Adunate împreună cu Roxana în călătoria noastră pe #MyDanube
E drept, m-a inspirat Alex, și-apoi, deși titlul e un pic îndrăzneț, o să încerc așa. Dar la sfârșit, uite, putem să numărăm pe care dintre ele le știai și pe care nu.
Zicea cineva într-un comentariu de curând (și i-am promis ca-i fur cuvintele, mulțumesc Cristina) că:
Magia începe după ce ai depășit ceea ce este must see. Așa este. După alergătura necesară printre catedrale, sus în turlă, sus pe deal, jos pe insulă, după ce vezi tot ce te îndeamnă orice ghid, după vreo șapte-opt vizite într-un oraș, începi să descoperi colțișoare, detalii, locuri mai mult sau mai puțin ascunse.
Și ca să mă iau și după Roxana cu al ei articol despre mișcarea Slow și anti-fast, uite încep în forță și-n dezordine:
1. Lactobar. Or fi mai multe. Mie îmi place tare acesta de lângă piața Deak, înfipt țanțoș și plin de speranțe lângă un McDonalds. (Da, ne vom folosi de acest nume infam ca să găsim cu ușurință Tej-barul .) De ce îmi place? Pentru că are… tupeu, zău așa. McDonalds-ul era deja acolo, când niște oameni s-au gândit că ar merge un băruleț lângă. N-a fost tocmai asuprirea corporatistă îndreptată împotriva unei mici afaceri, ci dimpotrivă. Deci? Tupeu. Și bineînțeles că le merge, mai tot timpul când am trecut pe acolo era plin de oameni. Sic.
2. Și pentru că vreau să rămân un pic zona răsfățului, te-aș duce în clădirea Art Nouveau, Bedő Ház, pe strada Honvéd, jos în cafenea. Un amestec de anticariat de mobilă, în bună stare, cu pozele alb-negru ale bunicii, prinse sub geam pe măsuța de pe la începutul secolului trecut, totul condimentat cu o înfricoșătoare selecție de prăjituri și dulciuri, ceaiuri și cafele. Dacă vrei mai multe detalii despre această clădire, cum fu ea construită pe la 1903 și cum arata înainte de renovare, cine a construit-o și cam ce se întâmplă acolo, recomand cu căldură să dai un ochi aici.
Dar să lăsăm… na! nu pot să zic Cezarului, că poate se interpretează. Să lăsăm bucătarului ce-i al bucătarului și să nu zăbovim prea mult prin zone cu mâncare.
3. Locșorul acela de lângă bazilica Sf. Ștefan, bazilică despre care știm deja că nu e cea mai mare din Ungaria. Cum te uiți la coșcogeamitea clădire, ușurel așa, cât să nu te sperii și să nu te lași strivit, te scurgi încet spre dreapta pe lângă zid, și nu faci bine zece pași (ei, nu știu fix câți sunt, dar sigur o găsești – adresa este Szent Istvan ter 3) că și dai peste ea: înghețata-n formă de floare! Nu o admira prea mult, că o să se scurgă și ea.
Am reușit, nu-i așa, să mă îndepărtez de zona de mâncare?
4. Ruin-bar-urile, sau ruin-pubs. Prima oară când am descoperit așa ceva, era să cad pe spate și mai multe nu. Era vorba despre Szimpla, care și acum rămâne preferata mea. Însă am aflat că e o întreagă modă în Budapesta, nu știu dacă și-n alte orașe. Acum, pentru unii o fi ciudată apetența asta pentru dărâmături, de ce nu mi-o fi plăcând și mie oleacă de sclipici, nu știu. Dar asta e, cu cât e mai bizar decorul, cu atât mă amuză mai tare… Vai de mine! Acu realizai: oi fi vro hipsteră? Și dacă da, se tratează?
Mă rog, să luăm cu bere: uite un ruin-pub cu… nu! Nu e pictură. E… cum să-i zic eu așa, o “ciobitură” în zidărie.
Sau așa: Csendes.
5. MTV, care iacătă că nu-i Music Television (mă rog, aia nu mai e pe nicăieri de câțiva ani buni, dacă stau să mă gândesc). Ar fi fost Magyar Televízió, numai că între timp televiziunea s-a mutat, clădirea (cred) că a fost cumpărată, dar sigla asta sper să o păstreze noii proprietari, indiferent ce planuri ar avea cu locul. Este doar una dintre multele clădiri superbe ale Budapestei și se adună acolo, pentru mine, la motivele datorită cărora m-am îndrăgostit cu năbădăi de orașul ăsta.
