Mama lui Alex a scos cartea aceasta din bibliotecă spunându-mi: trebuie să o citeşti, e foarte bună. I-am urmat sfatul, am citit-o, iar acum îţi spun şi eu acelaşi lucru: trebuie să o citeşti, e foarte bună.

Sabina Fati nu a scris o carte de călătorie, aşa cum ai fi tentat că crezi. Singură pe Drumul Mătăsii nu este doar o carte de călătorie. Cred că autoarea a citit enorm despre istoria drumului mătăsii, atât din punct de vedere cultural, cât şi social sau politic, a mers să vadă cu ochii ei realitatea de acum, parcurgând 15.000 de km în 80 de zile, a întâlnit o grămadă de persoane şi personaje interesante şi, la final, a scris un reportaj de 420 de pagini în care a reuşit, cum necum, să cuprindă 2500 de ani de istorie. Asta în plus faţă de propriile ei impresii de călătorie, care vin ca bonus într-o lectură ce îţi deschide ochii asupra unei părţi din lumea asta mare pe care nu o cunoşti, cel puţin nu aşa cum crezi.

Mi-a fost mereu greu să citesc texte istorice sau politice, dar mi-am dorit dintotdeauna o carte care să mă convingă că această dificultate nu vine doar de la mine. Probabil că foarte multe cărţi de acest gen nu sunt uşor de scris, devenind greoaie şi mult prea rigide, ca scriitură. Sabina Fati scrie despre subiecte complicate cu o uşurinţă ce mă face nu invidioasă, cum mi se întâmplă de obicei când citesc ceva bine scris, ci recunoscătoare. Sunt convinsă că uşurinţa aceasta e doar aparentă şi vine din toată experienţa ei de jurnalist, cert este că m-a ajutat să termin cele 420 de pagini mai repede decât credeam şi mai că aş vrea să o iau de la capăt. Când o carte arată aşa, cu atâtea semne, e clar că ar merita recitită.

Nu vreau să îţi spun mai mult, m-aş bucura însă dacă mi-ai spune tu cum ţi s-a părut, dacă ai citit-o. Te las cu un citat, ca să te încurajez:

„MI-AM ÎNCEPUT CĂLĂTORIA în aprilie 2014, pornind din China spre vest, pe drumurile pe care altădată mergeau caravanele încărcate cu mătăsuri şi bijuterii, mărfuri de lux care urmau să ajungă la Marea Mediterană sau la Pontul Euxin, iar de acolo mai departe, către centrul lumii occidentale, spre Roma. Am mers pe jos, cu trenul, cu autobuzul, dar mai ales cu maşina de ocazie, negociind la nesfârşit cu şoferii, care nu de puţine ori încercau să mă păcălească. Harta drumului meu traversează vestul Chinei, deşerturile Gobi, Taklamkan şi Karakum, munţii Tian-Şan şi Pamir, Asia Centrală (Kîrgîstanul, Kazahstanul, Tadjikistanul, Turkmenistanul, Iranul, Azerbaidjanul, Georgia şi Turcia, până la Marea Neagră, în România.” – Sabina Fati, Singură pe Drmul Mătăsii.

Dacă ești pasionat de lectură și vrei să primești recomandări de la Roxana, o dată pe lună, înscrie-te în:

Clubul Pasionaților de Cărți din LumeaMare.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!