Pentru Irlanda și Wild Atlantic Way am alocat un număr care devine sacru pentru noi: nouă zile pline. Atât credem că e minimul ca să ai timp să te obișnuiești, să te bucuri și să vezi ceva fără să-ți iasă sufletul pe ochi. Însă, imediat după ce am stabilit zilele de vacanță, am descoperit că în perioada respectivă urma să se desfășoare un eveniment important, TBEX. Am decis să participăm, am învățat câte ceva (vezi aici), de aceea acest articol îți va povesti despre ce am făcut noi în șapte zile, nu în nouă. Dacă am fi avut mai mult timp, am fi inclus și Dublin în traseul nostru, mai ales pentru latura literară a acestui oraș. Dar ne-am dat seama că nu putem să le facem pe toate și am ales să ocolim orașul, pornind direct către ce ne atrăgea cel mai mult: peisajul fantastic de pe Wild Atlantic Way.
Cuprins
1. Ce este Wild Atlantic Way.
2. Când e cel mai bine de mers pe Wild Atlantic Way.
3. Cum te echipezi pentru vremea instabilă din Irlanda.
4. Cum ajungi in Irlanda.
5. Cum te deplasezi în Irlanda.
6. Cum să-ți planifici traseul și opririle? Itinerariul nostru.
7. Unde te cazezi.
8. Ce și unde mănânci.
9. Cât te costă.
10. Ce poți să citești înainte.
1. Ce este Wild Atlantic Way.
Wild Atlantic Way este numele dat unui traseu de 2500 de kilometri de-a lungul coastei de vest a Irlandei. Calea oceanului este foarte bine semnalizată și promovată și, dacă ai putea să o urmezi de la un capăt la altul, ai traversa șase regiuni cu identități distincte. În cazul nostru nici nu am fi putut visa să facem tot drumul, de aceea am pornit din Clare, trecând apoi prin Burren, Kerry și puțin din West Cork. Detaliem mai jos itinerariul, dar dacă vrei să înțelegi mai multe despre toți cei 2500 de kilometri, website-ul oficial este bine pus la punct și poate fi consultat aici.
Wild Atlantic Way are câte ceva pentru orice iubitor de natură: trasee pentru bicicletă sau pentru cal, o grămadă de locuri în care poți merge pe jos, munți dificili, chiar dacă nu sunt înalți, apă pentru pasionații de surf sau pentru pescari, plaje imense pentru plimbări lungi și pentru baie (în zilele bune, eu n-aș numi Irlanda și Oceanul Atlantic drept o destinație de plajă), pub-uri vesele cu bere bună și porții masive pentru mâncăcioși, produse locale de bună calitate pentru călători responsabili, biodiversitate și peisaje maiestoase. Chiar dacă acest traseu este neașteptat de bine organizat și pregătit pentru turism, ba mai mult de atât, pentru un turism responsabil și sustenabil, dacă ajungi în perioadele mai puțin aglomerate înțelegi foarte bine de ce nu se cheamă doar Atlantic Way și s-a mai adăugat și un Wild în denumire. Peisaje aspre, stânci înalte cu muchii tăioase, valuri sau vânturi furioase uneori, case răsfirate, drumuri foarte înguste și puțin circulate, chiar și către cele mai renumite atracții. Nu știu ce se întâmplă vara, dar când am ajuns noi, spre finalul sezonului, nu am avut pe nicăieri probleme cu mulțimile, excepție făcând doar pub-urile și centrul de vizitare de la Cliffs of Moher.
2. Când e cel mai bine de mers pe Wild Atlantic Way.
Sfârșit de septembrie – început de octombrie e perfect. Vremea poate fi încă bună, un amestec rezonabil și general valabil de ploi și vânturi cu curcubeie, soare și calm. Iarba e încă verde pe coastă, un verde pe care nu-l vei uita foarte ușor. Începând cu luna septembrie și pe tot parcursul iernii se pot observa balene, prin bunăvoința unui ocean liniștit care să permită ieșirea în larg. În schimb, pentru observarea de păsări, primăvara poate fi și mai interesantă. Toți irlandezii pe care i-am întrebat ne-au spus că martie și aprilie sunt lunile cu cea mai plăcută vreme, în general. Coloniile de păsări se întorc și primăvara devine astfel un anotimp minunat pentru observarea păsărilor și mai ales a puffin-ilor. Așadar, primăvara sau toamna par fi alegeri inspirate, în funcție de interesul fiecăruia.
Dacă ajungi vara, am citit că o idee mai bună este să alegi insulele ca mod de a scăpa de mulțimea de turiști. Iernile sunt reci și vântoase, oceanul poate fi furios, dar, așa cum scria într-unul din ghidurile pe care ți le voi recomanda la final, măcar atunci te aștepți la asta. O vacanță iarna e bine să fie planificată atent înainte, nu sunt deschise toate cazările sau restaurantele.
