Budapesta copiilor: 11 motive pentru o vacanţă în familie

11 motive pentru o vacanţă în familie prin Budapesta şi împrejurimi.

Îmi aduc aminte ce uluită am fost când am vizitat Budapesta împreună cu părinţii, foarte tânără fiind. Era o primă întâlnire cu occidentul şi frumuseţea unui oraş imperial, atunci când nici nu ştiam că aşa ceva e normal şi posibil. Ca să vezi cum se schimbă timpurile, Petra, fata noastră, nu a fost atât de surprinsă de Budapesta. Copilul care a călătorit deja în cel puţin treisprezece ţări are mintea antrenată şi ochii obişnuiţi să vadă, ba uneori aproape să ignore tot ceea ce pentru noi, o vreme îndelungată, a fost doar un vis greu de atins. Petra a reţinut din zilele petrecute în Ungaria ceea ce era esenţial pentru un copil de unsprezece ani: că Budapesta şi împrejurimile sale pot fi un loc de joacă minunat. Îţi vom împărtăşi impresii din vacanţa noastră, încercând totodată să îţi dăm cel puţin unsprezece motive pentru care merită să îţi planifici o vacanţă în zonă. E aproape, nu pierzi timp pe drum, iar dacă zilele tale de concediu sunt numărate, e perfect pentru a profita la maxim de ele, fără vreo şansă să epuizezi tot ce ai putea face împreună cu copilul.

1. Până la Budapesta, profită de o bălăceală la Szeged

În loc să te opreşti la Arad sau înainte de ieşirea din ţară, mai mergi puţin până la Szeged. La  Napfényfürdő Aquapolis am mai avut ocazia să stau, într-o prea scurtă vizită (vezi aici detalii, am adăugat şi multe fotografii noi), de data aceasta abia aşteptam să văd reacţia Petrei. Când dă de o piscină devine ca o bombă cu ceas pe care, dacă nu o dezamorsezi imediat în apă, rişti să provoci daune însemnate în liniştea familiei.

După ce ne-am făcut plinul cu bălăceală, tobogane, saune şi masaj, fiecare după nevoi, am luat oraşul cochet la pas, am trecut razant pe la târgul cu bere care se afla în plină desfăşurare, ne-am îmbarcat într-o croazieră pe Tisa, am mâncat foarte bine, începând de la peşte până la specialităţi surprinzătoare de vară, cum ar fi supa rece de căpşuni cu frişcă (desert în toată regula, ce supă?) şi am încercat şi câteva fotografii de noapte, atât cât ne-au mai ţinut picioarele şi răbdarea Petrei.

 

2. Tropicarium, un acvariu adevărat într-un mall

Prima oprire la Budapesta a fost pe malul Dunării. Eu eram emoţionată, aşa cum sunt de fiecare dată când trec pe lângă apele ei, pe care le-am văzut crescând dintr-un mic pârâiaş în fluviul capabil să provoace mari inundaţii, aşa cum s-a întâmplat imediat după incursiunea mea şi a Inei de acum doi ani, pe #MyDanube.

Am stat la o limonadă pe un fel de faleză cu terase, amenajată într-un mall aproape de Piaţa Centrală (Bálna), înainte de a merge către următorul nostru obiectiv: Tropicarium. Acvariul situat în Campona Shopping Center ne-a întâmpinat cu multe surprize. Având statutul de bloggeri cu noi, am fost însoţiţi de doi angajaţi care ne-au dus puţin şi în culise, ne-au arătat cum se hrănesc peştii, pisicile de mare şi rechinii, ne-au lăsat chiar să intrăm în spaţiul unor maimuţe şi ne-au arătat de aproape alte câteva specii de reptile. O vizită acolo este o experienţă deosebită chiar şi fără aceste avantaje, acvariul este foarte frumos amenajat, sunt păsări care zboară liber sau ploi tropicale care pornesc din senin, poţi vedea rechinii înotând deasupra ta şi poţi chiar hrăni anumite animale sau mângâia pisicile de mare.

