Maramureşul magic – 5

Maramureşul magic – 5

La sfârşitul celei de-a treia zi petrecute în Maramureş  vă spuneam că plănuiam să fac o nouă vizită la Bârsana, urmând să pornesc spre Vişeu şi de acolo să las liberă intuiţia …

Despre mânăstirea de la Bârsana v-am mai povestit şi în prima zi şi vă amintiţi că mi-am promis să revin.

Aşadar, după un drum superb pe lângă dealuri şi câmpuri pline de păpădii, iată-mă din nou aici, într-o zi plăcută cu nici prea mult soare dar nici prea mulţi nori, dorind să aflu puţin mai multe despre istoria acesteia.

Cumpăr un pliant de la magazinul aflat chiar sub clopotniţă care este totodată şi poartă de intrare, mă aşez pe o băncuţă şi citesc.

Povestea începe cu Bârsana, satul vechi de pe Valea Izei atestat începând cu 1326, locaş a mai multe mânăstiri sau centre monahale: una era pe Valea Slatinei, alta pe dealul Humâna sau Valea Mânăstirii. Mânăstirea de pe Valea Slatinei a fost un centru important al ortodoxiei, dar se pare că din ea doar biserica veche, aflată acum în sat şi inclusă în patrimoniul UNESCO, a mai fost salvată. În anul 1791 mânăstirea a fost desfiinţată dar credincioşii au mutat biserica în vatra satului, în anul 1806.

Mânăstirea „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” era aşezată într-un loc pitoresc, bine gospodărit, cu livezi, fâneţe şi arături. Tot acest spaţiu a fost confiscat după cel de-al doilea război mondial iar pământurile s-au dat pentru construirea de locuinţe. Norocul sau voinţa divină a păstrat totuşi liber locul pe care s-a ridica mânăstirea de astăzi. După multe încercări la care a fost pusă ortodoxia, mai întâi ameninţată de Imperiul Habsburgic, apoi de comunişti, reînfiinţarea acestei mânăstiri nu a putut începe decât după 1989.

Am sărit multe detalii pe care nici eu nici şi voi nu le-am fi reţinut, însă merită amintit numele Filofteia Oltean, cea care se pare că a vegheat lucrările cu un ochi artistic deosebit, oferindu-ne un univers în mijlocul căruia pot eu acum, ca simplu turist, să mă simt atât de bine!

Ridic ochii pentru a nu ştiu câta oară încercând să cuprind cât mai mult din frumuseţea locului şi fiind în continuare uimită de cum pot câteva femei (din ce am aflat în obştea mânăstirii nu se pot număra cu mult peste 10) să facă acest loc să arate atât de bine, atât de îngrijit. Nimic nu e în plus, nimic nu e nepotrivit. Clădirile îţi dau senzaţia de siguranţă, de trăinicie şi păstrează lemnul şi piatra de râu ca materiale principale, continuând astfel tradiţia maramureşeană. Acoperişurile înalte de lemn cu poale dublă, terasele deshise, aleile mărginite de flori, totul dovedeşte un simţ artistic fără cusur şi o armonie perfectă cu natura.

De fapt, ceea ce simt atunci când privesc în jur are mai puţin a face cu admiraţia ci seamănă mai mult cu bucuria care mă cuprinde atunci când admir peisaje încântătoare de pe vârful unui munte. E felul meu de a intra în contact cu acel ceva ce se află deasupra lumii, deasupra înţelegerii noastre. Nu îmi explic de ce şi cred că v-am mai spus asta, dar nu simt niciodată acelaşi lucru într-o biserică.

(Intermezzo: aţi observat că tot mai multe mânăstiri sunt prezente pe internet? Iată că şi Bârsana e aici: manastireabarsana.ro)

După incursiunea în acest univers, simt că voi avea o zi specială şi aşa se şi dovedeşte a fi. Nu se întâmplă nimic spectaculos dar lucrurile curg firesc, ca şi cum ar fi aranjate de undeva de dincolo de raţiune. Titlul acestui serial cu poveşti din Maramureş nu e „magic” de dragul cuvintelor ci pentru că aşa am simţit toată călătoria. Dar despre aceasta mai povestim în episoadele următoare, săptămâna viitoare.

Episoade anterioare:

Maramuresul magic 1

Maramuresul magic 2

Maramuresul magic 3

Maramuresul magic 4

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.