6. Monumentul socialist din piața Szabadság (piața Libertății, cum ar veni). Mi-e greu să explic de ce ajunse el pe listă, umblă vorba că nu-i foarte iubit de locuitorii orașului și mulți nu cred că s-ar supăra dacă ar fi dat jos. Ba, din când în când e și vandalizat… temeinic. O fi fost el ridicat în onoarea soldaților din Armata Roșie care au murit eliberând la Budapesta, dar eu cred că l-am pus aici dintr-un motiv de o logică feminină necruțătoare: pentru că mai repede citesc ce scrie pe el în rusă decât în maghiară, și pentru că-mi aduce aminte de călătoria mea din vară în Rusia. Poftim motiv.
7. Și dacă tot suntem în piața asta: fântâna din piața Szabadság. Ea pare așa, o fântână anostă, pătrată, vreo 6 metri pe 6. Nimic interesant. Până te apropii. După care brusc te transformi într-un copil de 3 ani, și te joci de-a v-ați ascunselea cu fântâna până te uzi pe pantofi. Tu înaintezi, ea se ascunde, tu țopăi, ea e pe fază și dispare, și tot așa. Culmea că dacă o să câștigi, cum o prinzi ai și pierdut, că te-ai udat. Uite și un filmuleț, dar e drept că atunci când am fost noi, erau jeturile de apă ceva mai mici.
8. Biserica parohială de la piciorul podului Erzsébet, care este cea mai veche biserică din Pesta, cu rădăcini în istorie pe undeva pe la 1046. Aa, m-ai prins, o știai pe asta, nu? Bine, bine, dar știai că e o biserică… gotică/barocă/fostă moschee? Uite și aici, iar dacă nu știi maghiară, nu-i nicio problemă, nici eu nu știu, dar ne uităm la poze și vedem cum arăta în diverse stadii ale lungii sale vieți.
Mai mult decât atât, când s-a reconstruit în forma actuală podul Erzsébet (Elisabeta, cum ar veni) era să rămânem fără ea. Onor guvernul comunist al vremurilor, în perioada reconstrucției (pe la 1961-64), a hotărât că biserică nu ne mai trebuie, dar pod da. Cu chiu cu vai s-a găsit o soluție… ocolitoare, de așa manieră că podul trece fix pe la vreo 10-15 centimetri (tot d-ăștia femeiești, că nu știu distanța exactă) de biserică. Uite-așa:
9. Autobuzul cu care sari în Dunăre. RiverRide. Dacă știi de el, e posibil că știi mai multe decât unii locuitori ai Budapestei, care în primele luni de funcționare sunau îngrijorați la poliție și anunțau că a picat un autobuz în Dunăre. Ei, el nu pică de fapt, face ditamai fleoșc-ul, care e de fapt toată sarea și piperul turului. Înainte de asta se plimbă liniștit pe străzi, cu ghid, ca orice autobuz turistic bine-crescut, apoi face băiță, iar tu te uiți amuzat că dă din ștergătoare cât plutește pe Dunăre.
10. Aici trișez un pic. Dar numai puțin, pentru că merită. Știu cea mai tare cazare din Budapesta. Nici nu contează ce hotel îți alegi, sunt mai multe care beneficiază de vederea asta, (poate că unghiul e un pic diferit ). Nici nu-ți dau adresa, o să te lămurești imediat.
Dacă intri în cameră și când îți arunci ochii pe fereastră faci “Uau!”, ieși pe hol două minute după care ai fix aceeași reacție, te întorci cu spatele la geam și când dai cu ochii de EL iar faci “Uau!”, ca ăia săracii de li se resetează memoria din 5 în 5 secunde, atunci ești în locul potrivit. Nu crezi?
Și da, cred că ți-am mai zis că iubesc orașul ăsta.
Ei bine, ia zi, făcurăm noi împreună în lista asta un ghid complet? Despre unde să mănânci, unde iei desertul, unde să bei o bere, pe unde ne plimbăm, pe unde ne culturalizăm, pe unde ne distrăm ca niște copii ce suntem, și unde ne ducem seara la culcare? Făcurăm. Eu mai știu câteva locșoare de acestea. Dau la schimb: zici tu unul, mai zic eu… mai lungim lista. Hm?
PS: până una alta poţi să arunci şi un ochi pe lista lui Alex cu încă 5 locuri din Budapesta în care te lingi pe degete.
Acest proiect a fost susţinut şi inspirat de:
Tripsta.ro, Ungaria.info.ro, Austria.info/ro, The Danube Niederösterreich, Linztousismus.at, Municipalitatea Vienei, Compress România, Ingolstadt Tourismus, Germany.travel, Danube Competence Center, Serbia.travel
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