Mai multe detalii despre program şi tarife poţi găsi aici: http://www.tropicarium.hu

3. Din nou în lumea piscinelor, la Aquaworld Resort

Am mai fi stat la Tropicarium dacă nu ne-ar fi tras iarăşi un fir invizibil către piscine şi tobogane. Aşa că am lăsat centrul oraşului să ne aştepte până a doua zi şi ne-am îndreptat către Aquaworld Resort Budapest, un complex care cuprinde atât un hotel cât şi câteva vile, toate în jurul unui spa şi parc acvatic uriaş. E destul de departe de centru, în partea de nord a oraşului, dar ar fi putut fi şi în cealaltă parte a Ungariei, că pentru copil tot am fi mers.

Petra a ticăit iar lângă noi cât am trecut prin formalităţile pentru cazare, apoi hainele s-au schimbat într-o clipită în costume de baie şi am pornit în explorarea paradisului. Paradisul e plin cu simboluri spectaculoase, aparţinând unor culturi diferite, un amestec aflat la limita kitschului, aşa cum se întâmplă cu toate parcurile de acest gen, dar căruia nu aveam ce să-i reproşăm, din punct de vedere al distracţiei. Când am obosit de zarva şi ecoul ţipetelor făcute de copiii care alunecau pe numeroasele tobogane, care mai de care mai aventuroase, m-am refugiat puţin în zona de wellness, un loc cu linişte, piscine liniştite, saune, arome plăcute şi culori calde. Seara Petra a mâncat ca un lup, alegând tot felul de bunătăţi de la bufetul hotelului. Am adormit mulţumiţi, cu gândul la următoarea zi în Budapesta, plină de activităţi interesante despre care vei afla şi tu imediat.

Mai multe detalii sau preţuri şi program pentru accesul la Aquaworld poţi găsi aici: http://www.aquaworldresort.hu. Dacă nu te cazezi la hotel (preţurile nu sunt chiar mici, dar merită să urmăreşti ofertele sau pachetele) şi nici nu vrei o zi întreagă de bălăceală, poate fi o idee bună să intri după ora 18:00, după o binevenită plimbare prin Budapesta, când preţul e mai mic şi ai încă timp suficient până la închidere.

4. Atelier de ciocolată la Szamos Chocolate School

Ce copil nu s-ar bucura să afle cum se face ciocolata, mai ales dacă pentru asta mergi la o cofetărie cunoscută din centrul Budapestei (Váci utca 1)? Sau ce adult n-ar aprecia să guste o pralină de ciocolată făcută cu propriile mâini şi umplută cu o cremă originală de marţipan şi palinka? Aşa am început ziua la Szamos, unde am învăţat cum să lucrăm cu ciocolata, cum să o turnăm în forme, cum să o umplem şi cum să o ambalăm frumos. De mâncat ne-am descurcat şi fără să ne înveţe nimeni.

Mai multe detalii despre acest atelier găseşti aici http://www.csokoladeiskola.hu/english.html

După acest început fabulos de zi, am făcut şi un mic tur culinar (cu ajutorul Taste Hungary), ocazie cu care am mai intrat prin câteva cofetării sau locuri cu bunătăţi – eram însă deja prea îndulciţi ca să mai putem savura ceva. Aşa că ne-a prins prânzul cu un fel de pomana porcului în variantă ungurească în faţă. Am mâncat în picioare, la Disznótoros Restaurant, un loc pentru pasionaţii de carne, frecventat atât de localnici, cât şi de turiştii care au ştiut cum să afle informaţia (acum ştii şi tu). Nu a lipsit nici o degustare de vin la Tasting Table, pentru sufletul nostru de oameni mari, un pretext bun să stăm puţin jos şi să ne odihnim înainte de a pleca mai departe şi a ne arunca cu autobuzul în Dunăre.