”In Ireland’s changeable weather, getting into the sea is a perfect wet weather option, as being wet becomes something to do rather than avoid.” – Exploring Ireland’s Wild Atlantic Way: A Travel Guide to the West Coast of Ireland de David Flanagan, Richard Creagh
Înapoi la cuprins
3. Cum te echipezi pentru vremea instabilă din Irlanda.
Cele mai bune lucruri pe care merită să le cari cu tine în Irlanda sunt cele pe care scrie waterproof și știi sigur că reușesc să facă față ploii. Simțul umorului te ajută, dar nu te ține uscat, iar un călător ud care mai face glume după câteva ore de mers prin vânt nu poate fi decât o excepție. În rest, în funcție de activitățile care te interesează, e bine să ai o pereche bună de bocanci, preferabil mai sus de gleznă, pentru situațiile cu apă sau noroi, straturi de haine pe care să le poți pune sau da jos în funcție de oscilațiile de temperatură, o jachetă bună pentru vânt, o geacă groasă, căciulă și mănuși dacă ieși pe ocean la căutat de delfini și balene.
Înapoi la cuprins
4. Cum ajungi in Irlanda.
În Irlanda se ajunge destul de ușor și fără prețuri prea mari. Varianta cea mai ieftină este la Ryanair (în jur de 100 de euro fără bagaj), dar trebuie să îți spun că nu și cea mai sigură sau confortabilă. Noi am zburat cu ei și cel puțin eu am jurat că e ultima dată. Nu doar pentru că mi s-a părut extrem de strâmt și înghesuit, la cât durează zborul poate fi suportabil. Ci pentru că Ryanair obișnuiește, mai nou, să anuleze zboruri după cum îi tună. Data viitoare aș plăti diferența, până pe la 150 de euro, ba aș accepta și ideea unei escale, pentru un bilet la Lufthansa.
Înapoi la cuprins
5. Cum te deplasezi în Irlanda.
Pe dreapta. Acesta este lucrul cel mai important pe care merită să-l reții. Este momentul în care e foarte bine să ai o nevastă care conduce și care, de pe locul din stânga, îți mai poate spune: vezi că ești pe contrasens. Pentru Alex a fost prima experiență de condus cu volanul pe dreapta și, tocmai de aceea, a ales o mașină automată, ca să evite vânătăile provocate de lovitul mâinii în portieră, în căutarea schimbătorului.
Pentru transportul prin Irlanda, am făcut mai întâi o grămadă de calcule și simulări. Am ajuns la concluzia că varianta cea mai bună, pentru Wild Atlantic Way și pentru timpul pe care îl aveam noi cel puțin, era tot mașina închiriată. Există trenuri și destul de multe autobuze pentru opririle principale de pe traseu, dar ai apoi nevoie de mult mai mult timp la dispoziție pentru a ajunge în locurile cele mai izolate, greu de atins cu transportul în comun. Dacă am fi avut câteva zile în plus, probabil că am fi mers cu trenul și autobuzele, apoi am fi închiriat biciclete. Detalii despre transportul în Irlanda poți afla aici.
Pentru închirierea unei mașini, e bine să știi că una din principalele bătăi de cap o constituie garanţia pe care trebuie să o laşi. Majoritatea companiilor de rent-a-car îţi reţin, temporar, pe durata închirierii, în jur de 1500 – 2000 Euro. Noi am găsit compania Enterprise la care această garanţie este limitată la 250 Euro/închiriere. Excesul (Damage Waiver) este şi el cuprins între 1600 – 2500 Euro în funcţie de clasa maşinii şi de companie. Pentru diminuarea excesului ai varianta de a achiziţiona o protecţie suplimentară care reduce valoarea pe care ai putea să o plăteşti, în caz de accident sau avarii la maşină, la zero. Am ales această protecţie suplimentară, în valoare de 21,42 Euro/zi. Am vrut în final o maşină mică (clasa A sau B) şi automată care s-a transformat într-o maşină compactă (clasa F) datorată în primul rând unei promoţii care a dus preţul clasei F mult sub preţul clasei A. În total mașina ne-a costat 376 € pentru 9 zile.
Trebuie să ţii cont şi de ora la care ajungi să închiriezi maşina. Cursa Ryanair sosește după ce toate birourile de închiriere sunt închise, o mică şansă fiind să găseşti compania Thrifty, care are birourile deschise până la 00:30. Cum avionul nostru a întârziat jumătate de oră, oricum nu mai era o opţiune de luat în calcul, aşa că am revenit a doua zi la aeroport pentru a prelua maşina.
De asemenea trebuie să știi că preluarea și predarea maşinilor nu se face direct în aeroport, dar companiile oferă transferul cu microbuzele proprii către locaţia de închiriere, ai doar grijă să calculezi timpul corect și să reţii cum ajungi să predai maşina, mai ales dacă asta se întâmplă dimineaţa devreme, pe întuneric.
