Go Langkawi!

Go Langkawi!

Am ajuns in Langkawi dupa o noapte lunga si dormita chinuit prin autobuz si pe ferryboat. Lucru care nu m-a ajutat deloc in “aprecierea frumusetilor insulei la adevarata lor valoare.” Mai ales ca hotelul la care am stat era in centrul celei mai mari asezari din zona – Kuah – iar caldura din termometre dadea (din nou) pe afara. Ne-am cazat si am plecat, normal, sa cautam ceva de mancare. Surpriza, Ramadanul ne-a cam lasat flamazi pentru ca toate restaurantele erau inchise, in afara de ceva tarabe cu mancare chinezeasca unde mustele dadeau banchet asa ca am zis pas. Si la pas am pornit inapoi spre port unde ne asteptau cu pui si cu neni zambitori: KFC si Kenny Rogers Roasted Chicken. L-am ales pe Kenny numai pentru reclama din geamul restaurantului care zicea cat de sanatosi si marinati in ierburi sunt puii din meniu. Nu prea pot sa va scriu cat de buna a fost manacrea (pui cu piure, orez si salata) pentru ca nu a fost ceva ce trebuie consemnat. De consemnat ar fi multele ore de somn pe care le-am dormit pana pe la 7 dupa-masa cand am plecat direct la piata de noapte. Cum soarele apusese deja mancare era pentru toata lumea. Doar ca, alta surpriza, se dadea numai pentru acasa, nu puteai sa mananci la fata locului. Si mananca bine musulmanii dupa apus: pui, in toate felurile, peste prajit, curry-uri de vita, orez si legume fierte si multe, multe prajituri. Poze de acolo am mai pus, daca ati vazut postarile anterioare stiti despre ce vorbesc. Am mancat la un restaurant la cativa pasi de hotel o supa, bineinteles, in care bucatarul s-a jucat cu mine si a pus toti ardeii iuti de-i avea la indemana. Am mancat-o.

A doua zi pe Langkawi s-a schimbat povestea. Pentru suma modica de 15 euro am inchiriat o masina si am facut turul insulei. Da, ne-am cam ratacit de vreo doua ori si da ne-am oprit in zona turistica la o plaja ca-n vederi. Cu insulite in zare, nisip alb si palmieri aplecati. Marea era atat de calda incat nu-ti mai venea sa iesi iar briza care batea racoros ne-am indus in eroare. Pana seara eram rosii ca racii si profund indurerati. Ne durea carnea pe noi. No problemo. Si tot cu masina am ajuns si la o super cascada si am dat raite prin sate de pescari. Must do cand veniti aici – nu o zice Lonely Planet, o zic eu. Seara am ajuns din nou la night market si ne-am luat mancare sa mancam la hotel. Buna, zic. Cred ca si Adi zice la fel.

Bronzul ne-a durut mai tare a treia zi de dimineata cand a trebuit sa caram rucsacele in spate de la masina pana la ferryboatul inspre Tailanda. Greu, parca dadea cineva cu smirghel pe spate. Am ajuns cu bine la Satun de unde am mai luat un autobuz spre Trang – primul pit stop in Tailanda. Dar despre asta in curand. Bine ca ne-am vazut aici. Amazing Thailand.

PS: Imi doresc mult ca prietenii de la Aerotravel sa deschida candva, cat mai repede, Langkawi ca destinatie de vacanta. E locul unde v-ati simti perfect mai ales daca acasa e iarna. Cu plaja alba si cu palmierii si cu bungalow-urile de unde se aud valurile lovindu-se de tarm nu au cum sa dea gres. Iar daca aveti intrebari si nu-i credeti pe ei intrebati-ma pe mine. Langkawi poate fi si salbatica si virgina (la natura ma refer) si cosmopolita si luxoasa si destinatie de shopping si destinatie pentru gurmanzi (ca nu e Ramadanul in fiecare zi). Si inca un pont: insula e toata duty-free. Adica bauturile si tigarile, de exemplu, sunt mult mai ieftine decat in Malaiesia continentala si, bineinteles, mult mai ieftine decat la noi. Bine de stiut.

Impresii scrise de Răzvan Marc în expediţia muson.

Sponsori:

Aerotravel, Carrefour România, Casa-mea.ro, Lunch box, România Liberă.ro, Trilulilu.ro și Autoritatea pentru turism a Thailandei, CasaBio, Wok’nRoll, Foodie.ro.