Kamen Bryag: departe de lumea dezlănțuită

Kamen Bryag: departe de lumea dezlănțuită

Prolog: Căldură mare, monșer. Te simți ca un pinguin rătăcit în deșert și tânjești după umbră și răcoare și după limonadă rece? Vrei să scapi dintre betoanele încinse ale orașului toropit de arșiță? Răspunsul e simplu: lasă orașul în urmă și ascultă chemarea drumului care ți se așterne la picioare.

Actul I

Într-o vineri după-amiază, de fapt, mai spre seară așa că e mai greu cu femeia până-și încarcă toate cele (mai mult decât) trebuincioase pe motocicletă, urci în șa și-i dai bice spre vecina Bulgarie unde e deja lucru de netăgăduit că Marea Neagră e mai albastră și mai limpede. Kamen Bryag era locul ales pentru că ne stârnise curiozitatea un englez excentric ce renovase o veche brutărie pentru a o transforma în loc de cazare. Calul înghite repede kilometrii până la Călărași și are parte de odihnă cât trecem cu bacul peste Dunăre. La ceas de seară, pe drumuri bulgărești, nu vezi țipenie de om. Curat no man’s land ca să zic așa. Ne întâlnim cu maxim 5 mașini pe drum, dintre care una s-a ținut scai în urma noastră preț de vreo 30 de km de ne băgase la gânduri cu urmăriri și cascadorii spectaculoase.

La Kavarna, oprire de consultat GPS-ul. Teoretic, nu mai avem mult de mers așa că profităm de pauză să ne mai dezmorțim puțin oasele. Drumul pe care ne-a dus GPS-ul spre Kamen Bryag pare desprins din Dosarele X, căci trecem printre lanuri foșnitoare de porumb și printr-o fermă de centrale eoliene cu brațe albe, subțiri și fantomatice care străfulgerau întunericul și cu leduri roșii ca niște ochi iscoditori. Stranie senzație amplificată și de zumzăitul persistent și de curenții de aer care mișcau totul în jur.

Ajunși în sfârșit la destinație, răsuflăm ușurați și încercăm să ne orientăm ca să găsim locul de cazare. Căutăm un indicator, nimic, dăm o raită prin sătuc cu gândul cPensiunea Trite Kestenaă poate găsim pe cineva să întrebăm, nimeni. Liniște nu chiar totală pentru că era o terasă încă deschisă, deși ceasul bătea bine spre miezul nopții. Întrebăm la terasă, nimeni nu știa de niciun englez și de nicio brutărie veche. Sunăm englezul, niciun răspuns, într-un final o doamnă recită în bulgărește un mesaj înregistrat, probabil ceva de genul „abonatul doarme dus la ora asta, inconștienților, cine vă pune să umblați brambura în toiul nopții?”. Mai dăm o raită și ne întoarcem în punctul din care am plecat. Pauză de scărpinat în creștet în căutare de idei salvatoare în astfel de momente. Varianta 1: e cald afară, putem merge să dormim pe „plajă”. Varianta 2: mergem la terasa deschisă și întrebăm de cazare. Varianta 3: ne întoarcem la Kavarna poate acolo găsim mai repede un loc de dormit. Varianta 3 cade prima numai la gândul că trebuie să ne întoarcem prin câmpul cu extratereștri cu ochi roșii. Varianta 1 iarăși nu se preta întrucât plajă nu prea era, numai un țărm stâncos, iar saci de dormit n-aveam. Rămâne varianta 2, câștigătoare, de altfel. Mergem la terasă, întrebăm chelnerul de cazare, da, au camere libere, da, ne pot caza pentru o noapte (40 leva de cameră), nu, nu trebuie să plătim în avans, e ok și mâine. Legat calul lângă fereastră (camera era la parter), despachetat, îmbăiat, culcat.

Actul II

Întotdeauna la lumina zilei, lucrurile par altfel. Mai optimiste, mai abordabile. Mai ales după un mic dejun consistent și o cafea bună. Plătim camera și întrebăm chelnerul dacă mai putem sta o noapte în cazul în care nu dăm de urma englezului. Desigur. Plecăm în căutarea englezului, dar vremea superbă ne abate de la scopul nostru și ne îmbie la explorarea zonei.

Cafeaua de dimineata Omleta

Kamen Bryag este un sătuc în nord-estul Bulgariei. Dacă vrei să stai într-un loc liniștit departe de civilizație și aproape de natură, atunci ai nimerit în locul potrivit. Dacă nu, e clar că trebuie să-ți cauți altceva pe gustul tău. Zona este stâncoasă, prin urmare plaje nu prea găsești. În schimb, peisajul este spectaculos, iar marea de un albastru pur.