Şi nu în ultimul rând, ai grijă la taxele de autostradă, mai ales pentru M50, pentru care plata se face on-line, până a doua zi la ora 20:00. Ţine dovada plăţii ca să nu ai surprize ulterioare, după întoarcerea acasă (noi am avut și a trebuit să dovedim că plătisem). Să ai pregătite şi ceva monede pentru plata unor bucăţi de autostradă, unde trebuie să arunci monedele într-un con, fără posibilitatea de plată cu cardul sau bancnote.
Înapoi la cuprins
6. Cum să-ți planifici traseul și opririle? Itinerariul nostru.
Ziua 1, 29 septembrie 2017
Am ajuns seara de dinainte, târziu, la Dublin. Am luat un taxi (27 €) de la aeroport către gazda noastră din Donabate (45 € fără mic dejun), un oraș aflat la 12 km de aeroport. De dimineață am urcat în două autobuze (2,7 € / persoană / autobuz) până înapoi la aeroport, de unde am preluat mașina închiriată (vezi detaliile de preț în capitolul anterior). Am intrat pe Wild Atlantic Way începând de la Dunguaire Castle, un prim contact impresionant. Am mers mai departe către Doolin, cu oprire pentru o înghețată de casă la Linalla cafe sau o degustare de somon afumat tradițional, la centrul de vizitare din Listovarna. Ne-am oprit în Doolin, unde am rămas două nopți (71 € / noapte cu mic dejun inclus).
Ziua 2, 30 septembrie 2017
Trekking 12-14 km pe coastă, din Doolin spre Cliffs of Moher și până la Kilconnell, de unde am luat înapoi un microbuz spre Doolin (6 € / persoană).
Ziua 3, 1 octombrie 2017
Road trip în care am inclus Bridges of Ross (impresionant ca peisaj) și Loop Head. Am fi vrut să mergem să vedem delfinii, cu plecare din Carrigaholt, dar vremea nu a ținut cu noi. Și am regretat că nu ne-a mai rămas timp și pentru peninsula Digle, iar în Limerick aș fi poftit să ajung, chiar dacă știu că orașul sărac din Cenușa Angelei nu mai are nimic comun cu ce o fi devenit în prezentul abundent.
Am traversat râul Shanon cu feribotul (19 € pe loc, redus dacă iei biletul online) și am decis că ar fi bine să ajungem în Killarney pe lumină. Ne-am cazat aici pentru următoarele 5 nopți (70 € pe noapte).
Ziua 4, 2 octombrie 2017
Ne-am înscris într-o excursie organizată pentru participanții la conferință. Aceasta a inclus plimbare cu barca și bicicletele pornind de la Ross Castle, pe lacurile din Killarney și pe Gap of Dunloe (12 kilometri de biciclit). La final am ascultat muzică tradițională într-un bar istoric din Beaufort, iar seara am petrecut-o în Killarney, orașul pregătit din toate punctele de vedere pentru a primi participanții la TBEX: concerte, petreceri, reduceri speciale în magazine și pub-uri.
Ziua 5, 3 octombrie 2017
Am petrecut toată ziua într-un road trip pe Ring of Kerry, oprind pentru plaje și peisaje spectaculoase, o degustare la fabrica de ciocolată de pe Skelling Ring și multe alte locuri care vor face subiectul unui articol separat. Ne-am bucurat de liniștea din extrasezon, când am auzit că e plin cu autocare, ba există chiar sfaturi despre cum să abordezi traseul ca să nu mergi în urma lor. Dacă nimerești într-o astfel de perioadă, ți-aș recomanda mai degrabă altă peninsulă (de exemplu Dingle).
E bine de știut că de la centrul de vizitare din Portmagee se poate pleca într-o expediție până pe insula Skellig Michael, spectaculoasă și greu de abordat, ba chiar imposibil dacă vremea nu este bună. Nici nu ne-am încumetat să ne facem rezervare, pentru asta am fi avut nevoie de mai mult de o zi și de răbdare ca să prindem oceanul calm. Insula Skellig Michael este celebră atât pentru mânăstirile interesante din secolul VI, cât și pentru scena finală din Star Wars (The Force Awakens), filmată acolo.
Ziua 6&7, 4&5 octombrie 2107
Două zile pline la TBEX și plimbări prin parcul uriaș din mijlocul orașului Killarney. Aici am avut o surpriză extraordinară, dar prefer să povestesc despre asta separat.