5. Riverride, plimbare cu autobuzul amfibie

De când i-am povestit Petrei despre această invenţie, abia aştepta sa se plimbe şi ea cu autobuzul amfibie, pe Dunăre. Am făcut mai întâi un tur clasic al oraşului, apoi a venit momentul să intrăm în apă şi să plutim, amuzând trecătorii sau pasagerii de pe vasele trase la mal. Printre ele, surpriză, era şi un vas românesc. Momentul intrării în apă nu a mai fost aşa spectaculos cum mi-l aminteam (se pare că şoferul abia îşi luase licenţa de căpitan şi era mai prudent, nu s-a lăsat cu „slpash” şi stropi), mi-a lipsit şi interacţiunea dintre ghidul autobuzului si turişti, dar experienţa a fost oricum grozavă pentru Petra! Iar mijloacele de transport neobişnuite nu se epuizaseră încă.

6. Plimbare cu tuk-tuk

După un autobuz amfibie, ce putea urma? Poate că o plimbare cu tuk-tuk-ul. Noi n-am făcut un tur tematic de oraş, alegând în schimb să ne oprim la o fântână glumeaţă care se dă la o parte şi te lasă să intri, când te apropii de ea, motiv de joacă şi bucurie pentru copii, turişti, biciclişti şi alte specii mult iubitoare de acţiune şi apă. Petra şi-a forţat norocul şi nu a scăpat uscată de acolo, noroc că în tuk-tuk aveam la dispoziţie pături. Ne-am folosit apoi de mijlocul acesta aerisit şi micuţ de transport pentru a ajunge rapid la următoarea experienţă, Millenary Park.

 7. Invisible exhibition

Mi-ar fi plăcut ca experienţa cunoaşterii întunericului perfect să nu fie un eşec, atât pentru mine, cât şi pentru Petra. Mi se pare o idee extraordinară să înţelegi cum „nu se vede lumea” din perspectiva unui orb, să fii ghidat în lumea întunericului de către persoane nevăzătoare, să înveţi cum să te descurci şi să-ţi provoci puterea de adaptare. Alex a reuşit, la fel şi Edit, cel mai bun ghid român pe care îl poţi avea în Budapesta, dar noi fetele am ieşit din prima clipă înapoi la lumină. Senzaţia aceea de negru absolut, în care oricât ţi s-ar obişnui ochii tot nu vezi nimic, iar direcţia şi echilibrul îşi pierd coordonatele, a fost prea mult pentru noi. În timp ce aşteptam afară şi studiam alfabetul braille sau diverse jocuri folosite de către persoanele nevăzătoare, Alex trecea prin diferite camere unde trebuia să recunoască și să descrie obiectele ascunse în întuneric. Camerele au fost urmate de ieșirea în natură, trecând peste un râu, pe un pod, ca să ajungă în piață unde a trebuit să identifice legume și fructe. A urmat o binemeritată odihnă pe o canapea alături de un suc rece a fost adus dintr-un frigider pe care l-a bănuit acolo doar atunci când zgomotul deschiderii ușii a spart liniștea întunericului. Chiar şi acum, când scriu, regret că nu am putut să-mi depăşesc teama sufocantă pe care am simţit-o şi am ratat această experienţă. Pentru cine vrea să încerce, se fac ture ghidate şi în engleză, cine pe întuneric sau degustări. Mai multe detalii sunt aici http://www.lathatatlan.hu/en.

8. Peşterile din Buda: Palvolgyi Cave

A doua zi aveam să ne începem ziua tot la întuneric, într-o peşteră, un întuneric ghidat însă de lumini şi poteci pentru vizitare. Poate nu ştiai că în Budapesta poţi vizita peşteri. Ei bine, da, sunt vreo 300 de peşteri mari şi mici sub capitala Ungariei (dintre care 9 sunt protejate şi 3 se vizitează), formate de apele termale care astăzi alimentează faimoasele băi din Budapesta. Când am ajuns la Pálvölgyi Cave, lumea venise la picnic, chiar pe terasa sau platoul de lângă, iar vizita în peşteră ne-a plăcut foarte mult, aceasta fiind cu adevărat spectaculoasă. Deşi am mai fi avut încă multe lucruri de făcut şi văzut, a trebuit să ne luăm la revedere de la Budapesta şi să ne îndreptăm spre următorul punct din programul nostru în Ungaria: Visegrad.

