Comments on: Sublimul s-a născut în Dolomiţi

By: Roxana

Roxana — Wed, 09 Mar 2016 17:11:23 +0000

In reply to Mihaela.

E si cum spui tu, dar eu cred ca sublimul, asa cum am incercat sa-l definesc (si nu eu, ci multi alti inaintea mea), e ceva mai mult decat bucuria zilnica 🙂 Meditatia e o intoarcere catre interior, sublimul cere o relatie contradictorie cu exteriorul, acea relatie definita atat prin uluire, cat si prin teama. O cladire frumoasa m-ar putea uimi, dar nu m-ar putea infricosa, ca sa dau doar un exemplu – poate doar daca ar trebui sa privesc in jos la ea, de pe la etajul 30 🙂

By: Mihaela

Mihaela — Wed, 09 Mar 2016 16:18:11 +0000

Eu cred ca sublimul e cumva…sub nasul nostru,doar ca sub agitatia traiului zilnic nu avem capacitatea de a percepe cu adevarat multitudinea de motive de bucurie…Imi doresc sa-mi acord zilnic cateva minute pentru a observa insuportabila…frumusete a vietii(sau…usuratate a vietii,vorba unora:))…se numeste oare meditatie,despre asta ar fi vorba?

By: Paul B

Paul B — Tue, 01 Mar 2016 12:45:30 +0000

S-au atins niste aspecte sensibile. Oare acesta ar fi motivul pentru care suntem tinuti in stres si saracie? Pentru ca noi am deveni niste contemplatori si niste filozofi? Oare noi admiram sublimul sau noi cream sublimul? Daca cream sublimul incetam oare sa mai perpetuam invidia si lupta. Cand razboiul va inceta…

By: Ami

Ami — Tue, 01 Mar 2016 07:25:31 +0000

Aproape că te-aş contrazice spunând că sublimul s-a născut în Oman, dar probabil pentru fiecare există un loc şi un moment precis în care e năpădit deodată de un şuvoi de sentimente şi trăiri inexplicabile. Citind articolul m-am luminat puţin în ceea ce priveşte stările care mă făceau să simt că plutesc în călătoria din Oman, şi pe care habar nu aveam cum să le denumesc.