By: Roxana

Roxana — Thu, 20 Jul 2017 11:34:45 +0000

Iată că avem și un câștigător, felicitări Anca! Te contactăm cât de curând pentru detalii.

By: Emil

Emil — Wed, 19 Jul 2017 23:15:48 +0000

N-am citit povestea, dar din câte imi dau seama din comentarii, porumbelul era cam bulangiu. Finalu` cum să fie…El va ajunge ciulama, iar ei vor avea 2 copii pe care îi vor chema la masă!

By: Claudia

Claudia — Sun, 16 Jul 2017 18:41:00 +0000

OT: îmi place proza ta scurtă, cum s-au legat multe elemente, aparent banale, cu finalul suprarealist pe care nu l-aș schimba cu nimic altceva.

By: Anca

Anca — Fri, 14 Jul 2017 07:39:08 +0000

Vreme de vreo 5 minute Vali rămase mut în mijlocul drumului incapabil să gîndească. Porumbelul ăla uriaș era o aberație ca și toată povestea asta pe care nu și-o dorise nici cît negru sub unghie.
Se uită cu jale la mașină. Nici gînd să se adăpostească în ea la halul de mizerie în care se afla. Începu să se scotocească prin buzunare după telefon și singurul lucru pe care-l găsi era un fluier pe care nu-și amintea să-l fi văzut vreodată. Se simți obosit și abandonat și se-ntinse cît era de lung pe șosea – oricum nu trecea nimeni pe acolo. Cum somnul nu venea, începu să sufle în fluier a pagubă.
„OK. Ce-ți trebuie?”
Ridică brusc capul, mai să se lovească de fruntea unei vulpii roșcate. Nu avu timp să reacționeze că deja vulpea dădu semne de nerăbdare.
„Hai, că n-am o eternitate la dispoziție.”
Vali făcu un rezumat rapid al situației.
„Se vede că n-ai citit instrucțiunile. Ce să-ți fac eu, că doar nu-s Pegas inorog!! Trebuia să fluieri de 3 ori lung, 1 dată scurt și iar lung….cred… „
Și fără alte explicații, întoarse coada și-o tuli în pădure.
La ce bun să-și bată capul, nu? Vali se puse pe fluierat conform indicațiilor. Cum nu se întîmplă nimic vreme de vreo 5 minutate, a tot suflat în diverse variante.
„Hold your horses! Mi-ai făcut capul calendar. Aveam de ros la o gorgonzola, adică eram la masă!!!! Jesus!”
Șoricelul stătea pe capra unui bostan și se scobea în urechi cu coada unui bici care-i folosea la tot felul de chestii, mai puțin la condus, că bostanul era dotat cu panouri solare.
Vali repetă istoria încercînd să nu gîndească prea mult.
„Am înțeles. Ești mai rău ca Cenușăreasa. Măcar aia se ducea la bal. Închide ochii și te duc eu unde trebuie.”
„De ce să-nchid ochii?”
„Că altfel biciul o să ajungă pe costele tale!”
Închise speriat ochii și tresări îngrozit la pocnetul biciului pe care și-l imagina deja abătul peste capul lui.
Deschise ochii și, în loc de drum, mașină sau șoricel, văzu perdeaua de la fereastră. Mamă, ce rapid fusese bostanul!!!
Bostan? Ce bostan? Șoricel, bici? Vulpe vorbitoare???? Lia…. care Lia? El nu cunoștea nici o Lia și răsuflă ușurat. Doamne, ce bine că nu are o Lia….
Dar mașina? Se duse pînă la ferească să se asigure că mașinuța lui era încă acolo, fără nici o mîzgă de vreun porumbel gigant. Gata de drum. Următoarea mișcare fu să deschidă laptop-ul să–și cumpere un card de asistență rutieră. Că nu se știe niciodată și dovleci zburători se găsesc greu.

By: Lazar Adrian

Lazar Adrian — Thu, 13 Jul 2017 07:24:44 +0000

Porumbelul a dus-o pe Lia pana la cel mai apropiat service auto. Acolo era un singur mecanic auto, in toata acea pustietate. Numai ca mecanicul s-a speriat vazand ca fata este purtata pe aripi de o pasare uriasa, a facut stop cardiac si nu si-a mai revenit…Uite asa a ramas Lia si fara mecanic auto…
PS: cardul 9625 reprezinta cea mai simpla solutie!

Comments on: Poveste de călătorie cu final la alegerea ta (1)

By: Roxana

By: Emil

By: Claudia

By: Anca

By: Lazar Adrian