23 – 24 decembrie 2014.
Nu poţi să ajungi în Valparaiso şi să nu dai de măcar două-trei funiculare, numite şi „ascensor-ascensores”. Construite la finalul secolului 19 şi începutul secolului 20, lifturile pe şine ajutau locuitorii să ajungă mai uşor în cele 42 de cartiere împrăştiate pe 21 de coline. Cum îţi spuneam în primul articol, Valparaiso este departe de a fi un oraş mic! Am citit că au existat peste 30 de astfel de funiculare în Valparaiso, din care funcţionale ar mai fi doar 7. Cifrele diferă de la sursă la sursă iar eu una nu am găsit o sursă de încredere, care să fie cu situaţia la zi. Cât am stat în Valparaiso am identificat şi am testat şase: Artilleria, Baron, Conception, Espiritu Santu, Peral şi Polanco. Experienţa e foarte frumoasă pentru copii, iar priveliştile de sus merită investiţia minoră în preţul urcării cu funicularul/ascensorul (în mod obișnuit plătești 100 pesos și doar în cazul ascensorului Conception plătești 300 pesos, adică între 0,15 -0,45 Euro pe segment).
Ascensor Artileria
Aflat chiar deasupra portului, îţi oferă o privelişte fascinantă asupra containerelor sale colorate. Te poţi plimba pe o promenadă sau poţi să iei masa la restaurantul de unde poţi să observi cabinele urcând şi soarele apunând peste oraş. Când am urcat noi, restaurantul abia se amenaja, dar un personaj amabil a ţinut să ne poftească în interior, să ne arate ce frumos va fi şi să ne vorbească fluent într-o spaniolă din care, chiar dacă ne-am străduit, nu am înţeles mare lucru.
Ascensor Baron
Are cabine mari, de lemn (ca şi cel dinainte) şi a fost primul înzestrat cu motor electric. Aflat mai departe de centru, te ridică deasupra oraşului şi oferă o privelişte amplă asupra colinelor acestuia. Poate că e mai bine de ajuns acolo la răsărit, noi am ajuns la apus şi ne-am trezit cu soarele în faţă.
Ascensor Conception
Se spune că acesta ar fi primul funicular din Valparaiso. Funcţionează din 1883, este cel mai popular (chiar dacă nu e cel mai frumos) şi te duce către cele mai pitoreşti străzi ale oraşului, străzi bune pentru plimbare şi masă, în acest cartier aflându-se multe restaurante.
Ascensor Espiritu Santo
Acesta urcă spre Cerro Bellavista, cartier renumit pentru picturile murale în aer liber – Museo al Cielo Abierto. Tot de aici se ajunge şi la casa lui Neruda, despre care ţi-am scris în episodul anterior, La Sebastiana.
Ascensor Polanco
E cel mai provocator dintre toate. Mai întâi afli că e unul dintre cele 3 din lume care urcă vertical. Bineînţeles că mintea ta începe să producă tot felul de întrebări şi fantezii. Apoi baţi ceva drum până acolo, intri printr-un tunel care îţi încinge şi mai mult imaginaţia şi sfârşeşti cu o ascensiune în cel mai obişnuit lift pe care l-ai văzut vreodată. E bun şi marketingul la ceva.
Ascensor Peral
Urcă spre Cerro Alegre, locul în care poţi vedea şi vizita Palacio Baburizza, o clădire foarte frumoasă care găzduieşte Muzeul de Artă al oraşului. Apusul se lasă încet peste oraş şi parcă începe să-ţi placă joaca asta sus-jos pe şine.
Am mai văzut şinele neîngrijite de la Ascensor Cordillera, a cărui activitate este momentan întreruptă. Alături de ele urcă un lung şir de trepte colorate, pe care le-am atacat cu entuziasm, propunându-ne o plimbare pe străzile de sus, cu gândul de a scurta calea către un alt ascensor. La capătul scărilor un poliţist cu zâmbet alb şi impecabil ne-a lăsat să facem fotografii apoi s-a apropiat de noi, ne-a întrebat încotro mergem, i-am arătat pe hartă intenţiile, moment în ne-a recomandat să ne întoarcem. Din cuvintele lui am reţinut doar „peligroso”. Nu am înţeles ce putea fi atât de periculos, dar nu era prima dată când poliţia se stresa, văzându-ne cu aparatul foto de gât, aşa că am ales să îi urmăm sfatul.
Am mai văzut și poarta închisă de la Ascensor Lecheros, primul ascensor către care ne-am îndreptat, neștiind că este închis.
Cu toate acestea noi nu am avut niciun incident neplăcut în zilele petrecute în Valparaiso, iar o plimbare la pas pe străzi nu e deloc plictisitoare, cu toate suişurile şi coborâşurile aferente. Pe oriunde mergi poţi găsi picturi murale, de la cele mai naive până la cele mai elaborate, dar păstrăm fotografiile pentru articolul următor, dedicat acestui subiect.
Text: Roxana Farca
Foto: Alexandru Farca
Citeşte şi:
Itinerariu şi sfaturi practice pentru Chile
Iată că am ajuns în Valparaiso!
Valparaiso şi casele lui Neruda
Crăciun cu peripeţii în Viña del Mar
Atacama, cum am ajuns şi cum ne-am organizat
Atacama, lagune altiplanice şi păsări flamingo
Atacama, El Pukara de Quitor și Valle de la Luna
Patagonia – Pinguinii din insula Magdalena
Patagonia Aysen – Trekking pe gheţar şi plimbare cu caiacul
Trekking în Torres del Paine – sfaturi practice de călătorie
Mulţumiri:
Zborul către Chile a fost posibil cu sprijinul AirFrance-KLM România. AirFrance operează zilnic zboruri pe ruta Bucureşti – Paris – Santiago de Chile. KLM operează 3 zboruri pe săptămână pe ruta Bucureşti – Amsterdam – Santiago de Chile.
Fotografiile de mai sus au fost realizate cu Nikon D90 şi Sony A7, pentru care mulţumesc Sony Romania.
Mulţumim BNI România pentru susţinere.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!