Când mergi spre Viscri, e greu să te concentrezi asupra drumului destul de stricat pentru că aproape nu-ţi mai poţi lua ochii de la peisaj. Soluţia este să te opreşti, să-ţi saturi ochii cu verdele dealurilor, să te pătrunzi de liniştea aceea binefăcătoare întreruptă doar de sunetul gâzelor şi al oiţelor care pasc netulburate şi să inspiri adânc parfumul ierburilor încinse de soare înainte de a-ţi continua drumul.
Dacă ai copilărit la ţară la bunici, atunci satul Viscri îţi va părea cu siguranţă familiar şi nu vei fi deloc surprins de localnicii care te salută sau de cârdurile de raţe, gâşte şi găini care îşi văd liniştite de programul de ciugulit. Pe la porţi, femei în vârstă stau pe băncuţe şi împletesc. La Viscri, satul şosetelor, împletiturile din lână şi papucii de pâslă sunt o sursă de venit, fiind la mare căutare peste hotare.
Prinţul Charles, care a prins mare drag de peisajul Transilvaniei în special şi de cel al României în general, spune că unul dintre motivele care l-au făcut să iubească această zonă este viaţa naturală autentică care în Marea Britanie, de exemplu, s-a pierdut. Păstrarea autenticităţii este şi unul dintre obiectivele fundaţiei Mihai Eminescu Trust, patronată de Prinţul Charles, care se străduieşte să conserve arhitectura tradiţională săsească şi să regenereze viaţa socială în acest sat care, ca multe altele, a suferit de pe urma masivei migrări a saşilor în Germania. Astfel, prin implicarea forţei de muncă locale, sunt restaurate casele cele mai vechi şi cele mai valoroase care au mare nevoie de reparaţii.
Ca aşezare, Viscri datează din 1185, iar biserica, una dintre cele mai vechi din Transilvania, din 1225. Este o biserică sală în stil romanic, extinsă la începutul sec. al XVI-lea pentru a lua forma unei nave trapezoidale cu bogate elemente decorative.
Din motive de siguranţă, biserica a fost înconjurată cu două ziduri de apărare, turnuri şi bastioane. În incintă se găsesc încăperi care au servit ca locuinţe, dar şi ca spaţii de depozitare a proviziilor pentru situaţii neprevăzute.
În 1999, biserica a fost inclusă în patrimoniul UNESCO. Mai multe detalii despre istoricul aşezării şi al bisericii găseşti aici.
Noi am ajuns într-un moment nepotrivit pentru că era ora prânzului, prin urmare biserica era închisă. Am aşteptat să se deschidă, plimbându-ne prin curtea exterioară, dând ocol bisericii, făcând fotografii şi relaxându-ne la umbra copacilor, pe băncuţe.
Ca recomandare, evitaţi intervalul 12:00-14:00, întrucât oamenii care au bisericile în grijă iau prânzul şi se odihnesc.
Mai târziu, dna Sara Dootz, cea care are cheia bisericii şi pe care o găseşti la casa cu nr. 141, ne-a deschis porţile şi ne-a lăsat să hălăduim în voie peste tot, povestindu-ne una, alta.
Ce să nu ratezi:
- Cristelnița făcută din piatra unui capitel romanic din sec. al XIII-lea, aşezată pe o bucată dintr-o coloană monumentală.
- Muzeul Civilizaţiei Săseşti pe două etaje din interiorul cetăţii unde sunt expuse numeroase obiecte interesante: costume populare, mobilă, ţesături, unelte, etc.
- Camera slăninii.
- Priveliştea din turn.
Am urcat şi în turn, păşind cu ceva emoţii pe treptele şi pe structura de lemn îmbătrânite de vreme şi care oftau sub paşii noştri. În bătaia vântului sturlubatic care-mi punea răbdarea la încercare răvăşindu-mi părul şi hainele, mi-am lăsat privirea să alunece peste liniile molcome ale dealurilor înverzite, întrerupte de unghiurile ascuţite ale acoperişului roşiatic care, în mintea mea, semăna cu spinarea unui balaur, şi am urmărit dansul norilor suflaţi de vânt încolo şi-ncoace.
A fost greu să mă dau dusă de-acolo, prea era totul frumos. Am simţit că Viscri mi s-a lipit de suflet şi că o să vreau să revin acolo cândva.
Vizualizare hartă mărită
Surse:
http://ro.wikipedia.org
http://povestisasesti.com
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
