Comments on: 9 zile la Lisabona (1) – Timpul lucrează

By: Roxana

Roxana — Fri, 17 Jan 2014 13:25:36 +0000

In reply to Ionut. Am o adresa, da-mi un mail si ti-o trimit. Dar poti sa ii contactezi si direct, de pe site (e linkul in text). Cel mai bine e insa sa ii suni dupa ce dai mailul, altfel s-ar putea sa nu raspunda. Noi asa am patit, dar iata ca a fost ok pana la urma.

By: Ionut

Ionut — Fri, 17 Jan 2014 11:07:57 +0000

Frumos, frumos. Si acolo si de citit. Ai cumva numarul de telefon sau eventual o adresa de e-mail de la casuta in care ati stat in acele zile? Nu de alta dar sa va calcam pe urme.

By: 9 zile la Lisabona (2) - Întâmplarea, Alfama şi Martim Moniz | impresii din lumea mare

Wed, 21 Aug 2013 06:01:13 +0000

[…] prima dimineaţă cu drepturi depline în Lisabona. Ieri am aterizat de dimineaţă dar nu s-a simţit ca acum, când ne-am trezit în noua căsuţă, când […]

By: Roxana

Roxana — Fri, 16 Aug 2013 19:40:09 +0000

In reply to Ivona. Multumesc Ivona!

By: Ivona

Ivona — Fri, 16 Aug 2013 06:48:29 +0000

Cat de mult mi-a placut articolul asta! Eu mi-am petrecut luna de miere vara trecuta in Portugalia, am stat 10 zile minunate.Citind articolul tau am retrait fascinatia Lisabonei. cand am ajuns eu la manastire tot asa era o mireasa, am zburat tot cu TAP si mi-a placut f mult mancarea lor.

By: Roxana

Roxana — Mon, 29 Jul 2013 19:47:55 +0000

@Ina, ups, am uitat un copil acasa? 🙂

@Claudia, mi-ar placea si mie sa vorbim, cum sa nu! In Portugalia mi se pare chiar greu sa te grabesti. Nu stiu de ce, e ceva in aer… 🙂 Dar tot am fost hartuita undeva intre tentatia de a alerga si placerea de a degusta 🙂 Avem multe de invatat de la vin, cred…

By: Claudia

Claudia — Mon, 29 Jul 2013 17:05:29 +0000

Mi-ar placea sa am un dialog cu tine Roxana pe tema ce-am vazut sau n-am vazut in Lisabona pe care n-am vazut-o inca, insa am doar un feedback de cititor legat si de un articol anterior al tau despre scris: am regasit in textul asta normalitatea calatorului si “lupta” sa continua cu timpul. Ma bucur de fiecare data cand oamenii se opresc in loc si se intreaba despre ceea ce fac, ce vad, despre incotro se indreapta (si-n calatorii, dar si-n scris de pilda) pentru ca nu se opresc pentru niste raspunsuri anume ci pentru analiza in sine, mult mai valoroasa. Sunt multe de invatat de la oamenii care isi ingaduie aceste opriri in loc chiar si cand timpul lucreaza 🙂

By: Ina

Ina — Mon, 29 Jul 2013 09:46:01 +0000

Ehe, ce mi-a placut. Sa revad si ce-am vazut, si sa vad ce n-am vazut (nu m-am urcat pe monument, spre exemplu).
Iar poza aia de pe pag 2 mi-a adus aminte de cazarea si straduta noastra din Venezia… De ce ma n-ati luat amandoi copchii in plimbarea asta?! :))