Nu ştiu cum arăta Casa memorială Avram Iancu înainte de a fi reabilitată şi nici nu cred că are prea mare importanţă. Ştiu doar că i-am păşit pragul cu un uşor sentiment de suspiciune că-i voi da un ocol rapid şi voi ieşi fără să simt fiorul reîntoarcerii în timp, pe firul istoriei. N-a fost nici pe departe aşa, întrucât acest complex muzeal are multe de arătat.
Am găsit casa – aflată în satul Inceşti (comuna Avram Iancu, judeţul Alba) – dormitând în aerul cald al după-amiezii de septembrie. Nu se vedea nicio mişcare pe nicăieri, iar singurele zgomote pe care le puteai auzi erau bâzâitul insectelor şi cotcodăcitul găinilor. Am intrat în curte, apoi în casă şi acolo am fost întâmpinaţi de curator, un domn foarte simpatic, care ne-a povestit una-alta, bucuros probabil că scăpase de lâncezeala după-amiezii călduroase. Eram singurii vizitatori, iar dânsul, după ce ne-a răspuns la întrebări, ne-a lăsat de capul nostru să facem fotografii şi să vizităm încăperile după bunul nostru plac. Ne mai arunca un ochi din când în când, dornic să se facă util în caz că aveam nevoie de explicaţii suplimentare, dar noi ne-am mulţumit să ne plimbăm pe îndelete prin camerele răcoroase şi să privim în linişte obiectele expuse.
Sigur îţi aduci aminte de povestea lui Avram Iancu de la orele de istorie. Pe scurt, acesta a fost un revoluţionar paşoptist care a luptat pentru emanciparea socială şi naţională. A participat la Adunarea Națională de la Blaj şi a organizat apărarea în Munţii Apuseni, de unde şi apelativul de „Crăişorul munţilor”. Împotrivindu-se unirii Transilvaniei cu Ungaria, acesta a condus moţii împotriva trupelor revoluționare maghiare, obţinând victoriile de la Abrud şi Mărişel.
Revenind la casa memorială, se poate spune că întregul complex s-a dezvoltat în timp în jurul casei construite de părinţii lui Avram Iancu în anul 1800 cu aproximaţie. În anul 1924 au fost construite anexele şi înfiinţat muzeul propriu zis la iniţiativa Asociaţiei ASTRA Sibiu. În anexele casei s-au desfăşurat cursurile şcolii primare din sat până în anul 1972. Apoi, muzeul a fost reorganizat, într-una din anexe fiind organizate expoziţii de istorie şi etnografie. După restaurare, muzeul a fost redeschis publicului începând cu 1 septembrie 2013.
Printre obiectele istorice se numără fotografii, documente şi obiecte personale, inclusiv patul pe care a dormit acesta, arme, testamentul lui Avram Iancu, precum şi înscrisuri referitoare la pregătirea şi desfăşurarea Revoluţiei de la 1848.
În expoziţia etnografică pot fi văzute articole de îmbrăcăminte aparţinând portului moţesc, textile, vase şi unelte specifice zonei. Acestea din urmă sunt expuse la subsol, fiind reprezentative pentru ocupaţiile de bază ale moţilor: agricultură, păstorit, prelucrarea lemnului, etc.
Mi-a plăcut atmosfera familiară a întregului muzeu şi buna organizare. Este ca şi cum ai pătrunde în spaţiul intim al cuiva, urmărindu-i parcursul pe care l-a avut de-a lungul întregii vieţi. Există panouri informative care însoţesc obiectele expuse, unele mai detaliate, altele mai puţin. Exponatele sunt bine conservate ceea ce denota grija deosebită faţă de acestea. În fond, acolo se află crâmpeie din istoria noastră de care e bine să se bucure cât mai mulţi vizitatori.
Programul de vizitare este de marţi până duminică între orele 10.00 şi 18.00, iar biletul de intrare costă 5 lei pentru adulți și 2,5 lei pentru copii.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
