În Marrakech, în renumita piaţă Jemaa el-Fna, găseşti, la ceas de seară, o întreagă lume orientală, cu toate ingredientele sale: vraci, dansatori din triburi berbere, îmblânzitori de şerpi, femei care fac tatuaje cu henna sau personaje dubioase care trec şoptind printre dinţi, ca şi cum n-ar avea nicio treabă cu tine: „haşiş, haşiş”. La sute de tarabe se gătesc felurite bucate, fumul gros ridicându-se deasupra mulţimii. Dar unde se strâng cei mai mulţi oameni? În jurul povestitorilor, cei care seară de seară vin în piaţă şi spun poveşti, poveşti care continuă şi nu se repetă niciodată, cel puţin aşa ni s-a spus.

Plecăm acum în alt colţ de lume şi ne imaginăm o cameră de la geamul căreia se văd şiruri de vii frumos aliniate pe culmi, la apus. O voce de copil îmi cere: „spune-mi o poveste mami”. Mă uit după o carte, dar cea mică mă opreşte: „nu vreau să îmi citeşti, vreau să inventezi, aşa cum ai făcut şi ieri”. Ideea mă sperie la început, să scot din imaginaţie, pe loc, o povestioară care o va continua pe cea de ieri şi care va fi diferită de cea de mâine. Dar ne aşezăm pe scaunele gata pregătite, pentru acest ritual, şi povestea începe.

Aşa a început prezentarea mea la workshop-ul la care am participat vinerea aceasta, la Braşov – Blog on Blog off. Poate că ar fi trebuit să prezint un studiu de caz, un proiect, aşa cum au făcut foarte frumos ceilalţi participanţi, dar eu mă consider un căutător de poveşti şi emoţii, de aceea am vrut să împărtăşesc ceva din ceea ce mă defineşte.

Nu e motiv de îngrijorare, poveştile inventate sunt doar pentru fetiţa mea, nu pentru blog, locul în care descriu doar experienţe trăite, reale. Dar cred în puterea scrisului şi în inspiraţia pe care o poveste o poate aduce în viaţa ta, ca cititor. Aşa cum se întâmplă şi în Piaţa din Marrakech, în jurul nostru se strâng mulţi oameni în fiecare zi. Poate să pară complicat să spui poveşti şi am întâlnit multe companii, agenţii, pensiuni sau hoteluri care nu îşi cunosc propria poveste. Nu e nimic mai greşit decât să crezi că nu ai o poveste de spus, ca om sau ca instituţie. Fiecare are un vis, un obiectiv pe care vrea să îl atingă, un loc în care vrea să ajungă, un fel de a fi diferit, fiecare îşi spune o poveste şi pe baza acestei poveşti devine ceea ce este sau merge într-o anumită direcţie. Chiar dacă aparent iei decizia de a alege un pachet sau o cameră undeva, chiar dacă aparent eşti influenţat de preţ, de existenţa unui aer condiţionat sau a altor facilităţi, în realitate tu alegi în funcţie de povestea pe care un loc ţi-o promite, de experienţele pe care vrei să le trăieşti. Iar noi, în LumeaMare sau în alte bloguri exact asta facem. Spunem povestea propriilor experienţe sau poveştile pe care le descoperim cu ajutorul partenerilor noştri.

Ne place să ne imaginăm LumeaMare ca o oglindă. Uneori s-ar putea ca tu să nu fii încântat de ceea ce ai văzut în ea şi să îţi spui: eu n-aş face niciodată asta. E foarte bine aşa, nu trebuie să fii ca noi. Alteori s-ar putea să îţi placă ceea ce vezi, să te imaginezi pe tine însuţi ca personaj al unei poveşti pe care noi ţi-o spunem, să doreşti să atragi asupra ta aceeaşi experienţă, acelaşi mod de a călători. Desigur, vei căuta să te documentezi mai bine pe bloguri, să afli detalii practice sau inedite. Primim şi noi întrebări concrete despre cum se ajunge într-un loc, unde te poţi caza sau cât costă transportul, dar nu credem că răspunsurile la astfel de întrebări vor fi cele care vor genera decizia de cumpărare, ci emoţiile pe care vom reuşi să le transmitem şi pe care tu, la rândul tău, vei dori să le trăieşti.

Am fondat LumeaMare acum mai bine de 4 ani, împreună cu soţul meu. În anii aceştia blogul nostru a adunat impresii din peste 50 de ţări, în aproape 3000 de articole. În clipa de faţă echipa este formată din 5 persoane şi scriem despre destinaţii atât din România, cât şi de oriunde din lumea mare, relatăm călătorii cu orice mijloc de transport, inclusiv pe motocicletă sau bicicletă, călătorii cu cei mai mici membri ai familiei, impresii culinare sau recomandări de cazare şi activităţi sau evenimente conexe. Ne propunem să dezvoltăm şi să creştem în timp secţiunile care ajută România, cum ar fi România copiilor (în care ne dorim să adunăm cele mai frumoase locuri de vacanţă pentru cei mici) sau Cazare în România (în care recomandăm hotelurile sau pensiunile pe care am avut ocazia să le cunoaştem în preumblările noastre).

Încurajăm un mod de viaţă sănătos şi călătoriile responsabile, prin care să protejăm natura şi să ajutăm comunităţile locale. Suntem, deocamdată, singurul blog de travel care face parte din Asociaţia de Ecoturism din România. Ecoturismul este pentru noi un mod de a călători şi nu un subiect ce poate deveni deranjant sau plictisitor pentru tine. Cum spuneam de la început, în general ne străduim să transmitem mai degrabă poveşti nu poveţe.

Îmi aduc aminte că am ascultat la un moment dat un discurs pe Ted, despre story telling, era un regizor care spunea asta: „Spun o poveste deci exist.” Fără poveste nu existăm. Dacă ai aşadar o poveste pe care vrei să o spunem împreună ştii unde ne găseşti.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!