Vulturii constituie unul dintre cele mai amenințate grupuri de păsări din întreaga lume. Expansiunea arealului uman, lipsa din ce în ce mai accentuată a hranei, alături de otrăvire, au dus la scăderea bruscă a populației de vulturi la nivel global. Declinul rapid al vulturilor din India, de exemplu, a avut drept cauză principală otrăvirea cu diclofenac, substanță folosită de veterinari, remanentă în carcasele animalelor moarte. Populația de vulturi egipteni (Neophron percnopterus) nu face excepție și a scăzut dramatic în ultimii ani. La asta se adaugă declinul cu aproape 50% a populației din Europa și Africa, ceea ce a dus la încadrarea în speciile amenințate cu dispariția (clasificare EN conform listei roșii IUCN – The International Union for Conservation of Nature’s Red List of Threatened Species).
Căutând date despre vulturii egipteni din Socotra dar și despre evoluția populației lor (articolul publicat de RF Porter & Ahmed Saeed Suleiman în 2011) am observat cu tristețe că populația de vulturi egipteni era estimată la acea vreme ca fiind între 21400-67200 exemplare. În doar 12 ani s-a înjumătățit, fiind estimată acum la 12000-36000 de exemplare (BirdLife International 2023). Vulturii egipteni din Socotra reprezintă un procent în jur de 7% din totalul global. Sunt estimate aproape 2500 de exemplare, ceea ce transformă insula în locul cu cea mai mare densitate de vulturi egipteni din lume. Este și singura specie de vulturi de pe insulă, împărțind teritoriul cu alte două specii de răpitoare: Uliganul pescar (Pandion haliaetus) și o specie endemică de șorecar (Buteo socotraensis).
Socotra, destinația anului 2023 pentru noi, este încă o insulă izolată, la care se ajunge greu. Chiar și acum, la 24 de ani de la construcția micului aeroport, zborurile sunt limitate atât ca frecvență (2 zboruri pe săptămână la ora scrierii acestui articol), cât și în timp (în perioada iunie – septembrie sunt vânturi puternice care fac insula greu abordabilă).
Izolarea a avut rezultate benefice pentru biodiversitatea insulei, recunoscută și protejată internațional, făcând parte din patrimonul mondial UNESCO din anul 2008. Numită și Galapagosul din Oceanul Indian, insula este bogat reprezentată prin floră și faună, aproape 39% din flora prezentă fiind endemică, valabil și pentru aproximativ 90% dintre reptile.
Mă pregătisem să fiu cucerit de biodiversitatea și unicitatea insulei, de trandafirul deșertului (Adenium obesum socotranum), copacul castravete (Dendrosicyos socotranus) sau bineînțeles de arborele sângele dragonului (Dracaena cinnabaris). Ajuns acolo, spre surprinderea mea, am fost atras de vulturii egipteni. Aproape 10% din fotografiile făcute de mine în Socotra sunt cu vulturi. Îi observasem cu greu în trecut, la înălțimi mari, prin Oman, așa că prezența lor, uneori chiar la o aruncătură de băț, a fost pentru mine ca un magnet.
Roxana a fost și ea în aceeași situație și, în timp ce lucrează la jurnalul vizual al acestei călătorii, nu se poate opri din desenat și studiat vulturii egipteni. Poți să vezi câteva exemple și poți comanda ilustrate din Socotra aici.
La revenirea acasă, am citit o serie de articole despre vulturi, în general, și despre cei din Socotra și fauna de pe insulă, în special, și m-au cuprins sentimente ciudate de neputință și recunoștință, vei înțelege mai departe de ce.
Specia este cunoscută pentru toleranța față de oameni. Se adună în principal în jurul așezărilor umane, asigurând un serviciu regulat de eliminare a deșeurilor organice produse de către locuitorii orașelor (așa cum se întâmplă lângă orașele mari ca Hadiboh sau Qalansiyah, dar și la nivelul așezărilor mai mici). În consecință și-au atras denumiri locale ca: soeydu (coș de gunoi) sau municipalitatea socotreană, pe lângă alte denumiri mai amuzante cum ar fi găinile faraonului. Nașterea și apropierea de moarte a animalelor domestice sunt semnalate de către vulturi, ajutând păstorii să-și gestioneze mai bine turmele. Aproape 20% din deșeurile organice în descompunere sunt eliminate de către acești vulturi, coprofagia fiind responsabilă de culoarea galbenă intensă a feței lor. O densitate așa de mare pe insulă a fost favorizată de lipsa câinilor de pe insulă, de lipsa pesticidelor din agricultura locală și absența unor substanțe ca diclofenacul. La menținerea și dezvoltarea populației actuale au contribuit cu siguranță abundența de peșteri și relieful stâncos, propice construirii de cuiburi, dar și a relației reciproce dintre populația umană și cea a vulturilor.
Inteligența lor, arătată prin apetitul față de resturile aruncate de oameni, nu se rezumă doar la atât. Vulturii egipteni se numără printre puținele specii de păsări de pe planetă care folosesc instrumente pentru a-și procura hrana, ca aruncatul pietrelor peste ouăle altor păsări mai mari (o diversificare binevenită și proaspătă în dieta lor) sau folosirea unor roci mici pentru a sparge oasele mari.
De la sosirea pe aeroport, mergând spre capitală și apoi pe întreaga insulă, i-am întâlnit peste tot, lângă oraș, în oraș, pe plajă, pe platoul de la Diksam, la munte, la mare, sunt peste tot. Sunt pregătiți în orice clipă să profite de resturile unei cine sau al unui mic dejun, la concurență serioasă cu corbii și caprele care se găsesc prin zonă.
Vulturii egipteni au fost fotografiați de sus, de jos, din față, din spate, din lateral, cu ochii holbați la tine sau la ce ai în mână, lângă tine și uneori foarte aproape de tine așa acum se vede și din galeria de mai jos.
Tot din articolul de care pomeneam anterior am preluat o descriere venită de la un socotrean, despre relația dintre populația insulei și vulturii egipteni:
Care va fi viitorul populației de vulturi din Socotra? Doar timpul, implicarea localnicilor, a cercetătorilor, a autorităților locale, dar și atitudinea turiștilor care vizitează insula, o vor spune.
Acest articol face parte dintr-o serie de eseuri foto dedicate insulei Socotra. Va continua în curând, cu alte teme și imagini. Până atunci, urmărește parcursul artistic al Roxanei, inspirat de aceeași destinație, pe roxanafarca.ro.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!