Mijlocul săptămânii pare a fi o variantă foarte bună să treci de Valea Prahovei într-un timp rezonabil, fără blocaje pe drum. Mai puțin am putut evita ploaia, care a bătut cu stropi mici și mari aproape un sfert de drum. Fără mari speranțe, ne gândeam că nu vom reuși să ne mișcăm în afara pensiunii. Din fericire, odată ajunși aproape de Zărnești, am văzut o lumină puternică care se strecura printre văi și munți. Urcând spre satul Măgura, ploaia s-a făcut uitată, iar norii amestecați cu soare și un pic de vânt i-au luat locul. O lumină caldă a învăluit dealurile din jur, creând o atmosferă de poveste, aproape magică.
A doua zi, cu ochii pe prognoza meteo, am plecat pe un traseu circular Măgura – Peștera – Măgura. Din fericire nu s-a adeverit nimic, doar soarele a ezitat să își arate zâmbetul. Doar după ce am am trecut de Casa Folea, razele au biruit plafonul de nori. Cu ochii după oi și mai ales la câinii pe care îi auzeam din ce în ce mai aproape, am reușit totuși să ne bucurăm de lumini calde de apus. Iluminarea nu a durat decât câteva minute, după care norii au pus stăpânire din nou peste cer.
Niciun strop de ploaie nu s-a arătat la orizont în cea de-a doua zi așa că am ales să credem că previziunile meteo pentru ziua următoare – cod portocaliu de vijelii și ninsoare la munte – nu se vor adeveri. Am fost pe aproape. Dimineața ne-a întâmpinat cu ceață, o pudră de zăpadă urmată de o ploaie măruntă. Am plecat pe traseul invers pe care l-am făcut cu o zi în urmă. De data asta peisajul s-a transformat, diferențele cromatice devenind mai evidente sub puterea albului pudrat pe ici pe colo. Aproape de finalul traseului fulgii și vântul și-au făcut de cap pictând peisajele agro-pastorale din jurul nostru.
Am ajuns la Măgura pentru a sărbători 20 de ani de existență a Asociației de Ecoturism din România, din care facem parte. Am stat la Pensiunea Vila Hermani, membru important AER, dar mai ales un loc primitor și cu o priveliște fabuloasă.
Dacă ți-au atras atenția mestecenii și zadele galbene din fotografii, poți citi edițiile Sub Copac scrise de Roxana și dedicate acestor arbori:
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
