Aguero şi Castillo de Loarre

Aguero şi Castillo de Loarre

O raită prin Aragon, partea a IIIa

După plimbarea pe la Sierra de San Juan de la Pena am coborât spre Santa Maria şi am dormit la un hostel pe malul uriaşului lac de acumulare Embalse de la Pena, liniştit şi verde din cauza pădurii care se oglindea în el. A doua zi am traversat podul şi am trecut prin canioanele şi cheile făcute de Rio Gallego scăpat din prizonieratul lacului, în direcţia Ayerbe, Huesca. Sub stâncile înalte, uimitoare prin formele şi culorile lor, aparţinând lanţului de gresie ale Los Mallos de Riglos, izolatul şi modestul sat Aguero îşi expunea vechea biserica romanică şi căsuţele din jurul ei cu balcoane, forjerii la ferestre şi uşi din lemn masiv, pe străduţe în pante abrupte.

Linişte, pustiu, curăţenie pefectă, flori, pisici la sfat în zori, la o intersecţie, telefon public (de la care am vorbit acasă!), la un avizier era afişat orarul piscinei locale (mi s-a părut ceva S.F.), în centru o Primărie cât căsuţa piticilor din Albă ca Zăpadă, case de vânzare, iar în spatele tuturor MUNTELE fabulos, incredibil de aproape şi de mare, cu nuanţele sale de maro roşiatic, maro închis, bej dulce şi gri sumbru, format dintr-un grup compact de stânci masive, înalte, adunate pe verticală. Satul nu era diferit de altele; muntele aici era vedeta, ne-a copleşit cu frumuseţea sa, ne-a făcut să ne întrebăm ca şi la Hallstatt (Austria)   cum sunt oamenii care au la dispoziţie tot timpul un peisaj pentru care alţii fac sute de kilometri ca să îl vadă…

Era timpul, după munţi, lac, rău, chei. să vedem un castel; Aragonul are pe lângă Pirinei, mănăstiri, oraşe cu splendide monumente mudejar (Zaragoza, Catalayud, Huesca) parcuri naturale, ape termale şi, mărturii ale bogatei sale istorii, castele feudale. Apropiindu-ne de satul Loarre, după ce am trecut prin Ayerbe, am văzut de la distanţă castelul înfipt între stânci, construit la înălţime, dominând împrejurimile cu statura sa masivă. Am urcat pe serpentine şi o pantă abruptă. Lângă o parcare modestă era nelipsitul centru de informare cu harta, vederile şi suvenirurile sale la dispoziţie.

Castillo de Loarre a fost construit în secolul al XI lea pe ruine romane, cu scop defensiv şi a adăpostit o mănăstire la un moment dat. Meterezele sale au turnuri şi o poartă de intrare. Am luat tichetele şi am urcat; scări masive, bolţi, cripta întunecată, sală a armelor, anexe, dependinţe, rezervoare care colectau apa de pe acoperişuri, două biserici – San Pedro, surprinzător de mare, cu o colonadă fină, lipită de un zid semicircular sub larga cupolă şi Santa Maria, o constuctie foarte simplă, primitivă, un donjon conceput ca un ultim loc de refugiu (când podul său mobil era ridicat, rămânea izolat) cuprinzând dormitoare, bucătărie şi chiar toaleta epocii. Un apeduct aducea apă de  la distanţă. De pe terasa reginei, prin coloane cu arcuri semicirculare  se vedeau văile, munţii, satul Loarre. Ca şi la Guimares (Nordul Potugaliei) şi Rocamadour (Franţa) stâncile preexistente erau integrate în construcţie fără a-şi pierde frumuseţea aspră şi sălbatică.

Nu există mobilier, tapete, covoare, tablouri, statui. Sunt numai interioare şi pasaje din piatră neşlefuită dar starea bună în care se află şi frumoasă sa arhitectura au făcut din acest castel romanic un platou de filmare (ca şi Carcassonne din Franţa).

Mi-am amintit de Micul Prinţ; el cere pilotului să îi deseneze o oaie şi nu este mulţumit decât când acesta desenează o cutie în care ar fi fost oaia. Micuţul dorea numai un spaţiu pe care imaginaţia lui să îl populeze. Castillo de Loarre este într-un fel o foarte veche cutie în care poţi să compui personaje şi scene din timpurile trecute. Este un loc odihnitor, mai puţin asediat de turişti.

Citeşte şi Partea I şi Partea a IIa

Impresii scrise de: Ghiocel(a)

Perioada călătoriei: iulie 2009

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.