6 ore pe zi, 6 zile pe săptămână

Dacă înveți ceva șase ore pe zi, șase zile pe săptămână, timp de patru săptămâni, dacă e greu și lupți să treci peste frustrări, nemulțumiri sau așteptări mai ridicate decât ai vrea să ai, dacă obosești și ai face orice pentru o oră în plus de somn, dar te trezești din nou la șase dimineața ca să o iei de la capăt, ei bine, cred că meriți un premiu. Premiul nu este nici o înghețată, nici o vacanță exotică. Este probabil descoperirea că ai putea să faci același lucru în continuare, pe o perioadă mult mai lungă.

Acum aproximativ șase luni (ups, încă un șase), am scris despre cum mi-a schimbat un curs de fotografie alb-negru culoarea viitorului. Am hotărât atunci că voi învăța să desenez și să-mi împlinesc încă un vis rămas în aer de prin tinerețe. Dar n-ar trebui să vorbesc despre tinerețe și bătrânețe. Au trecut mulți ani de atunci, e adevărat, dar atât timp cât pot lăsa totul pentru a învăța de la zero altceva, vârsta rămâne doar un număr. Ceea ce observ și mă face să dau vina pe această cifră (46, pentru curioși și nou sosiți pe blog), este o încrâncenare și o teamă mai mari ca altădată. „Să ai toată viața înainte” nu se compară cu un număr destul de bine precizat de ani rămași, asta dacă am noroc și sănătate. Iar naivitatea din adolescență, sentimentul acela că am mereu dreptate și știu totul, e o comoară demult îngropată. Or veni anii cu mai multă înțelepciune și o mai mare putere de a asculta pe cei mai pricepuți ca mine, dar maturitatea a scos la suprafață și un judecător extrem de lucid și aspru, răsărit chiar din mintea mea.

Ce vreau să spun, după această prea lungă introducere, e că mă aflu la capătul a patru săptămâni intensive de desen. E vorba despre pregătirea pentru admitere la facultatea de artă, un fel de curs plătit, deschis tuturor, indiferent de vârstă, pregătire, specializare sau planuri de viitor. Nu te întreabă nimeni atunci când te înscrii dacă ai mai desenat vreodată sau dacă vrei să dai examen. Trebuie doar să îți alegi departamentul (grafică, pictură, sculptură, design, etc….), să îți pregătești materiale și multă voință, apoi să te prezinți în fiecare zi în sală. Cursul acesta se întâmplă o dată pe an, în timpul verii. Cel mai tânăr elev a fost din clasa a șaptea, anul acesta, la grafică cel puțin. Cel mai în vârstă mă tem că am fost eu. Într-un fel toată familia mea a participat, atât prin faptul că am renunțat la vacanță în vara aceasta, cât și prin prezența mea inutilă prin casă, timp de o lună. Cursul e de la 8:00 până la 14:00, de luni până sâmbătă inclusiv. Iar emoțiile, concentrarea și canicula verii m-au obosit atât de mult, încât n-am putut face mai nimic în plus, în ce a mai rămas din zile.

Am observat în jurul meu o evoluție extraordinară. Toți ceilalți au crescut mult, din prima zi până la final. Cât despre mine, nu știu ce să zic. Am învățat multe, asta e sigur. Am avut contact cu mai multe viziuni și metode, dat fiind că în fiecare săptămână au fost profesori noi. M-am obișnuit cu dimensiuni mult mai mari ale colii (50×70), am înțeles cât de important e să lucrezi după model viu și am aflat cât de plăcut e să desenezi în cărbune. Am reușit să trec peste mizeria și căldura din săli, dar n-am reușit să-mi amuțesc judecătorul aspru de care pomeneam mai devreme. L-am simțit încordându-se tot mai mult și propunându-și să mă blocheze ca pe un începător absolut, în fața foii albe. Cu cât am acumulat mai multe sfaturi și informații, cu atât am început să-mi sufoc instinctele, ceea ce nu a fost neapărat bine. În toate aceste patru săptămâni, am avut doar două zile în care am reușit să mă las purtată de bucuria de a desena și să mă bucur de momentul creației, să fiu un Dumnezeu în raiul artei. O, da, pentru aceste scurte momente, sunt gata să suport o mie de alte crize de nervi ornate cu nu-pot-uri și nu-s-in-stare-de-nimic-uri.

Sunt încă multe aspecte care nu merg cum trebuie. Greșesc când măsor, uit de la mână până la gură, îmi ia prea mult să fac schița și uneori o stric adăugând umbrele și detaliile. Oricât de intensive ar fi, cele patru săptămâni cu șase ore pe zi timp de șase zile nu sunt suficiente. Artiști mari au avut nevoie de mulți ani până să treacă peste stângăcii și să-și găsească stilul. Așa că nu mă grăbesc. Îmi doresc doar să nu irosesc timpul și să-l investesc, cât mai mult din el, în ceea ce mă duce pe acele cărări din rai umblate doar de către cei ce-și urmează pasiunile.

Nici să citesc n-am apucat decât prea puțin, în ultima vreme. Tocmai de aceea aleg să închei un citat:

Puteți îndrepta lumea de la traiectoria ei deviată, pentru a se apropia mai curând de Rai decât de Iad. Odată înțeles Iadul, odată cercetat Iadul, ca să spunem așa – și mai ales Iadul personal -, puteți decide să nu mai mergeți acolo și să nu-l creați. Puteți ținti către altceva. Puteți, de fapt, să vă dedicați viața acestei lupte. V-ar aduce un sens cu „S” mare. V-ar izbăvi de natura păcătoasă și ar înlocui rușinea și nesiguranța cu mândria naturală și încrederea fățișă a cuiva care a reînvățat să se plimbe alături de Dumnezeu, în Grădină.

Jordan B. Peterson. 12 reguli de viață.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent studiază artele plastice și fotografia, iar când rămâne timp mai scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.