Kamen Bryag: tarm stancos

În apropiere se află Shabla și Tyulenovo,

Shabla Tyulenovo

iar dacă vrei să faci plajă și baie, mergi la Rusalka. Acolo este un complex de vacanță, unde găsești și locuri de cazare (un hotel, dar și căsuțe sau, mai degrabă, bungalouri). Într-un moment de relaxare pe plaja din Rusalka, am văzut și niște delfini jucăuși făcând tumbe la suprafața apei.

Plaja Rusalka

Nu ești departe nici de Bulgarevo, unde iarăși găsești locuri de cazare, nici de golful Bolata unde poți face plajă. Și dacă ajungi aici, celebra Dalboka este la doar o aruncătură de băț, așa că mergi și savurează niște midii. Noi am încercat și mâncarea de la pensiune, bună, pregătită cinstit, fără prea mari pretenții, la prețuri accesibile. Am făcut o adevărată pasiune pentru salata shopska. Simplă (roșii, castraveți, ceapă, ardei copți, măsline și brânză rasă) și delicioasă. Și niște Kamenitza rece, perfectă pentru zilele toride de vară.

Salata shopska

Kamenitza

Terasa Trite KestenaPe la prânz, terasa era animată de prezența unor tineri bronzați, unii cu părul răsucit în dreaduri, alții cu tatuaje, fetele îmbrăcate lejer, toată lumea perfect relaxată pe muzica lui Bob Marley, o adevărată atmosferă de film cu surferi. De atâta relaxare, aproape că-l uitasem pe englez, cu brutăria lui cu tot. Am mai dat o raită prin sat, dar tot n-am găsit locul cu pricina. Începusem chiar să mă întreb dacă exista cu adevărat sau era doar închipuire de-a mea. Răspunsul l-am primit chiar înainte de plecare: în dorința de a ne mai clăti încă o dată ochii cu albastrul mării, am pornit spre țărm, dar am ales o altă ulicioară și stând eu și uitându-mă ba în stânga, ba în dreapta, văd niște corpuri de clădire din piatră pierdute într-o oază de verdeață. Parcă aveam un deja-vu, mai văzusem locul ăla, dar nu știam exact unde. Și-atunci m-a lovit: era chiar brutăria cu pricina reamenajată de excentricul englez. La câțiva metri de pensiunea unde ne cazasem în noaptea aceea agitată. Numai că nimic nu te făcea să te gândești că ăla era locul pe care-l căutam, părea a fi casa unui localnic. Semnul cu camere de închiriat era pus undeva pe lateral, cumva ascuns privirilor indiscrete. Ulterior, i-am trimis un e-mail englezului în care i-am povestit toată tărășenia. Răspunsul a fost unul foarte degajat: No worries these things happen!

Epilog… pe puncte

  • Kamen Bryag este un sătuc liniștit, departe de lume și fără prea multe pretenții. Dacă ești genul mai petrecăreț, îți spun din start că aici nu găsești nici cluburi, nici alte facilități exclusiviste. Reține acest aspect, altfel vei tăbărî pe player-ul din mașină, sfârșind prin a asculta cu disperare muzică de petrecere, după cum a făcut un conațional căruia îi țiuiau probabil urechile de prea multă liniște.
  • Din câte am înțeles locul este căutat de iubitorii de pescuit și scufundări. Zona este stâncoasă și abruptă, plajele cu nisip sunt puține. Plaje găsești la Rusalka, Bulgarevo (golful Bolata) și Kavarna.

Marele albastru

  • Pe stadionul din Kavarna are loc în fiecare vară festivalul rock devenit deja celebru ținând cont că se organizează încă din 2006.
  • Ce poți vedea: în apropiere se află Shabla, Tyulenovo, Rusalka, Kavarna, Bulgarevo, Dalboka, Kaliakra, locuri care și-au câștigat deja notorietatea în rândul celor care merg (relativ) frecvent în Bulgaria. Tot în zonă am înțeles că se află Rezervaţia Arheologică Naţională Yailata, dar n-am ajuns acolo.
  • Recomandări: în sat sunt câteva magazine, însă se pare că unele dintre ele ori funcționează după un program propriu, ori au o ofertă limitată. Așa că îți recomand să ai la tine apă de băut și ce știi tu că îți mai place (sucuri, fructe, dulciuri, etc.). Firește că îți poți lua și de la barul terasei, dar mie îmi place să fiu mai precaută, în special cu apa. De mâncare găsești, așa că nu-ți face probleme, iar prețurile sunt prietenoase.

Data viitoare, vom merge la sigur la englezul excentric și la brutăria sa recondiționată. Doar așa, ca pretext să ne mai facem un drum la Kamen Bryag.

 

Vizualizare hartă mărită

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Lorena este absolventă de filologie şi lucrează ca traducător. Călătoreşte pentru că îi place să descopere locuri, să cunoască oameni şi să experimenteze lucruri noi. Pentru ea călătoria este o sursă nepreţuită de cunoaştere şi se bucură să îşi împărtăşească impresiile de drum cu alţi călători din lumea mare.