obere Schmiedgasse este Baumeisterhaus, cea mai frumoasă casă din Rothenburg de pe faţada căreia ne privesc statuile ce înfăţisează cele şapte virtuţi (smerenia, milostenia, curăţenia, cumpătarea, răbdarea, blândeţea, hărnicia) și cele şapte păcate capitale (lăcomia, desfrâul, zgârcenia, invidia, mânia, lenea, trufia).
A nu se omite biserica Sfântului Iacob cu superbele ei altare din lemn sculptat sau pictat şi relicva Sfântului Sânge montată într-o cruce de aur. De aici, pe Klingengasse se ajunge la o fostă mânăstire dominicană, Reichstadtmuseum. În prezent, sălile, camerele, saloanele, precum și cea mai veche bucătărie din Germania, ne invită să retrăim atmosfera altor vremuri, de la secolul al XIV-lea până la secolul al XVIII-lea. Aici este păstrată vestita cupă din sec. al XVII-lea.
Este atâta artă, arhitectură şi, implicit, atmosferă medievală la Rothenburg, încât orașul nu poate fi văzut în trecere. Recomand tuturor celor care parcurg traseul romantic să-şi rezerve timp pentru plimbări tihnite, căci sunt multe de vizitat (și nu le-am pomenit pe toate). Dacă vă informaţi la Cabinetul dansului păstorilor (pe lângă biserica Sf. Wolfgang), puteţi asista la acest eveniment care are loc de mai multe ori pe an, începând cu 1517, când se spune că ar fi alungat ciuma. Nu contează neapărat dacă boala aceasta chiar a fost alungată sau nu cu ajutorul acestui dans. Ideea este, însă, că bucuria împărtăşită, trăită alături de ceilalţi semeni, alungă răul, iar dansul a fost și este o componentă importantă a vieţii, în toate colectivităţile şi în toate timpurile. În multe locuri, dansul continuă să fie un mijloc de socializare, de destindere, de integrare într-o altă cultură, o detaşare benefică de stresul cotidian.
Cred că, prin tot ceea ce are de oferit, Rothenburgul vechi îl îndeamnă pe orice călător să revină, mai ales în luna decembrie, atunci când Crăciunul iese pe străzi şi în pieţe, împodobindu-le cu toate culorile şi luminile lui.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
