7 de-acasă (4) – Cu calul spre satele săsești

Această recomandare face parte din colecția 7 de-acasă, un material LumeaMare care adună idei de călătorii responsabile prin România. Mai multe informații și un cuprins găsești pe:

7 de-acasă – ediția 1


4. O plimbare cu calul: de la Apoș la Stejăriș

Am descoperit Villa Abbatis Equestrian Center anul trecut, întâmplător, pe facebook. Un prieten din domeniul turismului ecvestru mi-a povestit apoi despre Roxana Hădărean, multiplă campioană națională la disciplina dresaj, în prezent manager al centrului ecvestru din Apoș. Am fost și am călărit alături de ea peste dealurile din Transilvania, de la Apoș până la Stejăriș, o experiență minunată. După care mi-am dorit să-l cunosc și pe Mihai Barbu, fondatorul proiectului, un om cu o poveste de viață mai mult decât interesantă, ca toți cei care trăiesc cu și pentru cai. Am avut șase ore ca să traversăm dealurile călare și încă ceva vreme să vizităm și să mâncăm, apoi încă vreo trei ore ca să povestim cu Mihai și să aflăm cum s-a născut pasiunea pentru cai și ce își dorește pentru Villa Abbatis. Au fost ore frumos petrecute, din care voi încerca să aleg clipe și gânduri pe care să le împărtășesc și cu tine.

Când asculți povestea lui Mihai Barbu, îți dai seama că oricâte planuri de viață ți-ai face, soarta știe uneori mai bine ca tine ce ți se potrivește. În 2002, Mihai a profitat de o bursă în Anglia pentru a obține viza și a pleca din țară. Nu a ajuns niciodată să studieze acolo. Chiar pe drum, în autocar, a cunoscut un polonez care lucra la un centru ecvestru și, aflând care erau condițiile de muncă, dar și că ar exista un job disponibil, decizia nu a fost deloc greu de luat. Nu pusese niciodată mâna pe un cal, dar a învățat multe, foarte repede. Pe lângă treburile de rutină, făcea zilnic două ore de echitație și în șase luni mergea deja la concursuri de sărituri.  A schimbat apoi locul de muncă și au urmat doi ani în care nu a avut nicio zi liberă. Avea grijă de cai, de grajduri, de curățenie, dar se și antrena.

”A ajutat, pentru că azi nu mi se poate plânge nimeni că nu se poate face munca asta în 5 oameni, când eu făceam totul singur.” spune Mihai râzând și recunoscând că și acum mai are obiceiul să intre în grajd și să facă curat, încercând să convingă prin puterea exemplului.

Mai târziu Mihai a plecat în Danemarca și s-a angajat ca ghid de călărie de agrement, pentru trei ani de zile. Făcea ture scurte de două ore pe malul mării, pe cai islandezi, în grupuri de maxim 10 persoane, cam de trei ori pe zi. Era tot timpul ocupat și cât a stat acolo a condus peste 8000 de turiști. Asta se poate deja numi experiență.

L-am întrebat cum a revenit din Danemarca la Apoș, în Transilvania.

„O prietenă m-a rugat să caut o casă tradițională pe la mine în zonă și i-am promis că o să mă uit, când ajung pe acasă, la Agnita. Eu aveam niște pământuri de la bunici, pe lângă Apoș. Mergând acolo am văzut turla bisericii și m-am gândit să văd și eu în ce stare e. M-am dus cu mașina, am găsit casa parohială vandalizată, se vedea biserica, pădurea, am avut așa un sentiment că asta ar putea fi. Am întrebat pe cineva din sat, i-am spus despre ce e vorba, i-am trimis poze și ea a fost mai degrabă interesată de biserică. Așa am început să văd care e treaba cu fondurile și în 2011 am fost prima persoană din Transilvania care a reușit să cumpere o casă parohială săsească. După aceea au ieșit mai multe la vânzare.

În casa mea parohială, grinzile acelea care sunt cioplite cu mâna mai drept decât cu gaterul, au o valoare de 30.000 de euro. Eu pot să iau mâine banii ăștia pe lemnul din casă, minim 1000 de euro pe metrul pătrat la ultima mână. Casa asta nu mai exista dacă nu o cumpăram eu – la o săptămână după aceea au venit unii să fure lemnul, dar nu au mai putut.”

De restaurare nu a reușit încă să se ocupe, dar se va întâmpla și asta în viitor. În clipa de față, Villa Abbatis Equestrian Center înseamnă un grajd bine făcut și o pensiune cu câteva camere la care mai era ceva de îmbunătățit și de lucrat, cel puțin când am ajuns noi. Abia anul acesta centrul ecvestru s-a lansat oficial, iar turele oferite sunt, din ce am testat până acum, foarte interesante, pentru simplul fapt că reușesc să combine plimbarea prin natură, prin frumoasele coline ale Transilvaniei, cu opriri și contacte culturale în sate săsești. Un tur complet poate să țină o zi, cu dus-întors de la pensiune, motiv pentru care nu l-aș recomanda unor începători. Aceștia pot lua lecții în manej, apoi, dacă sunt pregătiți, pot face ture mai scurte, în apropierea centrului.

Noi am avut ghinion și noroc în același timp, când am ajuns la Apoș. Vremea era ploioasă, dar culorile toamnei erau parcă abia scoase din cuptor, așa că nu am simțit nicio clipă frigul sau plictiseala. Am urcat dealuri, am traversat temple aurii, prin păduri, am întâlnit căprioare și ne-am simțit foarte bine cu caii pe care am avut onoarea să-i călărim. După ce am traversat dealurile, am vizitat turnul bisericii fortificate, am admirat și am degustat slănină, apoi ne-am încălzit cu o palincă și am stat la povești cu o familie din sat care ne-a așteptat cu masa pusă. Pe drumul de întoarcere nu ne-a mai plouat de loc, iar aerul proaspăt ne-a hrănit plămânii obosiți de orășeni și ne-a ținut în alertă, altfel, după o masă așa de gustoasă, nu știu dacă nu am fi riscat să adormim în șa.

Click pe imagini pentru a le vedea la dimensiunea potrivită, în galerie:

Alte trasee de plimbare care pleacă de la Villa Abbatis pot ajunge în Richiș – pe drumul vinului, în Biertan – pe drumul legendelor, în Mălâncrav – pe drumul regal, în Alțâna – cu Turul Hârtibaciului sau în Copșa Mare – pe drumul verde. Mai multe detalii poți găsi pe website-ul centrului.

Transilvanian Brunch

Pe 29 aprilie are loc Transilvanian Brunch la Centrul de echitaţie Villa Abbatis Apoş.

Alte evenimente din #ecoromânia

Ia-o încet și bucură-te de peisaje frumoase și de oameni buni, în cel mai potrivit pas de călătorie, pasul calului.

Evenimente #ecoromania
O destinație
O drumeție
O plimbare cu bicicleta
O plimbare pe apă
O cazare
Un interviu

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.