Ziua 8, 6 octombrie 2017
Ne-am despărțit cu greu de Killarney și am pornit spre Cork. Aveam rezervare făcută din timp la o expediție pe ocean în căutarea balenelor (50 € de persoană, durata aprox 4-5 ore). Vremea nu a fost minunată, dar măcar apa a fost destul de calmă cât să permită ieșirea în larg. Ne-am cazat în Cork, la un conac (250 € / noapte, vai!), a fost modul nostru de a pune cireașa pe tortul sărbătoririi unor aniversări personale care se strâng toate între septembrie și noiembrie.
Ziua 9, 7 octombrie 2017
Ne-am plimbat prin Cork și am ieșit cu greu din English Market sau dintr-o librărie. Pe drumul spre Dublin, am mai făcut doar o oprire în Waterford, la o ceainărie cu un istoric și un șarm aparte. Pentru ultima noapte am evitat din nou capitala și ne-am cazat în Swords, la 10 minute de aeroport (70 € / noapte). Aveam avion a doua zi dimineață foarte devreme. Din păcate nu l-am pierdut.
Înapoi la cuprins
7. Unde te cazezi.
Pentru că în nicio călătorie de până acum n-am experimentat așa o gamă variată de cazări ca în Irlanda, am scris pe această temă:
>> Cazare în Irlanda, de la glamping la conac
Poți să-ți mai faci o idee folosind căutarea de mai jos.
8. Ce și unde mănânci.
Irlanda înseamnă mult mai mult decât o porţie de tocană, pâine neagră (soda bread) şi o halbă de bere Guiness (foarte bună, nimic de zis). Mergând pe coasta de Vest a Irlandei îţi poţi bucura papilele gustative atât cu peşte şi fructe de mare, cât şi cu carne de miel sau vită. Mâncarea este săţioasă şi se potriveşte cu clima şi cu produsele locale. Conceptul de Farm-to-Table l-am văzut aplicat în multe locuri, motiv de mândrie şi respect, atât pentru comunitatea locală cât şi, evident, pentru mâncare.
Am experimentat cam toate variantele posibile pe care le ai la dispoziţie: pub-uri, restaurante, street-food, supermarket şi nu ne-a dezamăgit niciuna. De la cotletele de miel la grătar, gătite la uşa cortului, în Killarney, până la restaurantul conacului de cinci stele din Cork, am avut parte de o mâncare savuroasă, însoţită în multe cazuri de muzică tradiţională irlandeză şi bere bună.
Înapoi la cuprins
9. Cât te costă.
Irlanda nu este o destinație foarte scumpă, dar nici foarte ieftină. Începând de la garanțiile uriașe pe care le cer majoritatea companiilor care închiriază mașini și terminând cu cazarea și mâncarea, bugetul unei călătorii va fi undeva între mediu și ridicat, în funcție de preferințele tale și activitățile pe care dorești să le incluzi în program.
Am plasat câteva prețuri și printre rândurile anterioare. În medie, pentru cazare poți plăti undeva între 40 € și 70 € pe noapte pentru o cameră la o gazdă sau o dublă decentă. La capitolul mâncare, o cină pe Wild Atlantic Way poate costa undeva între 40 și 80 € pentru două persoane. Prețurile cele mai bune sunt în pub-urile așa zis tradiționale (am aflat că nu sunt neapărat și autentice, dar asta nu le reduce din farmec), în care, pe lângă mâncarea în porții enorme, mai găsești bere bună, muzică live și o poftă de viață molipsitoare. Un chowder sățios (supă groasă de pește și fructe de mare) care de multe ori ne-a ținut loc de prânz costă în jur de 7 €. Fish & chips, creveți proaspeți sau pulpă de miel, în jur e 14 €. Berea Guiness în jur de 4-5 € halba de 500 ml. O porție de cârnați mâncată în piața din Cork, 4 €. Poți să te aprovizionezi și de la supermarket, unde vei găsi foarte multe produse locale interesante, iar prețurile nu sunt cu mult mai mari decât în România.
Înapoi la cuprins
10. Ce poți să citești înainte.
Dacă n-am fi mers în Irlanda pentru Wild Atlantic Way, al doilea motiv care m-ar fi atras către această țară ar fi fost literatura. În Irlanda s-au născut foarte mulți scriitori excepționali și este locul în care poți face o călătorie literară fără să termini sau să te plictisești prea ușor. Mai jos sunt cărțile pe care le-am devorat înainte de drum.
Paul Clements – Wandering Ireland’s Wild Atlantic Way: From Banba’s Crown to World’s End
David Flanagan, Richard Creagh – Exploring Ireland’s Wild Atlantic Way: A Travel Guide to the West Coast of Ireland
R.F. Foster – Luck and the Irish: a Brief History of Change, 1970 – 2000
Eimear McBride – A girl is a half formed thing
Colm Toibin – The South
Frank McCourt – Cenușa Angelei
Dacă mai e ceva ce crezi că ar trebui să adăugăm sau dacă ai întrebări, lasă mai jos un comentariu și facem tot posibilul să te ajutăm.
Drum bun!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
