Berlin – inima frântă reînviată (2)

Berlin – inima frântă reînviată (2)

Ai citit prima parte? Dacă da, poţi continua…

Multe capitale europene au beneficiat de geniile unor personalităţi care au contribuit în mare măsură la alcătuirea profilului lor – Roma l-a avut pe Bernini, Praga pe Paler, Parisul pe Haussman, Bacelona pe Gaudi, Berlinul pe Schinkel. I s-a dedicat un muzeu şi o statuie; portretul său este şi în Muzeul Provinciei. El a condus cele mai importante proiecte ale clădirilor importante din Prusia, începând cu 1820. Entuziasmul său pentru artă romană şi greacă a dat splendoare Berlinului şi Potsdamului.

Întorcându-ne la Schlossbruke, podul lui Schinkel, avem două posibilităţi:

La stânga, pe Insula Muzeelor, se află două mari muzee, Pergamonmuseum, ce evoca viaţa din antichitatea greacă şi babiloniană şi Bode Museum ce are drept tematică istoria veche, bizantina şi egipteană. Pe laga muzee sunt terase ale căror tematica te trage de nas – este vorba despre delicioşii cârnaţi nemţeşti şi a renumitelor beri, de neocolit când încerci să-ţi revii după cele văzute în muzee, unele de o mărime colosală (Templul zeiţei Iştar, Poarta din Milet) făcute parcă de giganţi.

Înainte, trecând peste pod, pe Karl Liebknecht, apare în toată măreţia şi splendoarea sa Berliner Dom, grandioasa catedrala protestantă şi criptă a familiei regale Hohenzollern, vecină cu Muzeul Vechi. În apropiere este Primăria Roşie, edificiul cărămiziu decorat cu frize din teracotă înfăţişând scene din istorie. În faţa ei, lângă fântâna lui Neptun ce domină patru fete frumoase şi puternice reprezentând Rinul, Elba, Oderul şi Weichsel-ul, lumea se poate odihni pe bănci şi admira în voie împrejurimile. Iarăşi se deschid două direcţii – spre Nikolaiviertel, cartierul  cu biserica Sfântului Nicolai, palate, statui în fata teraselor, piaţa cu statuia ecvestră a Sfântului Gheorghe, sau, pe Rathausstrasse, spre Alexanderplaz unde sunt Fernsehnturm, turnul argintiu al televiziunii (365 m, restaurant rotitor aproape de vârf), moderna Fântână a Prieteniei, Orologiul Universal şi biserica Sfântă Maria.

Tot în Mitte, adică în centrul istoric, se afla Sinagoga şi Muzeul Provinciei situat într-unul dintre numeroasele parcuri proaspete; în spatele lui, urşi adevăraţi paşnici, cu blană auriu maronie mângâiată de soare , în  faţă, statuia lui Roland şi un fragment din zidul Berlinului. În acest muzeu diversitatea colecţiilor de la suliţe, unelte, armuri, tablouri, până la instrumente muzicale, mobiler şi căni de bere, machete, statui, (remarcabil – portretul lui Schinkel) expuse într-un  palat cu graţioase bolţi şi săli luminoase, poate fi un intermezzo foarte plăcut în parcurgerea Berlinului.

Berlin nu înseamnă numai Mitte; elegantul Kurfurstendamm (Drumul Prinţilor Electori), bulevard lat cât Champs-Elysees şi Via dei Fori Imperiali (Roma), mărginit de arbori, palate, magazine de lux, restaurante şi hoteluri, străbătut de autobuze cu etaj, duce la Breitscheidplaz (poftiţi de citiţi, dacă vă încumetaţi!) unde se află Biserica Spartă, (Kaiser – Wilhem – Gedachniskirche ), Europa–Center (centru comercial cu 100 de magazine şi restaurante, birouri, un cinematograf, un teatru, un cabaret, urcate pe vericală în jurul tuburilor cu lichid fluorescent în mişcare – Ceasul Timpului Trecător, terase interioare pline de verdeaţă) şi Fântâna Mapamondului (Globe Fountain), creaţie modernă cu oameni şi animale stilizate, loc de popas şi întâlnire. Biserica Spartă ( sec. XIX), cu turla retezată aproape la jumătate de o bombă, este nu numai o mărturie a cruzimii războiului ci şi o construcţie etrem de originală – mijlocul ei este de fapt un spaţiu mărginit de pereţi cu mari orificii circulare. După război, Egon Eirmann a proiectat o structură octogonală din sticlă albastră de Chartres care salvează şi pune în valoare vestigiile turnului şi unde reculegerea poate fi perfectă, în penumbră.

Cine iubeşte animalele poate vedea Grădina Zoologică, pentru cine preferă să se plimbe în natură este parcul uriaş Tiergarten sau  Botanischer Garten sau  Insula Păunilor (Pfaueninsel). Dacă iubiţi sportul, mergeţi să vedeţi Stadionul Olimpic. Dacă vreţi să faceţi cumpărături, mergeţi la magazinul foarte căutat Ka De We pe Tauentzienstrasse. Se poate face plajă la Wensee (cea mai mare plajă interioară din Europa). Pentru distracţii sunt teatre şi galerii de artă, cluburi şi cazinouri. Verkehrsamt Berlin editează lunar programul acestora.

Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre zidul Berlinului căutaţi Haus am Checkpoint Charlie (la întretăierea dintre Friedrichstrasse cu Zimmerstrasse în direcţia Mehringplaz) pe locul unde a fost iniţial punctul vamal dintre cele două Germanii şi se înălţa zidul Berlinului, (40 de km/ 4m şi peste 100  de km de sârmă ghimpată şi garduri metalice) – veţi găsi evocate multe aspecte din anii întunecaţi şi fragmente din fostul zid. Hidoasa construcţie a fost demontata, demolată, distrusă, pictată etc. Păcat însă că ideea, lansată de enormul zid chinezesc, nu a dispărut complet de pe planetă; în Cipru, între America şi Mexic, există încă, din nefericire, ziduri despărţitoare.

În cu totul alt registru, Schloss Charlotteburg vă transpune în timpul monarhiei; în mijlocul cartierului muzeelor castelul are saloane somptuos decorate, mobilier elegant, tapiserii, o galerie de tablouri, porţelanuri, colecţii de artă preistorică şi antică (cu exponate din Troia); nu putea lipsi un parc, gândit că o combinaţie fericită între stilul franţuzesc şi cel englezesc.

Muzeele din zona conţin artă egipteană, tablouri de Picasso, artă aplicată, antichităţi greco – romane, istorie şi preistorie, artă indiană, asiatiacă, precolumbiană, indonezeiană (în Muzeul Etnografic). În Berlin există şi Muzeul Câinilor, Muzeul Frizerilor, Muzeul cârciumilor, s.a.m.d. M-am întrebat: oare berlinezii înşişi le-au vizitat? (86 de muzee în total!)

Noi nu ne puteam muta la Berlin ca să le vedem pe toate chiar dacă erau atât de tentante; aşa că lansez o invitaţie la poveste: cine a fost în capitala Germaniei să ne completeze. Oraşul, de o diversitate şi bogăţie artistică impresionante merită un sejur îndelungat. Aşa cum Potsdam, fratele lui mai mic, solicită mai mult decât o trecere de o zi.

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.