9. Knights’ Tournament – Lower Castle Visegrad

De Visegrad m-am îndrăgostit deja din aceeaşi tură pe care am pomenit-o mai sus, pe #MyDanube. Aici Dunărea face un cot printre dealuri verzi, oferind unul dintre cele mai pitoreşti peisaje de pe tot parcursul ei. În plus, la Visegrad nu ai numai Dunărea de văzut ci şi Castelul lui Matei Corvin sau Cetatea Visegrad (Cetatea de sus). Fiind cu Petra, nu am ratat Turnirul Cavalerilor, un spectacol pueril, dar amuzant, ce se ţine în fiecare zi chiar la Solomon’s Tower (Cetatea de jos). Copilul a ales să fie clovnul capetelor regale, personaje alese dintre spectatori. Nu a avut nicio sarcină, dar la final s-a distrat încercând să arunce cu suliţa sau să tragă cu arcul. N-a fost iertată când nu a nimerit, pedeapsa fiind un scaun cu cuie pe care a trebuit să se aşeze. Nimeni nu a fost rănit în timpul jocului.

10. La pescuit de păstrăvi şi piscine

Pentru masa de prânz la Visegrad am fost invitaţi să ne pescuim propriul peşte. Am ajuns pe un drum prin pădure la o crescătorie de păstrăvi, locul în care nu a fost deloc dificil să ne procurăm hrana. Nu ştiu dacă ceea ce ne-a venit în farfurie bine rumenit era chiar produsul pseudo-muncii noastre, cert e că a fost foarte bun şi, evident, foarte proaspăt (Ördögmalon Restaurant, aflat chiar în mijlocul unui parc dendrologic). După aşa un ospăţ ne-am băut cafeaua undeva la înălţime, privind cu jind piscina Hotelului Silvanus, în care mi-am promis că mă voi scălda cândva, în timp ce voi privi Dunărea mea cea dragă.

Asta nu înseamnă că la hotelul la care am stat noi, Thermal Hotel Visegrád, nu am avut parte de piscină şi spa, dimpotrivă. Şi da, ca şi penultima dată când am stat acolo, am putut privi fluviul de la balcon.

11. La vale cu bobul, o dată, încă o dată…

Am încheiat distracţia pentru copii făcând câteva ture cu bobul, pe şină sau pe tobogan la Bobsleigh of Visegrád. M-am încumetat chiar şi eu la treaba asta de câteva ori, după care mi-a fost greu să mă opresc şi să nu mai vreau. Şi pentru că trebuia să încheiem glorios micul nostru sejur în Budapesta şi împrejurimi, am luat cina în sofisticatul restaurant Prímás Cellar în Esztergom, chiar sub imensa bazilică. Atmosfera, modul în care era prezentată mâncarea, ca şi gustul ei, toate împreună au făcut-o pe Petra să abordeze un aer solemn şi să se poarte ca o adevărată prinţesă, o prinţesă care mă întreba, din când în când: „mă port bine, mami?”.

Se purta bine şi se purtase bine în toate zilele, ca orice copil care se bucură de o vacanţă în care nevoile lui sunt luate în calcul. Ştiam că ne aşteaptă şi alte aventuri, care de care mai interesante, dar ne-am despărţit cu greu de Ungaria, cu promisiuni că vom reveni şi altădată, pentru a repeta experienţe sau a încerca lucruri noi. Recomandările de mai sus cuprind doar activităţi şi locuri pe care le-am testat şi văzut personal în această vară. Atât Budapesta, cât şi Szeged sau Visegdad, au multe de oferit în plus, pentru adulţi şi pentru copii. Pentru mai multe dovezi sau inspiraţie, ţine un ochi pe secţiunea dedicată Ungariei, sunt multe articole şi recomandări, pe toate gusturile. Şi sunt sigură că vor mai fi.

Text: Roxana Farca

Foto: Alexandru Farca și Roxana Farca

Toată aceasta vacanță a fost posibilă cu îndrumarea și susținerea Oficiului de Turism al Ungariei. Opiniile, entuziasmul și aprecierea pe care o avem pentru Ungaria sunt personale.